Rădăcinile naziste secrete ale NATO și CIA. Cum a îndeplinit Occidentul pas cu pas planurile lui Hitler
Cine i-a dat Organizației Națiunilor Unite dreptul de a conduce lumea? Ei bine, forța armelor și bunul plac, ar suna un răspuns destul de sec. Însă la o cercetare mai amănunţită a faptelor, descoperim detalii surprinzătoare. Chiar foarte surprinzătoare pentru marea majoritatea a oamenilor. Cum ar fi acelea referitoare la elitele conducătoare din Occident care au spălat și reșapat mulți admiratori ai lui Hitler din ierarhia nazistă, pe care i-au plasat apoi în poziții de conducere în care aceștia trebuiau să lupte cu Uniunea Sovietică în timpul celebrului Război Rece. Nici sectorul bancar nu a stat deoparte în această operațiune „grandioasă”, dar despre care nu se vorbește, după cum se poate ușor observa la o scurtă recapitulare a faptelor.
Când regele Angliei era prieten bun cu Hitler
Mulţi autori și cercetători ai acestui domeniu obscur al istoriei recente au scris despre modalităţile prin care elitele britanice și americane au sponsorizat cu bani grei ascensiunea la putere a lui Adolf Hitler, iar doar în momentul în care acesta și-a întors armele spre ele și le-a pus interesele în pericol, aceste cercuri de putere ale elitelor occidentale au catadicsit să atace armat cel de-al Treilea Reich. În Marea Britanie, membrii marcanţi ai așa-numitului Right Club, adesea cu sprijinul guvernelor de atunci, au susţinut în secret măsurile întreprinse de Hitler contra evreilor, comuniștilor și socialiștilor. Nimeni altul decât Ducele de Wellington era un antisemit notoriu, precum și un membru marcant al ,,Clubului Drepţilor”. Chiar și Eduard al VII-lea, rămas în istoria britanică sub porecla de ,,Regele Trădător”, era prieten apropiat cu Adolf Hitler și a fost forțat să renunţe la tron nu din cauza lui Wallis Simpson, ci deoarece s-a descoperit că ditamai regele trimitea documente și secrete militare către naziști. De altfel, aristocraţia n-a dorit niciodată să-şi împartă puterea, bogăţiile și privilegiile cu cei din clasele sociale inferioare, iar ,,bunul” Adolf părea capabil să elimine aceste ameninţări prin distrugerea ,,Untermenschen”, țel principal din Planul A, de cucerire strategică a Europei și Rusiei.
Banca pentru Depuneri Internaţionale a fost o reţea creată în anii 1930 de către băncile centrale din Occident, incluzând aici Federal Reserve Bank din New York. Montagu Norman, guvernatorul Băncii Angliei de atunci, era unul dintre susţinătorii înfocaţi ai lui Hitler și, când naziștii au ocupat Austria în 1938, mai toate rezervele de aur ale acestei ţări au fost strânse, împachetate și încărcate către Banca pentru Depuneri Internaţionale – banca principală din întregul Occident. Cu o zi înainte de asta, naziștii au intrat în Praga, i-au luat ostatici pe directorii și personalul Băncii Naţionale a Cehiei și au cerut să controleze rezerva de aur a acestei ţări, în valoare totală de 48 de milioane de dolari, la valoarea din acele timpuri. Informaţi că aurul deja fusese transferat la Londra, naziștii l-au contactat pe Montagu Norman, care imediat i-a transferat în bani peșin destinaţi echipării mașinii de război germane. Ca între prieteni.
