Partea VIII – rezumatul concluziilor prezentate

Fragment din Nota Inspecţiei Judiciare a CSM nr.2613-1

1. Instanţa suedeză nu a reţinut în nici un fel că mandatele de arestare emise pe numele lui Gregorian Bivolaru nu sunt întemeiate pe motiv că nu ar fi susţinute de probe. Ceea ce a evidenţiat instanţa suedeză în motivarea hotărârii este faptul că procurorii români nu au avut ocazia să răspundă declaraţiei Mădălinei Dumitru şi nici să prezinte dovezi concludente în cererea de extrădare, care de altfel nici nu au fost solicitate.  Iar în aceste condiţii, acuzele aduse de puterea executivă judecătorilor şi procurorilor, afirmaţiile puterii executive referitoare la o „ justiţie ticăloşită” ale cărei consecinţe le  suportă  statul român, apreciem că au fost făcute fără a se cunoaşte motivele reale reţinute de instanţa suedeză în hotărâre.  Aşa cum rezultă din hotărâre, acuzele sunt aduse statului roman şi apreciem că era de datoria puterii executive să facă cunoscute U.E. toate aspectele care vin în sprijinul autorităţilor române.

2.  Dosarele în care Gregorian Bivolaru are calitate de parte sunt în curs de soluţionare,  iar efectuarea unor verificări în sensul celor solicitate de ministrul justiţiei ar înfrânge principiul independenţei judecătorilor şi procurorilor.  Cum în procedurile aflate în curs de soluţionare judecătorii au posibilitatea ca la luarea deciziilor să evalueze natura exactă a comentariilor făcute în mass – media, în Parlament sau de reprezentanţii oricăror autorităţi, este prematur a se concluziona asupra caracterului inechitabil al procesului din cauza influenţării de către aceştia.   
              
3. Dosarele în care Gregorian Bivolaru are calitate de parte sunt în curs de soluţionare,  iar soluţiile ce se vor pronunţa trebuie să  aparţină în exclusivitate instanţei, având în vedere principiile care guvernează  înfăptuirea actului de justiţie. Orice indicaţie din partea reprezentanţilor puterii executive, în speţă a ministrului justiţiei, cu privire la instrumentarea acestor dosare, reprezintă o gravă încălcare a principiului independenţei judecătorului şi procurorului în soluţionarea cauzelor, cât şi a principiului separaţiei puterilor în stat. Atât legea fundamentală cât şi legea de organizare judiciară prevăd clar care sunt căile legale, la dispoziţia părţii nemulţumită de o hotărâre a judecătorului sau procurorului. Iar din atitudinea reprezentanţilor puterii executive trebuie să rezulte cu claritate că, în îndeplinirea atribuţiilor pe care le au, prevăzute de lege, nu intră în nici un caz posibilitatea intervenţiei publice în soluţionarea unei cauze,  chiar dacă consideră că, în opinia lor,  hotărârea procurorului sau judecătorului este greşită. Aici intervine rolul instanţelor de control judiciar, iar părţile, ca de altfel şi reprezentanţii puterii executive, trebuie să recunoască şi să respecte acest rol, respectând implicit şi principiul separaţiei puterilor într-un stat democrat.     

Înapoi…

Citiţi în continuare Nota Inspecţiei Judiciare a CSM nr. 2613 – 2

yogaesoteric

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More