Nu există arme nucleare „tactice”

În aceste zile auzim adesea despre posibilitatea utilizării armelor nucleare „tactice” în scenariul războiului din Ucraina.

Conform definiției actuale, acestea ar fi arme nucleare „mici”, cu potențial distructiv redus. Prin urmare, utilizarea lor ar provoca daune relative, care ar fi limitate la obiective strategice sau la obiective militare. Cu alte cuvinte, se avansează ideea că există o etapă intermediară între armele convenționale și armele nucleare reale și că utilizarea acestor arme nucleare „tactice” nu este de natură să ducă neapărat la escaladarea ireversibilă a unui război atomic la scară largă.

Această ipoteză, atât de dragă războinicilor care speră să vadă focuri de artificii în Ucraina, a fost total infirmată în urmă cu vreo patruzeci de ani de o simulare de război comandată de Ronald Reagan, numită Proud Prophet (Profetul Mândru).

Ales în 1980, Reagan s-a aflat la președinția Statelor Unite într-unul dintre cele mai delicate momente ale întregului Război Rece. Singura doctrină care domnea atunci era așa-numita MAD, care înseamnă „distrugere reciprocă asigurată”. Conform acestei doctrine, singurul factor de descurajare care putea opri un război nuclear era certitudinea că ambele națiuni vor fi complet distruse.

Dar în acel moment, cineva din Pentagon a introdus un alt concept. Se numea: „escaladarea spre dezescaladare”, adică o escaladare militară, efectuată cu bombe nucleare de mică putere, menită tocmai pentru a convinge adversarul să se dezescaladeze, înainte de a ajunge la celebrul punct fără întoarcere.

Desigur, pentru cei care sunt sătui de militarism, acesta a fost un argument care nu a rezistat. Dar a fost nevoie de un adevărat exercițiu de simulare pentru a demonstra aceasta. Astfel s-a născut Profetul Mândru.

O simulare foarte complicată, care a durat două săptămâni, în care o parte a armatei reprezenta logica Pentagonului, iar cealaltă parte reprezenta logica Kremlinului. Cu alte cuvinte, fiecare decizie luată în timpul simulării era luată de cele două echipe punându-se în locul uneia dintre părți.

Fiecare parte, desigur, nu cunoștea planurile adversarului și era nevoită să ia decizii într-un interval de timp foarte scurt, bazându-se doar pe ceea ce se petrecea pe câmpul de luptă.

Astfel, în curând a devenit clar că utilizarea așa-numitelor arme nucleare tactice nu ar face decât să amâne concluzia ireversibilă, aceea a unui război atomic total. Nu exista nicio scăpare: odată ce primul atac a fost lansat, secvența de evenimente ar fi luat amploarea distrugerii complet scăpate de sub control.

Faptul că astăzi există militari de ambele părți cărora le place să se joace cu aceste ipoteze este de înțeles: în fond, războiul este alcătuit și din declarații mai mult sau mai puțin întemeiate și credibile. Pe de altă parte, ceea ce este inacceptabil este faptul că avem jurnaliști și „experți” de toate felurile care continuă să vorbească cu bucurie despre utilizarea armelor nucleare „tactice”, ca și cum acestea nu ar duce neapărat la o escaladare ireversibilă.

Războaiele se poartă cu arme, dar războaiele nu pot fi purtate decât cu sprijinul opiniei publice din fiecare țară implicată. Iar opinia publică ‒ care este oricum implicată, chiar dacă indirect ‒ se află, din păcate, în mâinile unor jurnaliști pregătiți care, pentru a-și mulțumi stăpânii NATO, nu ezită să introducă în discursul public subiecte care ar fi necesar să fie, în schimb, excluse categoric, din motive pe care nici nu ar fi nevoie să le invocăm aici.

Citiți și:
Impactul devastator al unei bombe nucleare asupra Londrei: 6 milioane de londonezi morți
Arma cinetică a Forței Spațiale a SUA ar putea lovi cu puterea unei arme nucleare

yogaesoteric
21 noiembrie 2022