O VIZIUNE HOLISTICĂ, TRANSFIGURATOARE A TRADIŢIEI HINDUSE REFERITOARE LA FRUMUSEŢEA FEMEII (I)

 

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

„Femeie, eşti plină de mister şi atotcuprinzătoare precum Eterul, eşti proaspătă şi plină de viaţă precum Aerul, eşti strălucitoare şi plină de pasiune arzătoare precum Focul, eşti graţioasă şi delicată precum Apa, eşti vitală, stabilă şi profundă precum Pământul.” (fragment din străvechiul text indian Pancha Kanya)

Care este una dintre cele mai frumoase privelişti pentru marea majoritate a bărbaţilor? O astfel de privelişte este chipul radios al femeii adorate, ce străluceşte de iubire, precum şi trupul ei nud ce emană o stare de fericire fără de asemănare, care a apărut după un joc amoros împlinitor ce a făcut-o să se înalţe până în al nouălea cer.

Care este, pentru marea majoritate a bărbaţilor, unul dintre parfumurile cele mai îmbătătoare? Un astfel de parfum este respiraţia dulce, ameţitoare şi suavă a femeii iubite. Care este pentru marea majoritate a bărbaţilor unul dintre cele mai plăcute sunete? Un astfel de sunet este ecoul emoţionant şi înălţător al vocii melodioase şi pure a femeii iubite.

Care este pentru marea majoritate a bărbaţilor una dintre cele mai alese savori? O astfel de savoare este nectarul ales al buzelor ei, precum şi ambrozia intimă a kallas-urilor ei, ce curg din labiile yoni-ului ei întocmai ca un izvoraş în momentele de extaz amoros.

Care este pentru marea majoritate a bărbaţilor una dintre atingerile cele mai fermecătoare? O astfel de atingere este aceea a trupului gol şi debordând de senzualitate al femeii iubite, ce vibrează din cauza unei dorinţe erotice intense.

Care este pentru marea majoritate a bărbaţilor una dintre imaginile cele mai plăcute? O astfel de imagine este aceea a nurilor perfecţi ai femeii iubite, precum şi aceea a yoni-ului ei fermecător; a pulpelor ei şi a trupului ei nud, armonios şi fascinant.

Care este pentru marea majoritate a bărbaţilor una dintre cele mai mari încântări ce există în această lume? O astfel de încântare este frumuseţea dezvăluită, pură, fascinantă şi mirifică a trupului nud al femeii adorate şi a privirii ei plină de iubire.

Concepţia despre frumuseţe este diferită, în civilizaţia planetei noastre, în funcţie de tradiţia fiecărui popor. De exemplu, străvechii greci împărţeau faţa în trei porţiuni egale şi foloseau o serie de alte criterii geometrice şi numerice, care îi conduceau la proporţiile ideale ale formelor trupeşti şi la frumuseţea perfectă.

Egiptenii şi-au reprezentat idealul de frumuseţe în portretele reginelor lor Nefertiti şi Cleopatra, ipostaziindu-le cu gâtul lung, acoperit cu multe ornamente şi podoabe. Pictorii renascentişti au dezvăluit frumuseţea angelică a nimfelor cu obraji îmbujoraţi, cu nudul voluptos şi ademenitor, cu părul bogat care se revarsă plin de strălucire.

Cu toate acestea, conceptul universal valabil despre frumuseţe cuprinde armonia trupului, pielea curată şi luminoasă, ochii strălucitori şi vii, părul bogat şi sănătos, dar mai mult decât atât, starea de încredere în sine şi în viaţă. Acestea sunt calităţile de bază pe care, de-a lungul secolelor, atât bărbaţii, cât şi femeile au urmărit să le dobândească.

Prin înţelepciunea lor, textele mitologice revelează însuşi fenomenul misterios al existenţei umane, deschizându-ne astfel către cunoaşterea sa profundă. Deşi arhetipul frumuseţii perfecte este descris în numeroase moduri specifice, toate culturile spirituale prezintă un anumit atribut comun al frumuseţii divine, foarte semnificativ şi deosebit de important. Este vorba despre o anumită strălucire, despre o inefabilă lumină aurie, pură, diafană şi misterioasă, pe care toate personajele mitice, toţi zeii şi zeiţele, sfinţii, eroii, nimfele şi îngerii o radiază în jurul lor, într-un mod special.

