Paşi spre Dumnezeu

Mă numesc A.A. şi m-am născut în zodia Racului. Nativii din zodia Rac stabilesc relaţii foarte puternice cu familia, prietenii, iubita sau soţia. Eu eram dependent de soţia mea, aşa cum mulţi ani la rând am fost dependent de mama mea. Eram atât de ataşat de ea încât atunci când a plecat pentru câteva luni din ţară, la scurt timp am început să slăbesc şi să mă sting încet-încet din cauza suferinţei interioare. Nimic nu mai avea rost, iar viaţa mea era total lipsită de sens. Când a revenit în ţară, eram foarte bolnav şi cu greu m-am pus din nou pe picioare. Bineînţeles că acest ataşament exagerat, acoperise orice urmă de iubire, dar atunci nu-mi dădeam seama de asta. De aceea, nu este de mirare că la scurt timp, Dumnezeu a hotărât să rupă această dependenţă care îmi otrăvea sufletul. În momentul în care a apărut un alt bărbat în viaţa ei, eu am început să trăiesc cele mai cumplite momente din viaţa mea. Atunci când fusese plecată ştiam că se va întoarce înapoi la mine şi îmi era mai uşor, dar acum ştiam că va pleca definitiv. Nu eram  gelos, ci eram de-a dreptul înfricoşat că voi rămâne singur. (Acum mă amuză această situaţie.) În plus, cam în aceeaşi perioadă mă certasem şi cu părinţii. Mă simţeam abandonat, pierdut,… dezorientat. Într-un moment de luciditate, m-am autoanalizat şi mi-am dat seama că sunt pe zero la toate: fizic, erotic, afectiv, mental, spiritual – o fiinţă sub-mediocră. Nu ştiam ce să mai fac, în starea dezastruoasă în care eram. Şi totuşi… 

Într-un moment de zbucium interior, am realizat că singurul refugiu, singura scăpare şi singurul ajutor era doar Dumnezeu. Atunci, m-am îndreptat cu toată fiinţa mea către El. De teama de singurătate, m-am agăţat cu disperare de Dumnezeu ca de un colac de salvare şi m-am dăruit cu totul Lui. Am început să lucrez spiritual câte şapte ore pe zi. Făceam aproape tot ce ştiam de la cursul de yoga: ASANA-e, meditaţii, LAYA YOGA, tehnica paratrăznetului, binecuvântări. Îmi aduc aminte că era iarnă, lucram pe şantier, făceam naveta şi dormeam doar patru-cinci ore pe noapte. Cu alte cuvinte, nici în exterior lucrurile nu erau deloc bune, dar acum aveam un scop divin în viaţă şi asta mă susţinea. Pentru prima dată mă apropiam de Dumnezeu aşa cum n-o făcusem niciodată, iar El îmi dăruia Graţia în fiecare zi. Erau primele semne ale unui lung proces de maturizare. Mă năşteam a doua oară.

Timp de aproape două luni am trăit zilnic în două lumi: una omenească, plină de suferinţă şi deznădejde, iar cealaltă – o lume divină, plină de minuni şi revelaţii. Procesul purificării era greu şi dureros, dar în acelaşi timp era marcat de stări copleşitoare în care Dumnezeu mă ghida, iar şi iar, plin de o nesfârşită înţelegere şi răbdare. De fiecare dată când eram chinuit de întrebări, El îmi răspundea la momentul potrivit. Atunci când îl rugam să-mi arate cum trebuie să procedez, El mă învăţa sau se manifesta prin mine. Când eram prea copleşit de suferinţă, mă ajuta să înţeleg cum să mă abandonez. Dacă aveam temeri sau tensiuni, îmi aducea aminte să mă las în voia Lui. Iar când îmi deschideam inima, îmi arăta ce înseamnă Iubirea adevărată. Ajunsesem să am o relaţie de suflet cu Dumnezeu.

Astfel, odată când mi-am deschis inima către El, am fost inundat de iubirea Sa copleşitoare şi infinită. Toată fiinţa mea era un corp alcătuit doar din Iubirea Lui iar zona pieptului îmi ardea în urma acestei „explozii” de Iubire. Starea era atât de copleşitoare încât am izbucnit în hohote de plâns. Atunci, Dumnezeu m-a întrebat ghiduş: „Ce gust au lacrimile de fericire?” Am râs, surprins de umorul situaţiei şi am răspuns inspirat: „Au gustul Iubirii.” Printre hohote de plâns şi lacrimi de fericire, îl rugam fierbinte să-mi deschidă sufletul pentru a putea să-l primesc pe El şi toată Iubirea Lui. Mă rugam ca focul Iubirii Sale să mă purifice de toate egoismele…Începeam să înţeleg că puteam trăi magia Iubirii fără să mă ataşez de corpul fizic şi că nu era neapărat necesar să fie cineva lângă mine ca să mă pot bucura de Iubire. Învăţam lecţia zodiei mele – lecţia renunţării la ataşament.

