O analiză comparativă între sexualitatea brută și erotismul pur (VI)

Tristeţea este desemnată ca fiind o stare sufletească apăsătoare de întristare, de părere de rău ce este lipsită de fundament, de regrete iluzorii. Tristeţea se dezvăluie totodată ca fiind o neplăcere, o supărare, un necaz ce produce această stare. Tristeţea este însuşirea a ceea ce exprimă sau provoacă o asemenea stare sufletească. De multe ori tristeţea invadează conştiinţa printr-o suferinţă, printr-o insatisfacţie ori printr-o stare de nelinişte, de angoasă, de tulburare, de proastă dispoziţie.

În cazul fiinţelor umane superficiale, letargice, acestea nu sunt capabile să descopere care este cauza unei astfel de stări, făcându-le să-şi dea seama ce anume le împiedică să se bucure de tot şi toate cele care sunt minunate şi care există în mod evident în universul lor lăuntric, în aura lor. Accesele de tristeţe pot să dezlănţuie o stare de depresie, pot provoca plictiseală, melancolie, zbucium. O stare de tristeţe maladivă conduce fiinţa umană respectivă la neurastenie. La unele fiinţe umane se manifestă într-o manieră acaparatoare tristeţea despărţirilor definitive.

Opusul tristeţii este bucuria intensă, profundă, plăcerea dumnezeiască şi tot ceea ce generează trăiri îmbătătoare, durabile, de euforie. Plantele medicinale euforizante sunt un leac excelent care estompează şi fac să dispară stările de tristeţe. Evocarea şi atragerea din abundenţă în universul nostru lăuntric, în aura noastră a energiei subtile sublime a Atributului Dumnezeiesc al Bucuriei Dumnezeieşti, dar şi atragerea din abundenţă în universul nostru lăuntric a energiei subtile sublime a Atributului Dumnezeiesc al Plăcerii Dumnezeieşti, hazul îmbătător, inclusiv hazul de necaz sunt modalităţi perfect naturale care estompează şi fac să dispară stările de tristeţe.

La toate acestea se adaugă fuziunile erotice amoroase ce includ continența deplină, ce se bazează pe consacrarea prealabilă a roadelor către Dumnezeu, pe iubire reciprocă, pe transfigurare mutuală, pe revărsarea în universul nostru lăuntric, chiar din abundenţă, a efervescenței erotice pe care o dăruim prompt, din prea plin, fiinţei iubite de sex opus cu care alegem să interacţionăm.

La unele fiinţe umane ce sunt predispuse, caracterul le incită să se confrunte iar şi iar cu o astfel de stare. Multe fiinţe umane invocă în mod prostesc tristeţea vieţii lor şi se complac în stări de letargie, în văicăreli fără de sfârşit şi mai ales în victimizare. Unele fiinţe umane aleg ca de fiecare dată, fără excepţie, să dea vina doar pe ceilalţi sau pe celelalte pentru a-şi justifica stările de tristeţe acaparatoare cu care se confruntă.

Totdeauna, fără excepţie, fiinţele umane care aleg să atragă din abundenţă în universul lor lăuntric, în aura lor energiile subtile sublime ale Atributelor Dumnezeieşti pe care le-am menţionat nu se confruntă aproape deloc cu stări de tristeţe, iar atunci când astfel de stări survin totuşi în existenţa lor aleg să atragă neîntârziat din abundenţă în microcosmosul fiinţei lor energiile subtile sublime ale Atributelor Dumnezeieşti care la scurt timp după aceea provoacă minuni şi anihilează stările de tristeţe.

Terapia de lungă durată, 7 sau 9 luni în şir, cu plante medicinale euforizante, benefice este, de asemenea, un adjuvant eficient pentru curarisirea în acest mod a stărilor de tristeţe.

(Am încheiat definirea acestui termen.)

Amărăciunea este o stare de durere, de supărare. Amărăciunea este provocată de felurite împrejurări dureroase sau chinuitoare pe care le considerăm ca atare datorită perspectivei noastre ciudate care apare şi persistă în sfera conştiinţei noastre, dezlănţuind un proces de rezonanţă ocultă cu lumea cea tainică a amărăciunii.

Atunci când este considerată într-o perspectivă ezoterică, starea de amărăciune provoacă, dezlănţuie în universul nostru lăuntric, în aura noastră o sui–generis amăreală ce dezvăluie un proces de rezonanţă ocultă ce survine atunci la nivelul centrului subtil de forţă anahata chakra.