Această radiaţie subtilă eterică este corelată cu starea de beatitudine pe care ele o trăiesc şi face parte din fiinţa lor divină. Ea este o caracteristică comună şi o cheie importantă, ce revelează rolul dumnezeiesc al acestor fiinţe şi integrarea lor în ordinea şi armonia cosmică. Fiinţele umane percep şi uneori chiar pot vedea această dimensiune sublimă, pe care o descriu ca pe un atribut al frumuseţii absolute, o anumită atracţie irezistibilă ce transcende modelele tipice ale frumuseţii, deoarece ea este chiar un ideal. Ea nu poate fi confundată cu altceva, iar după ce a fost percepută, rămâne de neuitat. Nu este imaginară şi nu poate fi înlocuită prin machiaj sau podoabe. Odată ce a fost dobândită, ea rămâne eternă, căci timpul nu o poate distruge.

Practica decorării feței şi trupului a existat încă din cele mai vechi timpuri şi ea poate fi regăsită din Africa până în Australia, din Asia şi Europa până în America. Arheologii secolului al XX-lea au emis ipoteza că arta machiajului provine din China. Cert este că în China antică se cunoştea machiajul, precum şi unele reţete naturale pentru prepararea produselor de machiaj, ca şi obiectele ce erau folosite în acest scop: oglinzi sub forma unor plăci metalice, vase speciale pentru farduri sau pentru prepararea amestecurilor, vase şi pensule pentru aplicarea lor, pudre şi ingrediente naturale, variat colorate şi plăcut parfumate etc.

Încă din Antichitate indienii au celebrat arta armoniei şi a frumuseţii desăvârşite, într-un mod deosebit de transfigurator. Pentru ei, decorarea şi înfrumuseţarea fac parte din viaţa de zi cu zi, fiind regăsite în aproape toate momentele şi etapele vieţii. De la forma şi culorile vii ale sariurilor, la pictarea ornamentală a trupului tinerelor mirese, femeile indiene cunosc meşteşugul înfrumuseţării, urmărind să fie atrăgătoare şi misterioase în orice perioadă a vieţii lor.

Încă din tinereţe, ele studiază secretele artei îngrijirii trupului, ce este considerată parte integrantă a artei de a fi femeie. Din generaţie în generaţie femeile îşi transmit aceste secrete ale înţelepciunii şi rămân astfel unele dintre cele mai misterioase şi fascinante femei ale lumii. Arta îngrijirii trupului include procedee de elaborare a unor preparate naturale ce dau strălucire pielii, măşti pentru ten, pudre naturale pentru colorarea părului, parfumuri şi esenţe aromate, iar majoritatea ingredientelor sunt uşor de procurat.

De aceea, orice femeie care pătrunde în această lume fascinantă a artei feminine indiene şi învăţă secretele ei va fi uimită să se descopere pe ea însăşi ca fiind asemenea unei zeiţe minunate, aşa cum nu s-ar fi aşteptat până atunci. Iar aceasta se poate petrece deoarece toate aceste secrete ale îngrijirii şi înfrumuseţării sunt acum accesibile şi femeilor occidentale şi pot fi aplicate chiar şi în vremurile moderne.

Hinduşii au descoperit că Natura însăşi îi inspiră şi le oferă dintotdeauna tainice remedii pentru frumuseţe: petalele fine de trandafir le sugerează textura catifelată a pielii, parfumul de mosc este îmbietor asemenea unui trup curat, norii sunt asemenea pletelor dese şi lungi, peştii care înoată simbolizează forma ochilor din care se revarsă valuri de iubire, iar dansul păunului este asemenea mişcărilor graţioase şi jeluitoare ale trupului. Dar cele mai importante ritualuri ale frumuseţii indiene sunt cu siguranţă, cele care pregătesc tânăra fată pentru a fi mireasă.

Cu o zi înaintea căsătoriei, viitoarea mireasă este îmbăiată cu plante, lapte şi mirodenii speciale, palmele şi picioarele îi sunt pictate cu pudră roşie de henna, iar părul este împodobit cu flori şi pietre preţioase. Fiecare regiune din India are o îmbrăcăminte specifică pentru acest moment atât de special din viaţa femeii. Întreaga ei fiinţă devine o esenţă a culorilor strălucitoare, şi mireasa însăşi este considerată o manifestare a zeiţei LAKSHMI sau PARVATI, care îi va dărui de acum înainte norocul, armonia, iubirea şi plenitudinea în viaţă.