În altă zi, chinuit de dorinţe şi cu durere în suflet, am început să mă rog şi să-i vorbesc lui Dumnezeu. I-am spus că atâta timp cât nu sunt contopit cu El şi nu-l simt permanent în sufletul meu, există un gol pe care îl poate umple doar soţia mea şi că, de asemenea, am unele frustrări. Răspunsul Lui a fost eliberator: „Ea nu este cauza problemelor tale, ea nu există. Dăruieşte-mi Mie aceste tensiuni. Atâta timp cât vei mai avea dorinţe, nu vei putea să mă ai pe Mine. Între noi doi nu trebuie să mai existe nimic.” Atunci, plin de încredere, m-am abandonat total şi necondiţionat în grija Lui, renunţând la tot şi lăsându-mă în voia Lui. La scurt timp, toate problemele mele s-au risipit iar orice urmă de ataşament a fost ştearsă. Eram liber. Abia acum simţeam că mă pot bucura cu tot sufletul de tot ce mă înconjoară. Trăiam starea de libertate în suflet. Apoi acest sentiment de libertate s-a amplificat şi s-a transformat într-o stare de fericire care mă împlinea în totalitate. Nu îmi mai doream absolut nimic. Am realizat că atunci când te dăruieşti în totalitate, primeşti totul. Iar când ai totul, nimic nu-ţi mai lipseşte.

Cu altă ocazie, m-am întrebat de ce este atât de greu să ajungi la Dumnezeu, care este însăşi Iubirea şi Compasiunea; de ce trebuie să suferi şi să lupţi? Apoi, intuitiv, am înţeles că El nu vrea ca noi să suferim, dar situaţiile în care ne pune ca să-l putem descoperi produc suferinţa ego-ului. Această suferinţă este mai mică sau mai mare, mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de cât de ataşaţi suntem de prejudecăţile, inhibiţiile, dorinţele sau obişnuinţele noastre. De aceea şi calea către El este altfel pentru fiecare – mai lungă sau mai scurtă – având teste diferite. Bucuria cea mai mare a fost când am descoperit că  ne putem transforma şi fără suferinţă, dacă avem suficientă aspiraţie sau dor de Dumnezeu.

Tot în acea perioadă tumultoasă, am realizat rugăciunea de 24 de ore. Mă rugam şi plângeam în acelaşi timp ca şi cum viaţa mea s-ar fi sfârşit în acea clipă. Vroiam doar să iubesc cu adevărat şi-l imploram pe Dumnezeu să-mi vindece sufletul. Dacă nu puteam iubi, nu avea niciun rost să mai trăiesc. Mesajul primit de la Dumnezeu este o reţetă universal valabilă, pe care am urmărit să o aplic de fiecare dată când îmi era greu:

„Trebuie să-ţi deschizi sufletul şi să te bucuri de viaţă! Caută-mă pe Mine în orice! Eu sunt plin de viaţă. Aşa trebuie să fii şi tu. Trezeşte-ţi sufletul cu bucurii! Bucură-te cu tot sufletul, cu toată fiinţa! Eu pot doar să-ţi aduc bucuriile în viaţa ta, dar nu mă pot bucura de ele în locul tău. Gustă îndelung bucuria în interiorul tău, asimileaz-o ca şi cum te-ai hrăni cu ea. Apoi canalizeaz-o către Mine, căci Mie trebuie să-mi acorzi primul loc în toate şi ca să nu uiţi că Eu sunt sursa acelei bucurii – începutul şi sfârşitul. În acest fel îţi vei trezi sufletul foarte repede. Cu cât îţi vei trezi sufletul mai mult, cu atât vei avea parte de mai multe bucurii.”

După alte două luni de lucru spiritual intens, am avut parte de o experienţă de trezire  a sufletului, ce a durat trei ore. Nu a fost o trezire totală a sufletului, dar era un semn clar că foarte multe din rănile sufleteşti erau acum vindecate… Mă duceam la cursul de yoga şi aşteptam în staţia de metrou, admirând un cuplu de tineri. Îi simţeam că sunt îndrăgostiţi şi observam foarte atent modul cum se ţineau de mână, cum îşi vorbeau, cum râdeau, cum se jucau. Eram absorbit cu totul de această magie. Apoi, în metrou, am văzut o fată şi fiindcă îmi plăcea de ea, am început să o transfigurez, plin de iubire. Eram foarte bucuros că puteam simţi şi trăi Iubirea şi îmi hrăneam sufletul cu această bucurie. Când am ajuns la curs, starea se amplificase treptat astfel încât acum îi cuprindeam în inima mea pe toţi cei prezenţi în sală. O stare profundă de libertate, de calm şi de iubire îmi liniştea sufletul, atât de încercat în ultimele luni.

Reevocând toate aceste evenimente, mi-am dat seama că doar acţiunile de KARMA YOGA, tapasul zilnic de şapte ore şi dăruirea totală către Dumnezeu, dorinţa intensă de a face numai voia Lui şi de a mă transforma cu orice preţ, au produs această stare specială a fiinţei mele, în care Dumnezeu mi-a permis să mă apropii de El şi să am aproape în fiecare zi câte o revelaţie.
 

*****
Trimite-ne şi tu relatări despre trăirile tale spirituale pe adresa redactie@yogaesoteric.net. Cele mai frumoase scrisori de la cititori vor fi publicate pe site-ul nostru, iar relatările spirituale extraordinare vor fi premiate.
 
 

yogaesoteric

12 aprilie 2011

Also available in: Français