Pana băgată de Moscova în fisura ideologică UE-SUA

După summitul G7 de la Evian, unde liderii occidentali au promis Ucrainei mai mult armament și sancțiuni antirusești sporite, reacția Kremlinului a fost remarcabil de selectivă.

Iuri Ușakov, consilierul de politică externă al lui Putin, nu l-a atacat pe Donald Trump, ci anturajul lui considerat extrem de nociv. „Putem presupune că lui Trump i-au fost insuflate idei dăunătoare. Ne dăm seama că europenii exercită aici o influență care nu ajută”, a punctat Ușakov. Pe președintele american, în schimb, aproape că l-a complimentat ca pe un aliat drag Moscovei: „Trump este un politician puternic și își menține punctele de vedere.”

Cu alte cuvinte, rușii susțin (evident, în ciuda evidențelor) că doar europenii ar fi vinovați pentru escaladările din Ucraina. Trump rămâne un om „dezinformat”, dar recuperabil.

Vorbim aici despre o strategie, nu despre o falsă citire a realității. Moscova nu tratează Occidentul ca pe un zid monolit, în care ar fi nevoie să dea cu barosul, ci ca pe un lemn cu o mică fisură. Într-un astfel de lemn nu lovești toată suprafața, ci cauți crăpătura și bagi ușor pana până crapă lemnul. Pana se cheamă, deocamdată, Donald Trump. Sau, mai exact, distanța dintre el și aliații săi europeni.

Logica devine limpede când privești cele trei categorii de public pe care le țintește simultan Kremlinul. Pentru publicul intern rus, un război lung are nevoie de două ingrediente care în mod normal se contrazic: un dușman permanent, care justifică morții și mobilizarea, și o promisiune de ieșire, ca tunelul să nu pară fără capăt. Dușmanul ar fi „liderii belicoși” ai UE, Starmer, Macron și Merz. Iar portița este aranjamentul posibil cu Washingtonul, discutat deja la summitul din Alaska (însă neconcretizat din pricina lui Trump).

Pentru Sudul global, narațiunea „Rusia rezonabilă, Europa care toarnă gaz pe foc” vinde imaginea unei Moscove deschise la pace, foarte utilă în fața statelor neutre. Iar pentru baza MAGA (inclusiv rudele ei europene, suveraniste și eurosceptice) mesajul confirmă exact ce vor să audă, anume că birocrații de la Bruxelles sunt problema, nu Kremlinul.

Aici se vede clar de ce a-l demoniza pe Trump la pachet cu europenii ar fi o eroare strategică. Dacă Moscova l-ar băga în aceeași oală cu Starmer și Macron, ar rămâne cu dușmanul, dar fără portiță de ieșire. Adică doar cu perspectiva unui război etern. Bifurcația „SUA recuperabile / Europa iremediabilă” rezolvă fix această tensiune. Menține inamicul și păstrează speranța în același pachet narativ. E varianta geopolitică a jocului „polițistul bun și polițistul rău”, doar că Moscova își distribuie singură rolurile.

Frumusețea schemei e că funcționează indiferent ce face Trump în realitate. Chiar dacă SUA continuă să sprijine Ucraina cu armament decontat de UE, cu Starlink și cu informații satelitare, narațiunea oferă tuturor o ieșire onorabilă. Trump poate justifica menținerea presiunii (ba chiar și escaladările) invocând „statul paralel” de la Washington: Congresul care votează sancțiuni peste capul lui, CIA, Pentagonul. Că în realitate situația nu este chiar așa contează prea puțin. Important e că povestea îi permite să fie dur cu Rusia fără ca Moscova să fie nevoită să-l declare inamic. Iar Kremlinul, la rândul lui, poate spune publicului că „adevăratul Trump” rămâne încă disponibil pentru un acord.

Mai mult, chiar și recenta deschidere a liderilor europeni de a negocia cu Putin poate face parte din același joc al aparențelor – de data asta dinspre Vest. Arătându-se dispuși la dialog, Macron sau Merz le demonstrează propriilor electorate că nu sunt belicoșii intransigenți (pe care îi pictează propaganda rusă și suveraniștii din UE), în încercarea de a dezamorsa chiar acuzația lansată de Ușakov.

Ca atare, participăm în calitate de spectatori la un teatru de oglinzi în care fiecare tabără își păstrează publicul mulțumit. Dar tactica de fond rămâne a lui Putin. El nu lovește cu barosul în tot blocul occidental, ci caută fisura și bagă pana adânc. „Să vedem cum va evolua situația”, a încheiat Ușakov la televiziunea de stat. O frază aparent banală, dar care trădează exact pariul Moscovei, potrivit căruia timpul și fisura lucrează pentru ruși.

Demonizarea selectivă (UE – băieții răi, SUA – băieții buni) nu reprezintă un capriciu retoric, ci instrumentul cel mai ieftin și mai eficient prin care Kremlinul caută să facă din coeziunea transatlantică prima victimă a războiului.

Citiți și:
Trump „escaladează pentru a dezescalada” conflictul cu Rusia
Inegalabilul Trump

yogaesoteric
22 iunie 2026