La unele fiinţe umane amărăciunea apare sub forma unui sentiment durabil de tristeţe ce este amestecată cu necaz, obidă ce este provocată de o umilire, de o decepţie sau de o nedreptate ce este atribuită sorţii. Stările de amărăciune provoacă descurajare, dezgust sau chiar pică.

Opusul amărăciunii este bucuria, blândeţea şi plăcerea elevată, dumnezeiască. Este important să nu pierdem din vedere că blândeţea este un Atribut Dumnezeiesc ce este caracterizat de o energie subtilă sublimă nesfârşită, veşnică, gratuită, eminamente benefică, a cărei frecvenţă de vibraţie nu se modifică niciodată. Tot aşa şi bucuria este un alt Atribut Dumnezeiesc. Atributul Dumnezeiesc al Plăcerii Dumnezeieşti este de asemenea caracterizat de o energie subtilă sublimă nesfârşită, veşnică, gratuită, eminamente benefică, a cărei frecvenţă de vibraţie nu se modifică niciodată.

Atunci când ne confruntăm cu „întreaga amărăciune a existenţei” este urgent necesar să atragem din abundenţă în universul nostru lăuntric, în aura noastră atât energia Atributului Dumnezeiesc al Blândeţii, dar şi energia Atributului Dumnezeiesc al Bucuriei şi energia Atributului Dumnezeiesc al Plăcerii Dumnezeieşti. În felul acesta devine cu uşurinţă posibil să estompăm şi să facem să dispară orice stare de amărăciune.

Un tratament cu plante medicinale euforizante luate sublingual, de cel puţin 3 ori/zi, timp de 5-7 luni, se poate asocia cu atragerea din abundenţă în universul nostru lăuntric, în microcosmosul fiinţei noastre a energiilor subtile sublime ale celor trei Atribute Dumnezeieşti pe care le-am menţionat.

(Am încheiat definirea acestui termen.)

Mâhnirea desemnează faptul de a se mâhni. Mâhnirea este o formă de supărare. Cel mâhnit este, într-un anume mod, supărat, indispus, deprimat, întristat. Mâhnirea se manifestă cel mai adesea sub forma unui păs, a unei încercări, a unui zbucium pregnant, a unei suferinţe morale. Pentru multe fiinţe umane mâhnirea se manifestă ca fiind un necaz şi generează, prin amplificare, stări de disperare.

Opusul mâhnirii este vioiciunea, vivacitatea şi bucuria. Fiecare dintre acestea trei sunt Atribute Dumnezeieşti ce sunt caracterizate fiecare de o energie subtilă sublimă nesfârşită, gratuită, veşnică, eminamente benefică, a cărei frecvenţă de vibraţie nu se modifică niciodată.

În situaţiile în care ne confruntăm câtuşi de puţin cu stări de mâhnire este urgent necesar să evocăm şi apoi să acumulăm din abundenţă în universul nostru lăuntric, în aura noastră energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Vioiciunii Dumnezeieşti, energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Vivacităţii Dumnezeieşti, energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Bucuriei Dumnezeieşti.

Este de asemenea urgent necesar să recurgem la un tratament bazat pe plante medicinale de leac cu plante euforizate pe care le vom ingurgita după ce în prealabil le-am plasat sub limbă şi le vom administra timp de 5-7 luni de 3 ori/zi. Este de asemenea binevenit să realizăm timp de 5 sau 7 luni laya yoga cu bija mantra AUM timp de 30 de minute zilnic. Se poate, de asemenea, să recurgem cu succes la o terapie ezoterică ce include atragerea în microcosmosul fiinţei noastre a curenţilor subtili coloraţi ce sunt adecvaţi atunci când ne confruntăm cu o astfel de stare.

(Am încheiat definirea acestui termen.)

Buna dispoziţie desemnează o stare sufletească excelentă, euforică.

(Am încheiat definirea acestei expresii.)

Mulţumirea desemnează acţiunea specifică de a se mulţumi, ce include totodată manifestarea unei stări de recunoştinţă. Mulţumirea este starea fiinţei umane mulţumite. Respectiva stare implică o satisfacţie elevată, bucurie pregnantă, plăcere rafinată.

Fiinţa umană mulţumită este acea fiinţă care nu cere sau nu se aşteaptă la mai mult. Ea trăieşte o stare de satisfacţie intensă, elevată, simte plăcere dumnezeiască, trăieşte o stare de satisfacţie îmbătătoare, dar şi de bucurie. Fiinţa umană mulţumită experimentează o stare intensă de recunoştinţă, simte ceea ce i se oferă ca fiind o recompensă şi experimentează totodată o răsplată. Ea resimte bucurie pregnantă şi satisfacţie înălţătoare.

