Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (6)
Procesele: Sibiu, Alba Iulia și București (6)
Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (1)
Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (2)
Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (3)
Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (4)
Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (5)
Cum se desfăşoară unul dintre cele mai importante procese postdecembriste
Hotărârea finală în procesul lui Gregorian Bivolaru, importantă pentru inculpat, are implicaţii asupra întregii Şcoli de yoga; direct, asupra a ce vor face câteva mii de adepţi care urmează astăzi programele concepute de acest instructor. Ce se va întâmpla cu fostul lor ghid spiritual poate dezorienta viaţa altor zeci de mii de oameni care au urmat, după anul 1990, cursurile Şcolii. Dar felul în care se va încheia procesul lui Gregorian Bicolaru va avea consecinţele cu cea mai mare miză asupra celorlalţi inculpaţi din rechizitoriul DIICOT. La Cluj au început procesele a 21 de persoane, ale căror dosare au fost disjunse din dosarul DIICOT. Procesele se vor raporta, într-un fel sau altul, la verdictul dat în cauza judecată acum la ICCJ. Dacă Parchetul va pierde, va fi greu să se explice condamnarea altor inculpaţi consideraţi a fi acţionat sub îndrumarea lui Gregorian Bivolaru. Având în vedere presiunea întreținută de presă, și cea politică, asupra judecătorilor, vinovăţia liderului va agrava acuzele aduse tuturor „participanţilor la grupul infracţional”.
Procesul nu are ca miză doar destinele unor oameni, căci rezultatul califică sistemul instituţional care a iniţiat, a permis sau coordonat uriaşa maşinărie a represiunii asupra a mii de oameni de-a lungul a două decenii. Dacă Gregorian Bivolaru va fi găsit nevinovat, verdictul va conta cât o radiografie făcută acestui sistem. Dacă alegaţiile Parchetului sunt susţinute de către completul ICCJ, atunci întreaga greutate a acestei istorii va fi așezată pe umerii celor care vor conduce sistemul de justiţie din România în viitor. Un stat ai cărui cetățeni se pot adresa Consiliului Europei şi Uniunii Europene nu are cum să scape de sub presiunea sistemului instituţional european care protejează drepturile omului. Mobilizarea miilor de adepţi ai MISA, dintre care câţiva au rezistat teribilei hăituiri a Securităţii, iar mulţi, asaltului jandarmilor la 18 martie şi 1 aprilie 2004, ar putea avea consecințe greu de evaluat acum.
Toate acestea explică de ce procesul lui Gregorian Bivolaru are anvergura unuia dintre cele mai importante procese din România postcomunistă. Or, într-un astfel de context care cheamă la solemnitate, desfăşurarea lui până la începutul anului 2013 urmează o linie deconcertantă. Cu câteva excepții, ședinţele procesului au fost secrete. În consecinţă, informaţia care iese în afara sălii de judecată rămâne limitată. Totuşi, în memoriile trimise CSM, Ministerului Justiţiei, Preşedintelui României, conducerii ICCJ, putem găsi alegaţiile avocaţilor apărării privind asimetria completă în tratarea martorilor: cei ai Parchetului au fost audiaţi cu respect, uneori ore întregi, deseori orientaţi în sensul declaraţiilor defavorabile inculpaților; ai apărării, au fost intimidaţi, ironizaţi, hărţuiţi, ameninţaţi că vor fi învinuiţi de mărturie mincinoasă. Marea majoritate a întrebărilor puse de apărători au fost respinse, chiar şi atunci când ele păreau esenţiale cazului, apte să deslușească adevărul. Unul dintre cei mai importanţi martori ai apărării, Lomoş Remus, logodnicul Mădălinei Dumitru, care fusese citat pentru şedinţa din 23 octombrie 2012, a fost anunţat de instanţă că s-a decis ne-audierea lui.
