Miracolul credinţei

Miracolele nu aparţin numai trecutului; ele se petrec printre noi aici, acum, în plin secol XX. Tânărul brazilian Valdir este o mărturie vie: el vorbeşte normal, deşi nu mai are limbă.

În luna octombrie 1999, Valdir (29 de ani), a vizitat pentru a doua oară România. În sala de conferinţe I.C. Brătianu din Piaţa Romană, el a arătat celor care au venit să îl vadă şi mai ales să îl audă ce înseamnă să crezi cu adevărat în Dumnezeu şi în puterea Sa nesfârşită. Nelăsându-se descurajat în faţa unei lovituri a sorţii, el  A CREZUT şi a fost vindecat în mod miraculos.
Plin de modestie, cu cuvinte simple, întrerupându-se deseori pentru a se ruga pentru cei din sală, Valdir mi-a vorbit despre minunea vieţii lui:

„Doctorii au spus că niciodată nu voi mai putea vorbi. Am deschis Biblia, Luca, Cap. 18, versetul 27: <<Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu>>
Fraţii mei, vreau să vorbesc cu voi despre o mare minune pe care Dumnezeu a făcut-o în viaţa mea. Biblia spune pentru noi că Puterea lui Dumnezeu estre infinită.
Timp de 12 ani m-am drogat. Devenisem deja dependent de droguri şi, într-o zi, când aveam 23 de ani, din cauza unei supradoze, am făcut o criză şi era să îmi înghit limba şi să mor sufocat. Un prieten care se afla atunci lângă mine, văzând că sunt în pericol să mor, ca să mă ajute să respir din nou, mi-a muşcat limba şi mi-a smuls-o. Am făcut o hemoragie puternică şi am fost dus la spital. Acolo, m-au dus imediat la chirurgie şi mi-au amputat – din rădăcină – tot ce îmi mai rămăsese din limbă. Doctorii au spus familiei mele că niciodată nu voi mai putea vorbi.”

„Am început să vorbesc cu limbă de la îngeri”

„Atunci, cineva a început să se roage pentru mine. Există Cineva, Unul singur, care iartă păcatele omului. El este Iisus. Iisus mi-a iertat şi mie păcatele. Acum sunt un alt om, sunt nou. Iisus, care a preschimbat apa în vin, schimbă şi viaţa omului.
Când m-am întors de la spital, am început să mă rog şi să merg la biserică. Timp de un an, 365 de zile, nu am putut rosti nici măcar un cuvânt, dar m-am rugat continuu. Într-o zi, în timpul unei rugăciuni colective, Dumnezeu a coborât în viaţa mea. În ziua aceea am fost botezat cu Duhul Sfânt. Atunci, în momentul botezului, am început să vorbesc cu o limbă nouă, cu limbă de la îngeri.”

„Sunt o mărturie vie a existenţei lui Dumnezeu”

„Primele vorbe pe care le-am rostit au fost: <<Glorie, glorie lui Dumnezeu!>>. Am fost binecuvântat de Dumnezeu şi am început a vorbi. Înainte nu puteam mânca, nu simţeam gustul alimentelor – dulce, sărat etc. Azi, Dumnezeu m-a vindecat. Sunt o mărturie a existenţei lui Dumnezeu. Medicina spune că o persoană fără limbă nu poate vorbi, dar prin Dumnezeu se poate! Dumnezeu poate să vindece. Eu cred că Dumnezeu ne poate vindeca pe toţi, pentru că eu nu am limbă şi, iată, pot să vorbesc!”

Valdir nu s-a simţit deloc jignit de cererea câtorva persoane de a le permite să vadă cu ochii lor că într-adevăr nu are limbă. Dimpotrivă, a invitat pe toţi cei din sală să vină să verifice. La sfârşit, când m-am îndreptat spre el ca să vorbim, primul gest pe care l-a făcut a fost să îşi deschidă larg gura, crezând că m-am dus către el ca să îi verific adevărul spuselor.

„Ce nu este posibil pentru om, este posibil pentru Dumnezeu!”

