Misterele Sistemului Solar: să fie Mercur o planetă «venetică»?
Planeta Mercur îi nedumereşte de decenii întregi pe astronomii care o studiază: simulările privind formarea ei nu se potrivesc cu datele legate de erupţiile vulcanice care i-au modificat relieful. Confruntaţi cu aceste neconcordanţe, unii astronomi se întreabă dacă nu cumva planeta Mercur s-ar fi format, de fapt, undeva în afara sistemului nostru solar şi ar fi migrat ulterior, ajungând în vecinătatea Soarelui.
Multă vreme astrofizicienii au crezut că, datorită apropierii de Soare a planetei Mercur, orice substanţe volatile ar fi trebuit să se fi evaporat de mult de pe ea, datorită temperaturilor ridicate, atunci când planeta s-a format, odată cu întregul Sistem Solar, acum 4,5 miliarde de ani.
Dar această viziune s-a modificat odată cu datele aduse de sonda Mesenger, care a survolat planeta în 2008, arătând că pe ea există depozite de cenuşă vulcanică şi cratere vulcanice. Exploziile vulcanice au loc când materiile volatile din sol, încălzite de lava fierbinte, erup la suprafaţă.
Imagini de rezoluţie mai înaltă, obţinute de aceeaşi sondă în 2011, au fost recent analizate de cercetătorii de la Brown University din Providence, SUA. Studiul mai detaliat al depozitelor de material vulcanic şi al craterelor sugerează că exploziile vulcanice au avut loc intermitent într-o perioadă situată acum 3,5-1 miliard de ani, și nu atunci când s-a format planeta. Aceste neconcordanţe ridică întrebări privind locul şi momentul când s-a format Mercur.
David Rothery de la Open University din Milton Keynes, Marea Britanie, care nu a luat parte la studiul american, a sugerat posibilitatea ca Mercur să se fi format în afara Sistemului Solar şi să fi migrat aici ulterior.
Astronomii cred că planetele gazoase gigantice precum Jupiter şi Saturn ar fi putut migra de pe orbitele lor iniţiale, în vremurile de început ale sistemului nostru solar, deci e posibil să se fi petrecut ceva asemănător şi cu Mercur.
Ideea că exploziile vulcanice au răvăşit planeta Mercur mult timp după naşterea ei contrazice şi o altă teorie privind evoluţia acestei planete: aceea că un corp ceresc de mari dimensiuni ar fi lovit-o la puţin timp după formare, distrugându-i în mare măsură scoarţa (crusta). Această teorie încearcă să explice o proprietate curioasă a lui Mercur – faptul că are o scoarţă planetară subţire şi un nucleu mare. Dar un impact de asemenea forţă ar fi dus, de asemenea, la dispariţia substanţelor volatile; or, activitatea vulcanică de pe Mercur arată că aceste substanţe au existat încă mult timp după naşterea planetei.
Misterul ar putea fi rezolvat prin studii viitoare efectuate cu ajutorul misiunii BepiColombo, o misiune în colaborare la care participă Agenția Spațială Europeană (ESA) şi Japan Aerospace Exploration Agency (JAXA) și care a fost lansată la 20 octombrie 2018, urmând să ajungă în apropierea planetei Mercur în anul 2025. Sonda este echipată cu senzori mai avansaţi, care vor putea furniza date mai precise, ajutând la clarificarea aspectelor neelucidate încă.
Citiți și:
Misiunea Voyager a ajuns la marginea sistemului solar. Şi este diferit de tot ce ne închipuiam
Agenția Europeană a Spațiului susține că Luna marțiană Phobos este artificială
yogaesoteric
22 ianuarie 2019