O reacţie târzie dar totuşi necesară la minciunile inepte ale profesorului de psihologie Ovidiu Brazdău, fost cursant al şcolii de yoga MISA (I)

de profesor yoga Nicolae Catrina

 

Articolul de faţă este o replică stringentă la inepţiile mizerabile ale unui pretins „expert” – aşa cum afirmă el, pompos – în „abordarea ştiinţifică a spiritualităţii”, stupidităţi ce au apărut în numărul din ianuarie 2010 al revistei „Psihologia Azi” sub semnătura lui Ovidiu Brazdău. Unii vă veţi întreba de ce am considerat că este necesar – şi totodată important – să răspundem abia acum unor calomnii evidente ce au fost vehiculate de Ovidiu Brazdău în urmă cu mai bine de 4 ani? Este util să facem aceasta deoarece astfel de minciuni penibile, poleite cu o pretinsă aură „ştiinţifică”, despre şcoala de yoga MISA şi despre profesorul de yoga Gregorian Bivolaru, au înregistrat totuşi o oarecare remanenţă în spaţiul virtual, aşa că deconstrucţia şi spulberarea lor se dovedeşte a fi, chiar şi în prezent, o acţiune necesară pentru restabilirea urgentă a adevărului.

Din nefericire, ne-am obişnuit deja ca diferiţi „experţi” ai maculării şi ai manipulării, sau ca diverşi „falsificatori” de profesie ori emisari (ce sunt gras retribuiţi) ai neantului valoric să încerce din răsputeri, de multe ori cu disperare, să manipuleze opinia publică împotriva şcolii de yoga MISA. Deşi neîncetata mediatizare de ofense imunde împotriva yoghinilor din România (şi în special împotriva lui Gregorian Bivolaru, despre care se poate spune pe bună dreptate că a fost şi este în continuare ţinta predilectă a mitocanilor ignari, limbuţi, neghiobi şi impertinenţi din România) a început încă din anii ’90, această campanie mediatică în mod vădit ostilă a devenit odată cu trecerea timpului – şi, mai ales, odată cu dezvoltarea şi cu succesul din ce în ce mai mare al şcolii de yoga MISA – tot mai neruşinată, tot mai mincinoasă şi tot mai infectă. De-a lungul timpului, ea a devenit – s-ar putea spune – din ce în ce mai organizată (aproape „milităreşte”), pentru a oferi astfel un „foc încrucişat” (simultan din mai multe surse, ce în aparenţă sunt cu totul independente dar care în realitate fac acelaşi joc de interese oculte ori ascultă de aceleaşi ordine viclene ce vin din culise) împotriva yoghinilor din România.
Printre aceşti „mercenari” s-a înregimentat şi un fost cursant al acestei şcoli de yoga, Ovidiu Brazdău, care actualmente este profesor de psihologie la Universitatea Ecologică din Bucureşti şi „doctor în medicină – specialitatea antropologie psihologică”. În ciuda acestor titluri zornăitoare cu care dl. Brazdău se laudă (de fiecare dată când are ocazia), mediocritatea deplorabilă a articolului său referitor la şcoala de yoga MISA trădează însă într-un mod foarte vizibil – după cum vom arăta în continuare – obscuritatea crasă a însuşi autorului acestuia, precum şi nivelul sub-mediocru în care el a practicat yoga. De altfel, mai ales în România acestor vremuri, titlul de doctor (în diferite specialităţi) este plasat atât de flagrant sub semnul plagiatului încât nu mai impresionează aproape pe nimeni (cel mai răsunător caz de plagiat, din plin dovedit, caz care, aşa cum s-a demonstrat, nu este altceva decât un „vârf al aisbergului”, este şi rămâne în acest sens titlul de doctor cu care se făleşte actualul Prim Ministru al României, Victor Ponta).
 