Ceva anume este mulţumitor atunci când este eminamente benefic şi corespunde aşteptărilor binefăcătoare, cerinţelor constructive, producând în felul acesta mulţumire. Ceea ce este mulţumitor este totodată satisfăcător într-o direcţie eminamente benefică, dar şi convingător într-o manieră elevată.

(Am încheiat definirea acestui termen.)

A mulţumi înseamnă a exprima, a aduce mulţumiri şi implică a-şi arăta recunoştinţă pentru o anumită binefacere. A mulţumi implică totodată a răsplăti într-un anume mod, a recompensa într-un fel anume pe cineva. A mulţumi implică a satisface într-o manieră eminamente benefică pe cineva. Atunci când cineva mulţumeşte, este sau se consideră într-un mod elevat eminamente benefic satisfăcut. Într-o astfel de ipostază fiinţa umană care mulţumeşte nu aspiră să i se ofere mai mult.

Actualmente se ştie că rostirea „mulţumesc” este o exprimare spontană a unei stări de recunoştinţă. Mulţumirea este un Atribut Dumnezeiesc ce este caracterizat de o energie subtilă sublimă nesfârşită, veşnică, gratuită, eminamente benefică, a cărei frecvenţă de vibraţie nu se modifică niciodată.

Atunci când o fiinţă umană îşi exprimă în mod spontan şi real starea de mulţumire, declanşează în universul ei lăuntric un proces de rezonanţă ocultă cu energia subtilă sublimă nesfârşită, veşnică, gratuită, eminamente benefică a mulţumirii dumnezeieşti. În felul acesta respectiva fiinţă umană beneficiază de pe urma acelei energii subtile sublime dumnezeieşti pe care o atrage în aura sa.

(Am încheiat definirea acestui termen.)

Încântarea desemnează un sentiment pregnant de satisfacţie pură, înălţătoare, de plăcere dumnezeiască, de farmec binefăcător ales, de vrajă pură, înălţătoare. Încântarea desemnează acel aspect pregnant care încântă, care produce o intensă şi evidentă stare de plăcere dumnezeiască. Fiinţa umană ce este încântată se simte plină de satisfacţie înălţătoare, de mulţumire, este fermecată la modul elevat, este vrăjită de ceea ce trăieşte şi care este binefăcător, este entuziasmată.

Este încântător ceva anume care încântă, care place foarte mult, fiind însă binefăcător, elevat şi care este fermecător. O fiinţă umană ce este copleşită de o aleasă încântare experimentează în anumite condiţii declanşarea unui proces de rezonanţă ocultă cu energia subtilă sublimă nesfârşită, veşnică, gratuită a Atributului Dumnezeiesc al Magiei Dumnezeieşti.

Astfel de experienţe îmbătătoare survin adeseori în mod spontan atunci când contemplăm, fiind îmbătaţi de frumuseţe şi splendoare, magia dumnezeiască a răsăritului sau magia dumnezeiască a asfinţitului ori magia dumnezeiască a momentului de Shivaratri pe care alegem să îl trăim undeva în natură, fiind singuri cu Dumnezeu sau atunci când alegem să experimentăm cu încântare, transfigurare şi nesaţ momentul extraordinar ce se declanşează la culminaţia perioadei ce survine lunar şi care are legătură cu revărsarea energiilor subtile minunate ce ţâşnesc din sfera enigmatică de forţă a Marii Puteri Macrocosmice Tripura Sundari.

Sunt, de asemenea, momente magice echinocţiile, solstiţiile care pot fi trăite plenar, profund, într-o manieră transfiguratoare undeva în natură, fiind singuri sau singure doar cu Dumnezeu. Experimentarea plenară, profundă a unor astfel de momente fie în luminişul unei păduri, noaptea, fie la marginea unui lac, fie pe malul mării facilitează descoperirea şi aprofundarea indescriptibilă în cuvinte a unor astfel de trăiri covârşitoare, magice care implică declanşarea unui proces de rezonanţă ocultă cu energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Magiei Dumnezeieşti, dar şi declanşarea unui proces de rezonanţă ocultă cu energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Minunării Dumnezeieşti.