Reporter: Valdir, povesteşte-ne, te rog, cum a fost în momentul în care s-a petrecut minunea, atunci când ţi-ai dat seama că poţi vorbi din nou.
Valdir: S-a petrecut atunci când m-am botezat cu Duhul Sfânt. M-am rugat un an întreg înainte.
R.: Dar pentru ce anume te-ai rugat, ca să îţi recapeţi glasul sau să te ajute să suporţi mai uşor această grea încercare?
V.: Mereu, mereu m-am rugat la Dumnezeu să mă vindece, să îmi redea vocea. Am avut credinţa că Dumnezeu mă poate vindeca.
R.: Unde te aflai în clipa în care ţi-ai recăpătat vocea?
V.: În biserică.
R.: Şi cum ţi-ai dat seama că poţi vorbi din nou?
V.: Când am fost botezat cu Duhul Sfânt, în momentul acela am început să strig: „Glorie, glorie lui Dumnezeu!”. Au fost primele cuvinte pe care le-am rostit.
R.: Ce ai simţit atunci, în clipa în care ai fost botezat?
V.: A pătruns în mine un foc. Am simţit acest foc arzându-mă pe dinăuntru, mai ales în dreptul inimii şi tot corpul a început să-mi tremure.
R.: De ce crezi că te-a ales Dumnezeu pe tine pentru această minune, de ce crezi că ţi-a dat acest dar?
V.: De ce? (Râde, ca de o întrebare copilărească.) Pentru că Puterea lui Dumnezeu este foarte mare şi eu am avut o credinţă totală în El.
R.: Valdir, ce ai recomanda cuiva care suferă de o boală pe care doctorii nu o pot vindeca?
V.: Să se apropie de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu poate vindeca orice boală. Dumnezeu poate rezolva orice problemă. Ceea ce pentru om este imposibil, este cu putinţă pentru Dumnezeu.

Doamna Rebeca P. din Bucureşti, o femeie foarte credincioasă, îl cunoaşte pe Valdir de anul trecut, când a venit pentru prima oară la noi în ţară. Dânsa a avut amabilitatea de a ne oferi câteva detalii foarte semnificative, care ne pot ajuta să înţelegem mai uşor cum a fost cu putinţă un asemenea miracol.

„Valdir aparţine unei comunităţi religioase din Brazilia care are în jur de 15.000 de membri. Ei sunt foarte credincioşi, postesc mult şi petrec foarte mult timp în rugăciune. Eu l-am găzduit anul trecut pe unul dintre aceşti oameni şi l-am văzut rugându-se timp de 14 ore într-o singură zi.
Şi mama lui Valdir este foarte credincioasă. Ei au o mare iubire faţă de Dumnezeu. În această comunitate s-au petrecut foarte multe minuni. De exemplu, unul dintre ei, care nu are urechi deloc, s-a născut fără urechi şi acum aude. Cel care a fondat această grupare, pastorul lor, înainte să înceapă minunile astea mari, zile în şir se ruga: ziua era împreună cu ei şi noaptea urca în munţi să se roage.
Şi morţi au înviat! Am văzut pe casetă video, pe malul Amazonului, un tânăr care s-a sinucis. L-au adus la ei nişte brazilieni – aţi văzut cum sunt ei, foarte energici, nu ca la noi – şi le-au spus: <<Acum să vedem unde este Iisus al vostru!>> Şi atunci s-au rugat toţi, cu mâinile ridicate şi tânărul a înviat. Şi când a înviat, pentru că era stăpânit de duhul sinuciderii, a căzut din nou în starea de depresie în care era atunci când s-a sinucis. Şi ei au zis: <<Şi acum din nou să ne rugăm ca el să fie vindecat!>> Acum tânărul acela este misionar în Africa. Deci trăieşte, înviat din morţi!”

„Totul se petrece după cum ai credinţă”

„Ei de aceea vin în ţările Europei, că aici nu s-au întâmplat minuni chiar aşa mari şi oamenii nu prea au entuziasm în credinţa lor. Ei se bazează pe acel text din Biblie unde Domnul Iisus a zis: <<Cine crede în Mine, va face minuni şi mai mari decât Mine>>. Toate lucrurile se întâmplă după credinţa omului.
Au fost acceptaţi în mod oficial în ţara noastră ca misionari pentru că s-a constatat că fac foarte mult bine.”

Protecţie divină

După ce s-a vindecat, Valdir a luat decizia de a pleca în Africa de Sud, pentru a-i susţine moral pe cei săraci, asigurându-i că există un Dumnezeu care sigur nu i-a uitat şi căruia îi puteau cere ajutorul. El era exemplul cel mai clar că Dumnezeu îi poate ajuta. Sosit la aeroport, a constatat că uitase acasă exact valiza cu Bibliile. S-a înapoiat acasă după ea, dar astfel a pierdut avionul. În timp ce se întreba, descurajat, în sinea lui, de ce i s-a întâmplat acest lucru, în megafoane s-a anunţat că acel avion s-a prăbuşit la nici 20 de minute de la decolare!

yogaesoteric