O cerință benefică imperativă a vremurilor noastre: Să retrezim şi să amplificăm în noi starea de rezonanță ocultă cu Frumusețea cea Dumnezeiască

Frumuseţea este o valoare umană fundamentală. Reprezintă o energie subtilă sublimă care ne pune în stare de rezonanță ocultă cu Atributul Dumnezeiesc al Frumuseții Dumnezeieşti. A întâlni frumuseţea este o experienţă profund transformatoare, ce trezeşte în inima fiinţei umane aspirația către desăvârşire. Scriitorul şi filosoful John O’Donohue s-a preocupat îndeaproape de acest subiect în cartea sa Frumusețea dumnezeiască – O îmbrăţişare invizibilă, din care vă prezentăm o scurtă si semnificativă sinteză.

Viaţa noastră este marcată de două acte fundamentale: actul trezirii şi actul abandonului. În fiecare dimineaţă când deschidem ochii suntem invitați să trăim o zi în această lume aflată sub semnul timpului. În fiecare noapte ne abandonăm necunoscutului, ca apoi să hoinărim în universul viselor, în care timpul pare să existe într-un mod diferit.

Trezirea şi abandonul – acestea conturează fiecare zi şi fiecare existență umană. Între ele se petrece viața, călătoria fiecăruia dintre noi.

În căutarea sensului existenței, grecii antici (şi alţi mari înţelepţi) şi-au înălţat conştiinţa spre ceruri şi au reuşit să surprindă o viziune a ordinii desăvârşite a Macrocosmosului. Această viziune profundă a devenit fundamentul şi esenţa înţelegerii frumuseții. Toate suferințele omeneşti, slăbiciunile, vulnerabilităţile, îndoielile şi-au aflat răspunsul şi alinarea prin contemplarea acestei frumuseţi eterne.

Sufletul omului tânjeşte după frumuseţe. O căutăm pretutindeni – în peisajele naturii, în muzică, în artă, în iubire, în credinţă, în noi înşine. Nu există ființă umană care să nu-şi dorească să experimenteze frumuseţea.

Când avem acces la frumusețe, trăim un sentiment de întoarcere Acasă. Viaţa este intensă în prezenţa frumuseții, căci frumuseţea răspunde nevoilor profunde ale sufletului. În acele clipe, reuşim să privim într-o lumină diferită greutăţile cu care ne confruntăm şi e posibil să le întrevedem, dincolo de forma lor aparentă, adevărata semnificaţie.

Frumuseţea ne face să trăim trezirea şi abandonul în acelaşi timp, în simultaneitate. Frumusețea aduce cu ea un sentiment al întregirii, al completitudinii, al certitudinii. Ea ne oferă un sentiment de siguranţă; avem deja o încredere deplină în ea, ne abandonăm îmbrăţişării ei cu aceeaşi uşurinţă cu care ne abandonăm îmbrăţişării unei ape liniştite.

Dar în aceste vremuri măcinate de anxietate și incertitudine, puterea noastră de abandon este slăbită, iar asta ne afectează sufletul. Încrederea noastră în viitor şi-a pierdut inocenţa. Ne aşteptăm mereu să se petreacă ceva teribil, nefast. Nu mai percepem fundamentul trainic al ordinii dumnezeieşti, care îmbrăca totul în frumuseţe. Politica, economia, credinţa, familia – toate generează nesiguranţă.

La prima vedere, pare prostesc şi naiv să afirmăm că a sosit vremea să retrezim în noi Frumuseţea dumnezeiască. Și totuşi este exact ceea ce avem de făcut. De ce? Pentru că e unicul refugiu spre care ne putem întoarce. Ne confruntăm cu această criză teribilă tocmai pentru că am neglijat atâta amar de vreme Frumusețea.

Vulgaritatea înăbuşă aspirațiile sufletului

Privind dintr-un anumit punct de vedere, toate crizele lumii contemporane au drept punct de plecare şi pot fi astfel reduse la o singură criză: a frumuseții. E o perspectivă inedită care ne permite să întrevedem noi posibilităţi de redresare, de rezolvare, de vindecare.

Poate, pentru prima oară, reuşim să vedem cu claritate cât de multă urâțenie am permis să existe în viaţa noastră. Mass-media a devenit o oglindă globală ce ne bombardează continuu cu imagini, cuvinte, plăceri care celebrează mediocritatea şi proclamă urâtul drept standard al normalității. Frumusețea ancestrală este privită ca ceva desuet, naiv, romanţat.

Arhitectura modernă proiectează clădiri cărora le lipsesc grația și misterul, iar asta influenţează masiv atmosfera generală din şcoli, instituții, din comunitate în general. Se produce o degradare atât de invazivă a mediului, încât frumosul nostru pământ se preschimbă în deşert.

Stresul şi starea de gol lăuntric care ne bântuie adeseori au drept cauză lipsa noastră acută de atenţie faţă de frumusețe. Modul nostru de a gândi devine sărăcăcios, lipsit de viziune, dacă nu este hrănit constant cu idei şi imagini ce poartă amprenta frumuseții.

Vulgaritatea este întotdeauna iritantă; orice atinge devine aspru, dur, brut, rugos. Iar în vremurile pe care le trăim, o întâlnim aproape peste tot, anesteziindu-ne aspirațiile sufletului. Din nefericire, din cauza tristeţii, fricii, orbirii conştiinţei, refuzăm adesea frumusețea, o repudiem sau o reducem la capacitatea percepţiilor noastre limitate.

Tragedia este că ceea ce refuzăm nu ne poate atinge. Când întoarcem spatele frumuseții, ne îndepărtăm de tot ceea ce este autentic şi complet şi ne autoexilăm; iar falsitatea şi vulgaritatea ucid treptat sufletul omului. Nu au cum să îl hrănească pentru că sunt lipsite de consistenţă. Ele îndepărtează nu prin ceea ce sunt, ci prin ceea ce nu sunt.

Criticul de artă Robert C. Morgan a exprimat tranşant această idee: „Frumuseţea nu este glamour. Ceea ce mass-media, lumea modei, Hollywood-ul, arta contemporană oferă este glamour, o întreprindere capricioasă, schimbătoare, comercială, cu care nimeni nu poate ţine pasul. Glamour-ul este un moment unic de strălucire. Străluceşte şi apoi dispare.”

Prin contrast, frumusețea autentică este o invitaţie către ordine, coerenţă şi unitate. Când aceste nevoi sunt împlinite, sufletul se simte acasă în lume.

Fragment dintr-o sinteză realizată de Clionela Godeanu. Articolul integral poate fi citit în revista Yoga Magazin nr. 109/110

Citiți și:
Frumuseţea este o expresie a perfecţiunii dumnezeieşti
O VIZIUNE HOLISTICĂ, TRANSFIGURATOARE A TRADIŢIEI HINDUSE REFERITOARE LA FRUMUSEŢEA FEMEII (I)

yogaesoteric
8 martie 2024