În anumite condiţii, astfel de experienţe extraordinare facilitează translaţia fulgerătoare a corpului nostru astral în anumite tărâmuri elevate, paradisiace ce există în universul astral. Atunci când deja ne aflăm scufundaţi în stări benefice de transă, inclusiv transă romantică, după ce am ingurgitat un amestec dublu de plante care facilitează, induc declanşarea unui proces de transă benefică îmbătătoare, avem în felul acesta ocazia să beneficiem din plin de astfel de momente privilegiate pe care le-am amintit în acest context.

(Am încheiat definirea acestui termen.)

Starea de veselie desemnează o stare intensă, excelentă de bună dispoziţie, de voie bună, de bucurie, de mulţumire şi prin intermediul acestui amalgam de energii subtile sublime ale unor Atribute Dumnezeieşti, cum ar fi bucuria, mulţumirea, umorul, survine manifestarea unei asemenea stări ce este totodată un amalgam de energii subtile sublime ale acestor Atribute Dumnezeieşti.

Astfel de experienţe declanşează în anumite condiţii un proces de rezonanţă ocultă cu energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Amuzamentului Dumnezeiesc. Atunci când energiile subtile sublime ale acestor Atribute Dumnezeieşti se combină, se amalgamează, constituie, fac să apară cauza, motivul unei extraordinare bune dispoziţii.

În felul acesta fiinţa umană respectivă experimentează o stare îmbătătoare elevată de distracţie care în simultaneitate o îndumnezeieşte. Captarea în universul fiinţei umane respective a energiei subtile sublime a Atributului Dumnezeiesc al Amuzamentului Dumnezeiesc face să apară în felul acesta minuni mari sau mici.

Astfel de trăiri pot fi prilejuite şi de celebrarea unui eveniment tradiţional, cum ar fi sărbătoarea Paştelui, Crăciunul etc. O astfel de sărbătoare ce este experimentată la unison de mai multe fiinţe umane provoacă apariţia unor trăiri spirituale intense, elevate, covârşitoare. Combinarea, amalgamarea energiilor subtile sublime ale acelor Atribute Dumnezeieşti face să apară şi să se manifeste plenar o stare îmbătătoare, înveselitoare, îmbucurătoare, plăcută la modul elevat.

(Am încheiat definirea acestui termen.)

Termenul jovial desemnează că o fiinţă umană este veselă, este voioasă, este bine dispusă. Acea fiinţă se află într-o bună dispoziţie, experimentează din plin voie bună. Jovialitatea desemnează însuşirea de a fi jovial, denotă o pregnantă şi îmbătătoare bună dispoziţie.

(Am încheiat definirea acestui termen.)

Optimismul este o concepţie filozofică, ezoterică potrivit căreia în cadrul Creaţiei şi Manifestării dumnezeieşti energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Binelui este preponderentă şi precumpăneşte asupra răului. Optimismul este un Atribut Dumnezeiesc ce este caracterizat de o energie subtilă sublimă veşnică, nesfârşită, gratuită, eminamente benefică, a cărei frecvenţă de vibraţie nu se modifică niciodată.

Energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Optimismului Dumnezeiesc face să apară o atitudine specifică în microcosmosul fiinţei umane care, sub influenţa acestei energii subtile sublime dumnezeieşti priveşte, consideră cu o imensă încredere viaţa, semenii, prezentul, viitorul şi manifestă spontan tendinţa de a vedea şi de a experimenta aspectele bune, favorabile a tot şi toate cele care sunt eminamente benefice şi care au fost create şi manifestate de Bunul Dumnezeu la începutul tuturor începuturilor.

O fiinţă umană optimistă este acea fiinţă care manifestă din plin o stare de optimism. O astfel de fiinţă umană în care se revarsă din abundenţă energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Optimismului Dumnezeiesc radiază în valuri o stare contaminantă de optimism îmbătător.

(Am încheiat definirea acestui termen.)

Termenul radios desemnează apariţia, manifestarea în simultaneitate a ceva tainic, luminos, strălucitor. La modul figurat, acest termen exprimă o imensă seninătate, mulţumire, bucurie, încântare, voioşie şi tocmai de aceea o astfel de fiinţă umană este minunată şi face să apară o frumuseţe cu totul aparte.

O fiinţă umană radioasă captează şi apoi manifestă în afara universului ei lăuntric energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Purităţii, energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Perfecţiunii, energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Fericirii. O astfel de fiinţă umană radiază o îmbătătoare stare de bucurie şi de aceea este şarmantă şi fermecătoare.