În mod normal, astfel de manipulatori veleitari – cum este şi acest anost personaj (Ovidiu Brazdău) – ar fi potriviţi pentru actualele comedii ale imposturii, dar ei ajung uneori, pe fondul dezinformării înverşunate şi a ignoranţei generale a românilor cu privire la spiritualitatea autentică, să-i influenţeze cu uşurinţă pe cei neavizaţi, care „înghit” cu o mare naivitate şi cu bună credinţă minciunile lor crase (ce nu sunt, în fond, decât colecţii de neadevăruri factuale) ca pe nişte adevăruri, întrucât tocmai ei, impostorii, se erijează cu un tupeu imens în veritabile autorităţi epistemice (şi chiar subliniază mereu, obsesiv, până la saţietate, acest fapt). Modul parşiv în care ei îşi proiectează propria inepţie asupra audienţei este de regulă „doct”, arogant, şmecheresc şi mai mereu agresiv. Ei suprapun – cel mai adesea – peste faptele şi argumentele raţionale, simple şi de un elementar bun simţ, o polifonie incontrolabilă de consideraţii parazite, care îl pot deruta pe cititorul de bună-credinţă dar foarte naiv sau prea puţin prevenit. Tocmai de aceea, pentru ca aspectele la care ne vom referi în cele ce urmează să fie cât mai clare (mai ales pentru cei inteligenţi şi care au bun simţ), este important ca, înainte de a începe să analizăm articolul menţionat şi să-i demontăm, rând pe rând, calomniile şi imundiţiile, să facem câteva scurte precizări cu privire la procesul de manipulare insidioasă, care este actualmente un instrument aproape nelipsit din arsenalul majorităţii ziariştilor din România.

Un articol manipulator (dar care vrea să inoculeze cu multă abilitate cititorului o aparenţă cât mai „obiectivă şi imparţială” în tratarea temei sale principale) trebuie fie să analizeze foarte superficial (sau chiar să ascundă cu dibăcie) toate informaţiile, faptele şi adevărurile ce ar putea invalida intenţia calomniatoare a manipulatorului, fie, dacă el nu are nici argumente şi nici informaţii care să-i susţină intenţia denigratoare şi calomniatoare, mai ales atunci, manipulatorul recurge cel mai frecvent la o schemă „clasică”, arhicunoscută: el va prelua aceste informaţii denigratoare din alte „surse”, chiar dacă respectivele informaţii nu sunt deloc verificate (demonstrate) ori sunt aproape în totalitate inventate. Această „soluţie” parşivă este în general operativă deoarece ea îl pune cel mai adesea pe semnatarul articolului la adăpost de consecinţele legale ale propagării acelor calomnii şi minciuni: răspunderea implicită pentru vehicularea lor în articol nu aparţine autorului articolului, ci… „surselor” acestuia!
 
Mai mult decât atât, cel mai adesea nici măcar nu este necesar ca ideea-titlu a articolului să fie susţinută cu claritate de conţinutul său: din cauza prostiei crase sau a superficialităţii, cei mai mulţi nu observă acest aspect şi, dincolo de aceasta, este deja ştiut faptul că titlul unui articol are o nebănuită putere de sugestie şi un efect de remanenţă ce sunt mult mai mari chiar decât conţinutul lui propriu-zis. Eventual, atunci când inadvertenţa dintre titlu şi conţinut este prea mare, măcar unele pasaje din conţinut trebuie formulate într-un registru în mod preponderent interogativ sau uşor dubitativ, ori – ca în cazul articolului de faţă – este necesar să fie însoţite şi de unele scurte pasaje apreciative faţă de „ţinta” articolului, pentru a da astfel o înşelătoare impresie de „obiectivitate”. În felul acesta, publicul neavizat (şi care este manipulat cu abilitate de autorul articolului) va avea falsa impresie că articolul respectiv este opera unui jurnalist onest, care nu vrea nimic altceva decât să stabilească „adevărul” şi care prezintă „în mod obiectiv” faptele – atât pe cele aşa-zis „bune”, cât şi pe cele aşa-zis „rele”. În realitate, principalele instrumente de persuasiune vicleană la care apelează cel mai adesea manipulatorul sunt doar insinuările – multe dintre acestea abjecte – şi sugestiile, nicidecum faptele sau argumentele! Iar dacă totuşi există probe şi adevăruri evidente ce pot compromite în mod iremediabil retorica insinuantă şi sugestivă a manipulatorului, acestea sunt pur şi simplu ascunse (trecute sub tăcere). 
Analizând cu multă atenţie articolul lui Ovidiu Brazdău, vom constata cu uşurinţă că – dincolo de aparenţe – acesta respectă fidel „reţeta clasică” de manipulare insidioasă: după ce anunţă, în titlu, într-un mod care se vrea obiectiv şi imparţial, că va prezenta „virtuţile şi dezamăgirile unei şcoli de yoga româneşti” (respectiv, şcoala de yoga MISA), el începe, de pe această mincinoasă premisă de „obiectivitate”, să intoxice publicul. Cerinţa strecurării unor informaţii ce provin din alte surse (neverificate sau chiar false) este şi ea respectată în acest context. În ceea ce priveşte faptele şi aspectele care ar fi de natură să contracareze în totalitate insinuările şi calomniile din cadrul articolului respectiv, acestea sunt fie reproduse trunchiat, fie minimalizate, fie ignorate cu desăvârşire. Pe lângă toate acestea însă, după cum vom evidenţia în continuare, este prezentă în acest articolaş parşiv o mare impertinenţă resentimentară. Dat fiind faptul că „STILUL ESTE OMUL”, Ovidiu Brazdău dovedeşte cu prisosinţă că în forul său lăuntric este şi el unul dintre invidioşii ulceraţi (dar vanitoşi la culme) ce sunt plini de o mediocritate fudulă, ironică şi ţâfnoasă.