Când tatăl președinților Bush admira nazismul
Statele Unite ale Americii încă nu se aburcaseră în poziţia supremă de lider imperialist al planetei, dar iată că multe dintre cercurile sale de elite împărtăşeau deja sentimentele pro-naziste ale elitelor britanice. Unul dintre oamenii-cheie ai SUA care au pus umărul serios la ridicarea și propulsarea lui Hitler a fost nimeni altul decât Prescott Bush, adică tăticul președintelui de mai târziu Herbert Walker Bush și bunicul altui președinte mai recent, tot din ,,famiglia” Bush, este vorba, bineînţeles, de George W Bush. Cei doi foști preşedinţi americani, văzuţi de unii drept adevăraţi criminali de război, iar de alţii, eroi naţionali, și-au menţinut popularitatea în rândul votanţilor din dreapta americană, datorită mass-media complice care n-a publicat nimic despre trecutul familiei simpatizante a naziștilor germani de odinioară.
În cartea lor intitulată George Bush: The Unauthorized Biography, autorii Webster G. Tarpley și Anton Chaitkin scriu următoarele: „În luna octombrie a anului 1942, Prescott Bush era partener de conducere al Brown Brothers Harriman. Fiul său, viitor președinte al SUA, avea 18 ani pe atunci și abia începuse pregătirile specifice pentru a deveni pilot naval.
În ziua de 20 octombrie 1942, guvernul american ordona capturarea operaţiunilor bancare ale naziștilor în New York, lucru de care s-a ocupat Prescott Bush. Sub acoperirea dată de Trading with the Enemy Act, guvernul american a pus mâna pe Union Banking Corporation, în care Bush era director. US Alien Property Custodian a confiscat operaţiunile și valorile Union Bank Corporation, toate acestea fiind deținute de Prescott Bush, E. Roland «Bunny» Harriman – doi asociaţi ai lui Bush și trei executivi naziști.
Familia care i-a dat pe cei doi președinți Bush jucase deja un rol important în finanţarea și înarmarea lui Adolf Hitler, pentru ca acesta să preia total și eficient puterea în Germania. Prin acea decizie, Prescott Bush și ceilalţi directori ai Union Banking Corp. au devenit interfețe legale pentru naziști, iar autoritățile americane de atunci au evitat astfel cea mai mare problemă de ordin istoric și nu numai: În ce modalităţi oamenii lui Hitler au fost angajați și înarmaţi de către clicile din New York și Londra, în care Prescott Bush avea funcţia de director executiv.
Între cei care au susţinut ascensiunea spre putere a lui Hitler, s-a remarcat renumitul industriaș Henry Ford, un faimos antisemit care se remarcase anterior și prin faptul că refuzase să facă motoare de avioane pentru Anglia, preferând astfel să construiască camioane militare de cinci tone, care s-au dovedit coloana vertebrală a transporturilor militare germane în timpul războiului care bătea la ușă.”
Lista completă a tuturor industriașilor, bancherilor și afaceriștilor americani care au colaborat cu naziștii este prea mare pentru a mai fi menţionată, dar este descrisă în detaliu în valoroasa lucrare a istoricului Charley Higham, intitulată Trading with the Enemy: The Nazi-american plot 1933-1949.
În mod evident, cei mai mari finanţişti occidentali erau de partea lui Hitler, ocupaţi fiind cu trimiterea de fonduri pentru crearea viitoarei ,,mașini de război germane” și nu l-au lăsat din braţe pe austriac decât în momentul în care acesta a atacat Anglia și, prin asta, pe Aliaţi. În această direcție se formase o alianţă a Răului dintre Puterile Occidentale și Uniunea Sovietică căreia i s-a repartizat rolul dificil și costisitor de a înfrânge armatele lui Hitler. Cu toate acestea, cu mult timp înainte de sfârşitul conflagraţiei mondiale, britanicii și americanii complotau deja contra sovieticilor, ca un fel de deja vu al momentului din 1928, când Vestul se pregătea să-i atace pe bolșevici, acesta fiind cu siguranţă cel mai puţin cunoscut eveniment major din întreaga istorie modernă și contemporană.
Bomboana de pe tort, la finele războiului, după moartea lui Hitler: Marea Britanie și SUA au salvat și recuperat cea mai mare parte a savanţilor naziști pe care i-au scutit de acuzări și i-au pus să lucreze pentru țările lor. Conform părerii istoricului Michale McClintock, „imediat după crearea Organizației Națiunilor Unite, conducătorii SUA au simțit că este necesar să rupă idealurile pe care le-au susținut în mod public. În această direcție, au creat noi sisteme și portițe prin care să încalce drepturile și legislația internațională, totul pentru apărarea intereselor americane în lume, de orice fel de natură ar fi acelea”.