Iată unul dintre imnurile devoţionale care sunt recitate pentru adorarea minunatei zeiţe PARVATI: „Ochii ei mari sunt asemenea florilor deschise de lotus, vocea ei este melodioasă asemenea viersului unei păsări care cântă seara, trupul ei este mlădios asemenea ramurilor tinere ale unui copac, atingerea braţelor sale fine este precum mângâierea unei ploi înmiresmate de primăvară, iar paşii ei sunt lini şi graţioşi, ca cei ai unei căprioare. Aceasta este atotputernica zeiţă PARVATI, care le oferă adoratorilor Săi protecţie, ferindu-i de orice influenţe malefice.”

În India, ornamentele sunt destinate în primul rând femeilor, dar în vechime şi bărbaţii le foloseau aproape la fel de mult. Din cele mai vechi timpuri, tradiţia hindusă a încurajat femeile să îşi înţeleagă frumuseţea şi senzualitatea, şi să îşi exprime astfel natura feminină profundă. De aceea există anumite temple tantrice, precum celebrul templu de la Khajuraho, ale cărui statuete şi basoreliefuri reprezintă femei frumoase şi pline de graţie, cu sânii mari, şoldurile pline şi talia subţire. Acestea fuzionează amoros, libere şi dezinhibate, iar chipul lor exprimă printr-un surâs inefabil, extazul transcendenţei. Atitudinea senzuală pe care femeile o manifestă faţă de sexul opus, starea naturală de autotransfigurare şi devoţiune, precum şi aura plină de mister au fost întotdeauna esenţa frumuseţii indiene.

Celebrul tratat indian Kamasutra prezintă atât arte amoroase cât şi modul în care femeia poate atrage mereu şi mereu bărbatul, fascinându-l neîncetat cu frumuseţea ei.

Fiecare regiune din India are anumite culori tradiţionale specifice; modul în care femeile îşi pictează semnul BINDI (TILAK) dintre sprâncene diferă, ca şi materialul bijuteriilor (din aur, argint, pietre preţioase sau perle) etc. În unele regiuni, femeile îşi prind de nări inele sau podoabe ca semn al senzualităţii şi feminităţii. Deşi există aceste mici diferenţe regionale, întreaga Indie are în comun cultul frumuseţii feminine, lumea femeilor fiind bazată pe secrete străvechi şi pe înţelepciunea experienţelor din trecut, ce sunt moştenite din generaţie în generaţie.

De la vârste fragede, fetele încep să înveţe cum să folosească plantele, fructele, legumele, condimentele şi uleiurile esenţiale, cum să-şi îngrijească trupul, cum să îşi menţină pielea strălucitoare şi părul bogat, cum să se parfumeze, cum să aibă mâinile şi picioarele cât mai fine. Ele ştiu cum să îşi prepare singure, în casă, toate produsele de îngrijire.

Străvechile texte vedice prezintă cele şaisprezece modalităţi tradiţionale prin care fiecare femeie se poate împodobi. Aceste aspecte le sunt comune tuturor femeilor indiferent de clasa socială, sunt specifice pentru fiecare parte a trupului şi sunt confecţionate din lemn, sticlă, pietre preţioase sau flori.

Decoraţiunile sunt: semnul tradiţional BINDI, colierele, cerceii, florile din păr, inelele, clipsurile, brăţările pentru braţe, brăţările de la glezne, creionarea ochilor, pasta de santal, pudra de henna, inelele de la picioare, parfumurile, brăţările confecţionate din mătase sau alte materiale, articolele de îmbrăcăminte pentru partea superioară a trupului, precum şi cele pentru partea inferioară.

De-a lungul timpului, semnul tradiţional BINDI a avut mai multe conotaţii. Este purtat întotdeauna de femeile căsătorite şi este un semn al fertilităţii, iar culoarea sa tradiţională este roşu. În trecut, el se obţinea din combinarea sulfului (considerat de alchimiştii Indiei ca fiind sămânţa supremului zeu SHIVA, iar apoi ca fiind un simbol al energiei masculine) cu mercurul (ce este considerat simbolul energiei feminine). Tradiţia Ayurveda apreciază foarte mult lemnul de santal, datorită multiplelor sale calităţi cosmetice. Din pulberea lemnului de santal, amestecată cu puţin turmeric şi apă sau lapte se obţine o pastă ce se aplică pe faţă, pe gât sau pe tot trupul. După ce se curăţă, pielea devine strălucitoare şi pură, cu o aromă foarte îmbietoare.