 
După cum am menţionat şi cu alte ocazii, răul adeseori insidios din zilele noastre nu este definit numai de iraţionalitatea sa, ci şi de pretenţia (şi de aparenţa) unei perfecte raţionalităţi. Astfel, dl. Brazdău îşi începe foarte „doct” articolaşul cu dorinţa vădită de a conferi un aer cât mai „raţional-ştiinţific” şi mai „obiectiv”, precizând încă de la început că ne va lămuri în ceea ce priveşte „beneficiile şi erorile ştiinţifice ale practicilor promovate de MISA” şi, în acelaşi paragraf, el nu uită să strecoare prompt o mare lăudăroşenie: „Cei aproape 10 ani de când studiez psihologia transpersonală şi abordarea ştiinţifică a spiritualităţii îmi oferă o doză de obiectivitate destul de mare”.
Cât de mare îi este „obiectivitatea” d-lui Brazdău rezultă imediat în urma studierii atente a materialului lui: modul abil în care – pe ici pe colo – mai spune şi unele lucruri bune despre şcoala de yoga MISA într-un noian de aspecte rele scoate în evidenţă faptul că aşa-zisa „obiectivitate ştiinţifică” a panseurilor sale este – ca să ne exprimăm tot în termeni ştiinţifici – … o cantitate neglijabilă! Într-adevăr, urmărind în mod evident un efect de manipulare vicleană a cititorilor neatenţi sau neavizaţi prin oferirea, în finalul articolului, a unui tabel cu argumente „pro şi contra” MISA, Ovidiu Brazdău îşi împănează până acolo aproape întregul articol cu o mulţime de afirmaţii tendenţioase, cu felurite minciuni evidente nesusţinute de nicio dovadă şi cu unele descrieri halucinante ale şcolii de yoga MISA (descrieri ce este evident că au fost preluate in corpore fie din acuzaţiile mincinoase ale procurorilor, din perioada imediat următoare descinderilor din 18 martie 2004, fie de pe site-urile ce defăimează cu o mare ură şi îndârjire MISA). Toate acestea alcătuiesc un puternic instrument de manipulare vicleană a cititorului, care este „ajutat” (a se citi: abil intoxicat) pentru ca în felul acesta să-şi facă deja o opinie cât mai defavorabilă în ceea ce priveşte şcoala de yoga MISA. Apoi, după acest proces abil şi insinuant de intoxicare informaţională, cititorul neavizat mai că nu mai reuşeşte să ia în considerare aspectele benefice reale care figurează în categoria „pro MISA”.
 
Aici, am mai putea adăuga o observaţie elementară care vorbeşte de la sine despre „calitatea” pregătirii ştiinţifice a d-lui psiholog Ovidiu Brazdău: tocmai el, cel care îl acuză pe Gregorian Bivolaru de „limbaj de lemn” (aspect care de fapt nu are nicio realitate, aşa cum vom arăta mai departe), dă dovadă de lamentabile – chiar cutremurătoare (pentru un aşa-zis „om de ştiinţă”) – greşeli gramaticale sau de inadmisibile erori de exprimare! Întregul său articol este presărat de cacofonii şi dezacorduri, gen: „s-a scris destul de multe despre acest fenomen”; „o imagine sincretică care rezultă din amestec”, „critică care”, „publică cărţi”, „dogma creştină sau indusă [în loc de hindusă, n.n.]” etc. etc.).

Toate acestea ar fi de natură să facă să-i crape obrazul de ruşine unui cadru didactic, dar este evident că în cazul jalnicului profesor Ovidiu Brazdău nu se va petrece niciodată aceasta. Chiar ne întrebăm, retoric: oare va avea dl. profesor Ovidiu Brazdău curajul să citească integral studenţilor săi această replică, ce i-ar spulbera pentru totdeauna bruma de autoritate de care încă se mai bucură (din cauza ignoranţei imense a studenţilor săi) la acea universitate?
 

Citiţi partea a doua a articolului


Citiți și:

Umbrele comunismului trăiesc printre noi

Adevăruri secrete despre spionul Valeriu Frunteş, care totodată a fost şi informator neremunerat până la retragerea sa de la cursurile MISA

yogaesoteric
18 iunie 2014

 
 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More