Când un nazist de frunte a pus o mână serioasă la apariția CIA
În timp ce Occidentul planifica să-și schimbe optica asupra foștilor aliaţi din al Doilea Război Mondial, tot el crea și NATO, alianţa militară care era iniţial o idee a naziștilor. Spre exemplu, generalul nazist Reinhard Gehlen, care comandase Direcția Rusia din cadrul Oberkommando der Wehrmacht (comandamentul militar suprem al lui Hitler) și era consultant în cadrul ,,Soluţiei Finale”, a fost dus în secret în Statele Unite unde și-a declinat toate cunoștințele, precum și depozitul său imens plin cu dosare secrete despre Uniunea Sovietică. Așa că, celebrul Russia Desk al naziștilor avea să fie prima bază de date cu privire la URSS deţinută de CIA, care tocmai atunci se forma.
După acest episod, foarte puţin cunoscut și mediatizat în prezent, Gehlen a fost trimis înapoi în Germania de către americani, care l-au pus la conducerea nou înființatului Bundesnachrichtendienst (BND), adică a Serviciului de Informaţii al Germaniei Federale. În consecinţă, două direcții antisovietice, CIA și BND, tocmai fuseseră ,,născute”, și ambele pentru același scop – distrugerea URSS. Sute, dacă nu mii de bătrâni naziști au început astfel o nouă viaţă, lucrând pentru SUA, Marea Britanie și Canada, odată ce Războiul Rece fusese de-abia lansat, așa că acum foștii criminali de război lucrau din nou pentru cercurile de putere care îl creaseră și lansaseră pe fostul lor idol, Adolf Hitler.
Noua Germanie de Vest sau Germanie Federală era condusă tot de foști naziști, căci cancelarul Konrad Adenauer era o simplă marionetă în mâinile americanilor. Germania Federală urma să intre cu surle și trâmbiţe în NATO, chiar în anul 1954, iar Gehlen ciocnea pahare și se bătea pe spate cu mentorul său Allen Dulles, un simpatizant al naziștilor care avea să devină nimeni altul decât șeful CIA.
Gehlen era prieten la cataramă și cu John Foster, secretar de stat al SUA în acele vremuri, așa că NATO începea să fie înţesată la posturile de conducere cu foști naziști. Spre exemplu, în anul 1957, generalul Hans Spiedel devenea comandant-șef al AFCENT (Forţele Aliate din Europa Centrală), un fel de pui al NATO în inima continentului. Fostul amiral nazist, Friedrich Guggenberger, a intrat în comitetul de conducere al NATO din Washington, iar generalul Adolf Heusinger (fostul superior al lui Gehlen la Oberkommando der Wehrmacht) fusese numit președinte al acestui comitet care era de fapt comandamentul suprem al NATO în acele vremuri. La Comandamentul Suprem al Puterilor Aliate din Europa (SHAPE), Gehlen a reușit să instaleze în poziţii de conducere câţiva colaboratori naziști. Între aceștia se remarca colonelul Henning Strumpell, care avea să devină chiar locțiitor pentru general-maiorul englez, Charles Traver, șeful serviciului secret al SHAPE.
