De ce este atât de important ozonul?
Stratul de ozon este cam de grosimea unei foi de hârtie. El este produs în permanenţă, din moleculele de oxigen, care prin intermediul razelor ultraviolete, la o anumită înălţime se descompun în atomi simpli de oxigen (O), ce se reunesc apoi imediat în lanţuri de molecule de ozon ce pot cuprinde de la 3 până la 21 de atomi. Odată format, ozonul revine după aceea spre pământ deoarece el este mai greu decât oxigenul, dar fiind instabil el se va descompune imediat în oxigen molecular şi oxigen atomic. De îndată ce o moleculă de ozon părăseşte stratul, ea este înlocuită de o moleculă de oxigen. În felul acesta stratul de ozon rămâne intact şi va proteja planeta de radiaţiile ultraviolete.
Atomii de oxigen rezultaţi din descompunerea ozonului sunt instabili şi se vor combina cu un alt atom liber sau se vor ataşa de o moleculă de apă formând H2O2 adică peroxid de hidrogen. Astfel că, în zonele nepoluate, apa de ploaie conţine H2O2 (peroxid de hidrogen). Plantele, animalele şi oamenii nu ar putea supravieţui în lipsa acestei substanţe (peroxid de hidrogen), care este prezent atât în corpul nostru fizic, cât şi în afara sa în proporţii infime. Fiinţa umană se foloseşte în mod continuu de un ecosistem de oxigen care este transferat în organismul său, acesta trezindu-i printre altele în mod natural conştiinţa şi starea de luciditate.
Oxigenul curat ajunge la nivelul mitocondriilor, şi împreună cu nutrienţii, participă la producerea de ATP (adenozin trifosfat) care înmagazinează energia necesară mişcării şi activităţii întregului organism. Fiecare celulă sănătoasă îşi produce singură propria cantitate de H2O2 care-i permite astfel să-şi dezvolte un “scut antioxidant”. Celulele bolnave nu-şi pot produce acest scut şi sunt foarte uşor oxidate. Ele vor deveni adevărate “fabrici” de virusuri, bacterii şi fungi, compromiţând şi existenţa celulelor din jurul lor. Fiecare celulă conţine în interiorul său diferite organite celulare precum: nucleul, lizozomii, mitocondriile etc. Unul dintre acestea poartă numele de peroxizom şi are chiar scopul de a produce peroxidul de hidrogen. Multă vreme, ştiinţa l-a considerat un deşeu al altor activităţi preţioase ale celulei. În realitate, acesta este unul dintre cei mai minunaţi produşi ai organismului uman.
Se ştie că prima linie de apărare a corpului este asigurată de globulele albe, care analogic vorbind sunt micii noştri soldaţi (după cum li se mai spune). Acestea atacă toate corpurile străine ce pătrund în organism, cum ar fi virusurile, bacteriile, protozoarele, drojdiile şi luptă împotriva tuturor complexelor care generează reacţii alergice. Leucocitele înconjoară corpul străin respectiv şi apoi îl asimilează. Elementul principal care permite derularea acestui proces esenţial este chiar peroxizomul, care sfârşeşte prin a dispărea împreună cu intrusul. Cum este posibil? Prin producerea de către peroxizom a peroxidului de hidrogen, care anihilează prompt bacteria (sau corpul străin, oricare ar fi natura sa). Aceasta este prima linie de apărare a organismului. Am văzut aşadar că trupul nostru produce pe o cale naturală peroxidul de hidrogen ca parte a sistemului său imunitar. De multe ori însă, numărul foarte mare al bacteriilor sau al altor substanţe nocive străine depăşeşte cu mult posibilităţile de îngurgitare ale leucocitelor. Astfel a apărut ideea folosirii pe cale intravenoasă a peroxidului de hidrogen, suplinind astfel capacitatea naturală de producţie a organismului.
Peroxidul de hidrogen este prezent în apa mărilor şi a oceanelor, în râuri, lacuri, zăpada proaspătă, apa de ploaie, laptele proaspăt al animalelor domestice, laptele de mamă, fructele şi legumele proaspete (în special pepenii, merele, portocalele etc.). În organismul uman îl găsim în aproape toate celulele şi cu ajutorul său rezultă reacţiile enzimatice la nivelul tubului digestiv, în sânge, limfă şi în alveolele pulmonare (este evident că proporţiile în care este întâlnit el (peroxidul de hidrogen) sunt infime). Dintre alimentele care conţin în mod natural peroxid de hidrogen, menţionăm mierea de albine proaspătă, gălbenuşul de ou (crud), lapte uman sau animal crud (nefiert), toate fructele proaspete etc.