Opusul a ceea ce este radios, luminos, strălucitor este ceea ce ne apare ca fiind sumbru, obscur, posomorât, mohorât, închis. Fiinţele umane sumbre sunt tăcute, sunt taciturne, sunt adeseori abătute. De aceea se consideră că ele sunt funeste. Astfel de fiinţe umane sunt tenebroase, sunt întunecate. Prezenţa lor este o pacoste pentru majoritatea oamenilor.

(Am încheiat definirea acestui termen.)

Râsul desemnează acţiunea de a râde în mod spontan şi rezultatul acesteia. Râsul este o manifestare a veseliei ce se exprimă printr-o mişcare caracteristică a gurii şi a feţei, ce este însoţită de un şir de sunete specifice. Râsul evidenţiază un proces tainic de rezonanţă ocultă cu energia subtilă sublimă nesfârşită, gratuită, veşnică, eminamente benefică a Atributului Dumnezeiesc al Umorului Dumnezeiesc. Cei iniţiaţi cunosc această taină.

Râsul spontan, stenic este binefăcător, iar în plus este totodată vindecător. Există o mulţime de boli şi afecţiuni care pot fi curarisite prin sesiuni în cadrul cărora mai multe fiinţe umane râd stenic împreună, la unison. Efectele benefice, inclusiv cele tămăduitoare, nu vor întârzia să apară. Actualmente a fost deja elaborată o sui–generis yoga a râsului stenic, binefăcător, terapeutic. Yoga prin râs nu este în realitate o ramură a sistemului yoga, dar totuşi a fost recent botezată ca atare: „Yoga prin râs”.

Termenul stenic desemnează ceva binefăcător care provoacă sau degajă o vigoare benefică, canalizează o putere binefăcătoare şi se dovedeşte a fi întăritor. Ceea ce este stenic şi perfect natural evidenţiază declanşarea unui proces de rezonanţă ocultă cu energia subtilă sublimă nesfârşită, gratuită, veşnică, eminamente benefică a Atributului Dumnezeiesc al Vigorii Dumnezeieşti.

Atunci când această energie subtilă sublimă nesfârşită, gratuită se revarsă din abundenţă în universul fiinţei umane, în aura acesteia, face să apară efecte specifice minunate ce se datorează energiei subtile sublime a acestui Atribut Dumnezeiesc.

(Am încheiat definirea acestui termen.)

Înflorirea desemnează acţiunea de a înflori şi rezultatul acesteia. La modul figurat, înflorirea desemnează o dezvoltare benefică, o creştere adecvată şi se manifestă o stare specifică de prosperitate ocultă. La modul figurat, înflorirea evidenţiază o stare pregnantă de mulţumire, de încântare.

Înflorirea este un Atribut Dumnezeiesc care este caracterizat de o energie subtilă sublimă nesfârşită, veşnică, gratuită, eminamente benefică, a cărei frecvenţă de vibraţie nu se modifică niciodată. Atragerea din abundenţă în universul fiinţei umane a energiei subtile sublime a acestui Atribut Dumnezeiesc este însoţită de anumite efecte binefăcătoare, minunate.

Energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Înfloririi Dumnezeieşti conferă forţa dumnezeiască ocultă de a înflori. Fiinţa umană care atrage în universul ei lăuntric din abundenţă energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Înfloririi Dumnezeieşti devine într-o manieră ocultă înfloritoare şi este prosperă lăuntric.

(Am încheiat definirea acestui termen.)

Vom defini în cele ce urmează expresia satisfacţie eminamente binefăcătoare. Acest fel de satisfacţie eminamente benefică desemnează un sentiment intens de mulţumire binefăcătoare, de plăcere elevată, dumnezeiască al fiinţei umane care şi-a îndeplinit, şi-a satisfăcut o necesitate eminamente benefică, o aspiraţie creatoare.

O stare de satisfacţie eminamente benefică este o experienţă înălţătoare ce produce o intensă stare de mulţumire, motiv, prilej de a fi într-o manieră benefică satisfăcut. A da o satisfacţie eminamente benefică implică a satisface o aspiraţie benefică înălţătoare, a împlini o aspiraţie, o cerere creatoare a unei fiinţe umane, inclusiv a unei fiinţe umane de sex opus cu care ne aflăm într-o relaţie intimă amoroasă erotică ce se bazează pe continență deplină, producându-i o intensă mulţumire, fericire, plăcere elevată.

(Am încheiat definirea acestei expresii.)