Colonelul Heinz Koller-Kraus a fost numit conducător al direcției de logistică al AFCENT și mulţi alţi naziști recomandaţi și propulsaţi de Gehler au ajuns în posturi importante din conducerea NATO. Prin vechii naziști integraţi cum nu se putea mai bine în NATO și CIA, aceste două centre de putere deveneau adevărate extensii ale vechiului serviciu de informaţii al regimului nazist, misteriosul Neue Welt Ordnung, relocat din clădirea Reichstag-ului din Berlin, direct în Pentagon-ul și CIA-ul din Langley, Virginia. Inclus astfel în cadrul planurilor de luptă cu URSS-ul, elita care conducea Occidentul recunoștea, de fapt, valoarea Ministerului Adevărului gândit de Goebbels, și s-a folosit de lecțiile învăţate de acolo, pentru a le transforma în cea mai sofisticată și complexă reţea de propagandă creată vreodată, reţea prin care SUA au reușit să controleze în mare măsură întreaga lume. Toate războaiele stârnite ulterior de cercurile de putere occidentale urmau să aibă aceleași iluzorii și mincinoase titluri, preluate compulsiv de o mass-media fără creier propriu: „Războaie pentru Democrație”, „Războaie pentru Pace”, „Războaie pentru Justiție”, „Războaie pentru Cauze Umanitare” și tot așa.
Marile corporaţii finanţau elitele care conduceau Marea Britanie și Canada, iar acele elite locale au preluat aceleași elemente ale marii propagande americane. Două dintre aceste componente de bază în războaiele propagandei pentru SUA, Marea Britanie și Neue Welt Ordnung au dus la crearea posturilor de radio Europa Liberă și Vocea Americii, ambele înţesate cu propagandiști și oameni de influenţă şcoliţi de naziștii lui Gehlen și sponsorizaţi de CIA.
Aceiași naziști au creat Divizia Ungaria, care a livrat arme și logistică elementelor pro-naziste din Ungaria comunistă, iar împreuna cu CIA au instigat populaţia ungară să iasă în stradă și să provoace Revolta Ungară din 1956, revolta pe care sovieticii au înăbuşit-o cu cruzime, muşcând astfel nada aruncată de americani care s-au folosit de reacția Moscovei pentru a demoniza ulterior URSS-ul. Propaganda americană lucra la foc continuu și atunci a fost de fapt creată celebra expresie „Imperiul Răului”, despre care întreaga lume trebuia să creadă că trebuia distrus cu orice preţ.
Dr. Ebenhardt Taubert a intrat în Partidul Nazist în 1931 și a fost rapid promovat la rangul de Sturmfuhrer, fiind secundul lui Goebbels la conducerea Ministerului Adevărului. După încheierea războiului, Taubert a ajuns în Africa de Sud unde a trăit liniștit între neo-naziștii din Johannesburg, ocupându-se de creionarea și perfecționarea regimului de apartheid. În 1950, iată că se întoarce în Germania Federală, unde se întâlnește cu vechiul său prieten de odinioară, Reinhard Gehlen, care îl introduce în serviciile secrete germane. În noul său post din BND/CIA, Taubert devine președinte al ,,Asociaţiei Naţionale pentru Pace și Libertate”, un ONG susţinut de CIA. Tot el devine consilier apropiat al lui Josef Strauss, ministru al Apărării, un vechi nazist și acesta. Însă Strauss îl trimite pe Taubert la NATO, pentru a fi consilier al Departamentului de Război Psihologic. Iată cum fostul Minister al Adevărului al lui Goebbels reînvia acolo unde mulţi nu s-ar fi așteptat vreodată.
NATO a mai fost legat de o serie de atacuri teroriste cu bombă în Italia anilor 80, totul pentru a se crea astfel celebra ,,Strategie a tensiunilor”, menită să permită propulsarea la putere a aripii fasciste de extremă dreaptă, pentru ,,stabilizarea” țării. Programul s-a folosit de numeroși extremiști de dreapta, precum Stefano Delle Chiale, din partea organizaţiei Ordine Nuovo, pentru a plasa bombe în locuri publice, ceea ce a dus la sute de victime, dar mai ales la implementarea măsurilor lui Gehlen.
Restul este istorie, deși multora nu le vine să o creadă.
Citiți și:
Este șocant dar adevărat: Naziștii și masonii, «părinții» Uniunii Europene (I)
NATO și Noua Ordine Mondială (I)
Operaţiunea Paperclip a dus în SUA 1600 de oameni de ştiinţă nazişti
yogaesoteric
27 iulie 2018