Nevoia de Bittmani

 

Nu a apucat să spună nimic coerent despre criza epidemiologică. Răbufnise pentru că se săturase de interdicţia cu privire la concerte, spectacole etc. Era clar că nu avea soluţii. Avea doar probleme.

Poporul covidiot a interpretat răbufnirea lui Dan Bittman drept un atac asupra restricţiilor şi asupra guvernanţilor. În fond, aşa au şi vrut să conducă dialogurile cu el unii moderatori. Altminteri, cum scoatem ratingul? Dar Bittman are bun-simţ şi nu a plusat. Pe de altă parte, există o mare nevoie de Bittmani care să spună ceva coerent. Nu avem însă decât o categorie de coerenţi: conspiraţioniştii.

Bittmanii de care avem nevoie ar avea autoritate morală dacă ar fi profesionişti ai epidemiologiei şi ai înţelegerii statisticilor epidemiologice. Dar aceşti profesionişti nu pot recomanda închideri sau deschideri de activităţi dacă vor să rămână doar experţi. Câţiva dintre ei au trecut înspre politică spre a încerca reformarea sistemului nostru de sănătate. Acolo e buba, la DSP-uri. Un nivel de organizare centralistă care în ţările civilizate nu există. Un nivel încurcă-lume la noi.

Până la reformarea necesară, da, continuăm să simţim nevoia de Bittmani. Pentru că simţim plutind minciuna peste tot acest dramatic tărăboi.

Adevărul sună trist (oricine l-ar spune): oricât ne-am feri de SARS-CoV 2, dihania atacă după reguli mai degrabă încă nedescifrate. Şi cea mai bună situaţie este să fi fost atacat şi să fi scăpat, pentru că atunci ai dobândit imunitate. Dar care guvernanţi pot scrie pe măştile lor „Scapă cine poate”? Adevărat este şi că acest virus are mutaţii şi te poţi reinfecta chiar dacă ai avut o anume imunizare.

Aproape tot ce se petrece cu boala covid-19 are aspecte paradoxal-dilematice. Impui restricţii? Amâni imunizarea de turmă (de grup, poftim, căci suntem sensibiloşi şi la cuvinte). Nu impui restricţii? Vor fi copleşite spitalele. Faci testări masive ca să opreşti răspândirea? Da, dar vei găsi asimptomatici şi vei avea pacienţi cazaţi în paturi puse pe holurile spitalelor.

Banii împrumutaţi pot rezolva multe. Poţi plăti şi telemunca, şi nemunca. Da, dar n-ar fi mai eficient să opreşti şi evaziunea fiscală, şi risipa din cheltuiala cu birocraţia de stat? Ar fi, dar abia după alegeri.

Pandemia a adus, într-adevăr, multă infodemie. Cel mai rău însă este că vectorii media nu pot recunoaşte în clar cât sunt de depăşiţi de situaţie şi ce îndoieli au. Această pandemie a fost relatată, la noi cel puţin, cu o conştiinţă formată de DNA: „Ascund ei ceva!”. Da, OMS s-a contrazis. A făcut-o şi pentru că nu stăpânea toate datele problemei, să concedem. Da, masca nu e un panaceu, o porţi şi poţi fi totuşi infectat. Da, dar ce placebo psihologic este!

Pentru a face faţă situaţiei, este esenţial să scăpăm de frică. Să ne orientăm către prevenţie, să ne creştem imunitatea, ceea ce, în mod ciudat, nu prea auzi pe canalele oficiale. Ca apoi să poţi zice: „Da, dom’le, trăiesc sub pandemie cum am trăit şi sub comunism. Asta e! Comunismul a omorât mai mulţi oameni şi uite că am scăpat de el”!

Citiţi şi:

Sociologul Shmuel Trigano, despre statul polițienesc instaurat de frica pandemiei

Psihicul uman în pandemie. Cum se va transforma omul

OMS și presa s-au schimbat în organizații teroriste pe timp de pandemie

 

yogaesoteric
24 noiembrie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More