5. Semnificaţia descoperirilor fizicii contemporane în lumina spiritualităţii

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Unii susţin că „ADVAITA VEDANTA şi BUDDHISMUL, sunt nişte metafizici iluzioniste.” În această direcţie noi am putea spune că  în măsura în care ele ne invită în mod simplist să „realizăm irealitatea lumii” , aşa cum se exprimă cei mai mulţi, ele sunt întru totul iluzioniste. Ne-am dat noi oare până acum seama de semnificaţia unei fraze gen  „Realizarea irealităţii lumii, înseamnă a face reală irealitatea”.

Cu privire la acest aspect este cazul să cităm aserţiunea din Tantratattva: „problema nu este de a afirma  sau de a infirma că aceasta sau aceea este ireal sau nu, ci de a şti până la ce punct suntem înzestraţi cu adevărata putere de a face inexistent chiar şi un fir de iarbă.”. Ori, noi în imensa noastră majoritate nu putem să deţinem această adevărată putere care ar fi unica dovadă a irealităţii firului de iarbă!

Atâta vreme cât noi continuăm să rămânem doar la nivelul cuvintelor este foarte important să ne înţelegem bine asupra semnificaţiei cuvintelor şi asupra modului în care le folosim: iluzie, aparenţă, fantasmă, irealitate, vis, etc. Dacă dăm termenului „iluzie” (de la illudere, a se juca cu) sensul de irealitate, în înţelesul curent al acestuia, noi limităm existenţa la aspectul său transcendent şi escamotăm lumea fenomenelor asimilând-o unui fel de halucinaţie colectivă.

Confuzia apare atunci deoarece noi facem din toate aceste cuvinte sinonime ale irealităţii. Dacă am  păstra însă adevăratul sens al termenului „iluzie”, am fi mult mai aproape de adevăr, căci într-adevăr acolo este vorba de un joc (ceea ce hinduşii numesc LILA), care se desfăşoară într-o manieră înşelătoare, fiindcă el este de regulă abordat prin intermediul mentalului şi al simţurilor, care sunt ele însele limitate. Nu este însă cazul nici să cădem în excesul opus, care susţine dualitatea definitivă, căci acesta este punctul opac de vedere care este specific ignoranţei, care conferă întreaga putere raţiunii , instrument eficace, dar care nu se poate adapta acelor domenii care nu îi convin.

Tantricii insistă adeseori asupra faptului că în realitate energia este nelocalizată sau cu alte cuvinte fără loc, fără reşedinţă (ANIKA), „fiindcă ea este conştientă, că ea conţine” ascunse sau implicate în ea posibilităţi infinite de actualizare care se „depliază” şi se „repliază” , combinându-se uneori într-o aceeaşi depliere, într-un raport de dependenţă tainic şi continuu, cu o conştiinţă fără cauză de care ea nu poate fi disociată  nici un moment. SHIVA şi SHAKTI nu reprezintă decât aspecte, împliate sau depliate, ale Totalităţii lor. Manifestările, lumile (inclusiv cea a noastră) nu sunt altceva decât nişte „aparenţe” depliate, formale, ordonate, dar evolutive, complicându-se în sensul entropiei , în fine şi mai presus de toate,  paradoxal desăvârşite în fiecare moment  în care ele sunt remarcate sau observate. Aceste manifestări nu posedă mai multă irealitate decât interdependenţă materială. Realitatea în domeniul „aparenţelor” este o perpetuă metamorfoză. Iar aparenţa este „ceea ce apare”: ea poate avea consistenţa unei stânci sau poate fi la fel de evanescentă ca  şi o fantasmă, sau poate fi mai mult sau mai puţin ireală ori poate evolua spre un anumit destin material, atunci când energia sa constitutivă se condensează  într-o masă (pe care noi o numim MATERIE), pentru ca apoi să se dizolve în sens invers, păstrând mereu o anumită parte de indeterminism, o KARMA nedefinită, în anumite planuri ale ordinii sale globale. Aceasta nu are însă niciodată o importanţă decisivă.

Prin urmare în viziunea sistemului TANTRA dualitatea şi non-dualitatea sunt de fapt două jumătăţi de adevăr, ele sunt nişte simple moduri de exprimare, care convin mai mult sau mai puţin. Adevărul constă în a descoperi ceea ce ele au în comun. Iar realitatea se situează întotdeauna în punctul comun al oricărei afirmaţii contradictorii. Raţiunea nu permite însă niciodată accesul la acest adevăr. Noi nu participăm în mod concret, fizic, în persoană, la această realitate. Şi tot ceea ce ne promitea că o vom putea atinge, cultura, filozofia, ştiinţa, spiritualitatea, nu fac decât să ne mai îndepărteze puţin.
 
Tantricii consideră că istoria noastră poate foarte bine să existe doar pentru ceilalţi oameni care nu au atins iluminarea dacă bineînţeles aceasta îi amuză şi îi ajută să se integreze în devenirea generală… Se ajunge la această detaşare fiindcă istoria nu îi preocupă deloc pe aceia care au atins cu adevărat starea cea mai înaltă de iluminare spirituală.

Citiţi în continuare cum tratează Tantra Yoga problema individualităţii… 

yogaesoteric

Also available in: English Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More