Pasiunea femeilor indiene pentru arta machiajului le determină să petreacă ore bune în faţa oglinzilor, pictându-şi faţa şi trupul. Templele erotice indiene construite în jurul secolului al VI-lea d.Hr., în special Konarak, Khajuraho, Halebid şi Belur, sunt toate decorate cu sculpturi ce înfăţişează femei frumoase şi senzuale împodobite cu bijuterii şi produse cosmetice.

Repertoriul muzicii tradiţionale indiene are nenumărate melodii dedicate iubitului, în care se menţionează timpul preţios pe care femeile îl petrec pentru a se înfrumuseţa. Iată versurile unui astfel de cântec: „O, iubitule, te aştept cu toată fiinţa mea! Ochii îmi sunt adânci şi negri ca noaptea cea misterioasă, sânii mei plini de iubire pentru tine sunt minunat pictaţi cu pastă de santal, buzele mele fragede strălucesc ca rubinul sub razele Soarelui, iar din inima mea izbucneşte un foc mistuitor, care doar tu îl poţi stinge!”.

Unul dintre marile secrete ale seducţiei este magnetismul ochilor şi al privirii. Orice formă şi mărime ar avea ochii noştri, este necesar ca mai întâi să le descoperim noi înşine puterea lor seducătoare. Cei mai frumoşi ochi din lume emană un anumit mister pasional, iar o scânteiere tainică întâlneşte ochii celui care îi privesc. De aceea se spune că cei care se iubesc ajung la un moment dat să se înţeleagă dintr-o singură privire. Iată un fragment din imnul sacru SHIVALILAMRITA (secolul al XVII-lea d.Hr.), ce descrie frumuseţea ochilor lui PARVATI: „Ochii fermecători ai zeiţei sclipesc uşor, întocmai precum aripile unei păsări în zbor. Ochii ei sunt vii şi fascinanţi precum albinele”.

În vremurile vedice, femeile îşi spălau părul cu gel de aloe, cu sucul florilor de hibiscus sau al altor flori aromate, iar apoi îl ungeau cu ulei de cocos parfumat cu esenţe de iasomie, trandafir sau santal. Apoi, ele îşi uscau părul cu fumigaţii aromate, iar aroma lor persista zile întregi. Astfel, ele înmiresmau ambianţa înconjurătoare prin simpla lor prezenţă. Tratamentul sistematic al părului cu ulei natural face ca acesta să-şi menţină culoarea și robusteţea şi previne albirea.

KUMARI (tânăra virgină) este numele sanscrit al plantei de aloe deoarece ea amplifică feminitatea şi frumuseţea, având efect binefăcător şi asupra părului. Există zeiţe ale căror nume exprimă frumuseţea părului lor: SUKESHINI înseamnă „cea cu bucle minunate”, iar MUKTAKESHA înseamnă „cea care are părul desfăcut liber şi revărsat” pe spate.

Templele antice indiene reprezintă nimfele (APSARA) şi dansatoarele de la palatul regal mişcându-se senzual în ritmul muzicii şi acoperindu-şi trupul cu părul lor lung şi des. Ele purtau pe frunte diademe strălucitoare, iar perle şi coliere din pietre preţioase le împodobeau trupul graţios, urmând în aer mişcările lor spontane, realizate în ritmul dansului.

În India, părul lung este un simbol al eternei frumuseţi feminine. Deoarece părul frumos şi despletit era o adevărată armă de seducţie a bărbaţilor, a existat chiar o lege care interzicea purtarea părului desfăcut în public. Această lege făcea parte din codul juridic Manu-Smriti (Legile lui Manu) (100-300 d.Hr.), atribuit legendarului strămoş al omenirii, Manu. Majoritatea textelor erotice hinduse includ capitole speciale în care se precizează că o adevărată curtezană trebuie să fie învăţată şi să stăpânească, printre altele, arta amorului şi arta îngrijirii trupului. În acest sens, celebrul text erotic Kama Sutra menţionează cele 64 de arte, dintre care una este arta îngrijirii părului.

Citiți partea a doua a articolului

Extras din cartea Aproape totul despre pielea trupului şi tainele ei, de profesor de yoga Gregorian Bivolaru, publicată la Editura Shambala, tipărită de Ganesha Publishing House.

Citiți și:

Frumuseţea, expresie a perfecţiunii divine

Femeia – ideal de frumuseţe şi iubire divină

 

yogaesoteric
14 februarie 2019


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More