Avocaţii apărării au făcut plângeri şi cu privire la atitudinea pe care o califică „nedemnă, profund neprofesională” a preşedintelui completului, judecătorul Ionuţ Matei. Au reclamat interpelarea lor agresivă, întreruperea nemotivată, admonestarea, ameninţarea, tratarea „cu dispreţ şi ironie”. Susținerile nu sunt „simple alegaţii”: asistenţii și părțile prezente în sală au consemnat spusele din timpul procesului, iar acestea pot fi confirmate prin înregistrările luate la şedinţe. În textele reproduse, descoperim un lexic şi un ton de neasociat statutului de magistrat. Judecătorul Ionuţ Matei atenționează avocata „să nu fiţi impertinentă pentru că vă şi amendez, da?; „Este atât de greu să vă concentraţi la cele 2-3-5 ore cât ţine acestă şedinţă?”; „dvs încălcaţi nişte reguli elementare de procedură”. Uneori răbufnește: „nu văd limitele în care dumneavoastră exercitați dreptul acesta nenorocit la apărare?”. Și, ca și cum vrea să dovedească părerea anterioară despre actul de justiție, decide contrar principiilor lui de bază: „față de insistențele apărătorului ales al părții vătămate. [Curtea] respinge generic întrebările pe care apărătorul acesteia intelege sa le puna in conditiile sus mentionate”.
Alte mostre: „Încercați să vă păstrați totuși limita … Dacă nu m-aș fi prins de lucrul ăsta, puteați să continuați…”; „Acestea sunt niste ABC-uri pe care trebuie să le ştiţi” ; „de vreme ce dvs încălcaţi nişte reguli elementare de procedură, pot să-mi pun asemenea întrebări”.
Tonul intimidant are un și mai mare impact asupra martorilor, vulnerabili: „Sunteți chestionată, dvs. nu trebuie să vă inflamați acum pentru că nu sunteți chestionată … nu sunteti cercetată că ați fost sau nu ați fost .. deci nu trebuie să aveți alte manifestări. Da!!?”
Gravă este neconsemnarea unor pasaje cheie din declarațiile martorilor. Iată o informație, evident semnificativă, a lui Erika Manea:
În primul rând, am fost luată de pe stradă. Nu mi s-a solicitat nici un fel de act de identitate sau ceva. Pur si simplu au venit trei bărbați, care m-au văzut în tramvai și când am coborât m-au luat pe sus și m-au băgat într-o Dacie, m-au dus la procuratură. Era un domn foarte înalt si solid așa, părea foarte drăguț pe de altă parte, care, în momentul în care am ajuns să mă pierd cu firea, m-a intimidat și zicea: „Domnișoară, intri la pușcărie! Domnișoară, intri la pușcărie!”
Și încă:
Când am plecat de la yoga, am plecat la niște cursuri de tai chi. Când m-au întrebat [cei care o ridicaseră de pe stradă], cunoșteau tot. Și că practic tai chi, si că am făcut revelionul, unde făcusem revelionul, cu toate persoanele cu care fusesem. Probabil verificau dacă spun adevărul sau nu. Eu n-am nimic de ascuns, așa că de-aia am spus adevărul…
Declarația a fost expediată cu comentariul: „Ați pățit ceva până la urmă?” și ignorată.
*
La data finalizării acestei cercetări, la sfârșitul lunii februarie 2013, a fost anunțată audierea lui Gregorian Bivolaru prin comisie rogatorie în Suedia. Împotriva prevederilor procedurale, autorităţile suedeze au primit odată cu cererea de asistenţă judiciară internaţională doar întrebările instanţei. Au fost refuzate întrebările propuse de avocații lui Gregorian Bivolaru și ai Mădălinei Dumitru. Doar un alt detaliu despre atmosfera în care se desfășoară ultima etapă a unuia dintre cele mai responsabile procese ale perioadei post-comuniste.
Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (7)
yogaesoteric
12 aprilie 2013