Patru experimente extraordinare referitoare la ADN care nu sunt popularizate pentru că ar transforma total percepția asupra lumii în care trăim!

Emoțiile afectează ADN-ul. Toată lumea știe că genele umane determină caracteristicile psiho-mentale și fizice pe care le putem învăța; vorbirea și scrierea; băieții navighează mai ușor în lumea materiei, în timp ce fetele sunt mai emoționale. Genele sunt păstrătoarele emoțiilor și experiențelor.

În 1983, Barbara McClintock a primit Premiul Nobel pentru descoperirea elementelor mobile ale genomului. Chiar cu mult dinainte de a primi premiul, în 1951, a formulat în mod clar modelul sistemului genetic uman. Înainte de descrierea lui, Barbara McClintock credea că genomul este un set static de informații care se transmite de la o generație la alta. McClintock a reușit să demonstreze, însă, că există așa-numitele gene migratoare în ADN, care sub influența stresului își schimbă poziția și, astfel, asigură supraviețuirea speciei.

Astfel, spune Barbara, „efectul de șoc” în codul genetic (variind de la infecții virale, stres și terminând cu mediul înconjurător) face ca gena să fie reconstruită pentru a face față amenințării. Astfel, propriile noastre sentimente și emoții, credințe și principii afectează ADN-ul nostru și se transmit generațiilor viitoare. ADN-ul este o carte originală a destinului, ce nu numai că stochează informații despre experiența generațiilor mai vechi, dar, de asemenea, se rescrie în mod constant de către persoana care experimentează anumite emoții.

Acest aspect este confirmat de experimentele care au fost publicate în cartea lui Gregg Braden Matricea dumnezeiască: timpul, spațiul și puterea conștiinței.

Experimentul 1:

Vladimir Poponin – om de știință rus, specialist în domeniul biologiei cuantice, împreună cu colegii de la Academia Rusă de Științe, a efectuat un experiment în care a fost investigat efectul ADN-ului asupra fotonilor (particule de lumină). În timpul experimentului, s-a folosit un tub de sticlă în care a fost creat vid artificial. Cu ajutorul unor senzori speciali, oamenii de știință au identificat locația unor fotoni din tubul vidat. Aceștia ocupau aleator locuri haotice din întregul spațiu, dar dacă se plasa în tub o mostră de ADN uman, fotonii începeau să se comporte foarte straniu: s-au adunat în structuri ordonate. Și chiar și după extragerea ADN-ului din tub, fotonii au păstrat exact ordinea, care a fost dată de ADN-ul uman, timp de 30 de zile. Astfel, oamenii de știință ruși au fost în măsură să stabilească faptul că persoana, precum și ADN-ul său, sunt capabile de la nivel cuantic sa influențeze lumea din jur. În condiții de laborator, s-a demonstrat că ADN-ul uman poate modifica mediul înconjurător.

Experimentul 2:

Revista americană Advances a publicat în 1993 un raport privind unele studii efectuate de armata americană, extrem de surprinzătoare, referitoare la ADN-ul uman. Scopul acestui experiment a fost de a afla cum afectează emoțiile umane probele sale de ADN care nu se mai aflau în trup. O probă de ADN recoltată din gura unui subiect a fost plasată într-o altă cameră, dotată cu senzori speciali, la o distanță de aproximativ 100 de metri. Subiectul uman de la care s-a extras proba ADN a fost pus să privească imagini video care să-i provoace un val puternic de emoții.

În momentele de intensitate emoțională, molecula de ADN, precum și gazda lor, au răspuns la aceste excitații electromagnetice. Adică, s-au comportat ca și cum ar fi fost încă în organismul gazdă. Acest experiment, ca și în primul caz, dovedește că toată viața de pe Pământ purtătoare de ADN este conectată la un câmp general. Nu mai puțin important este faptul că emoțiile au un impact direct asupra ADN-ului uman, iar acest efect este menținut indiferent de distanță. Interesant este că relația merge și invers, adică se stimulează ADN-ul separat din punct de vedere electromagnetic și acesta induce și programează o reacție la distanță în subiectul uman de la care provine, ceea ce din punct de vedere militar poate conduce la reprogramarea ADN-ului unui subiect de la distanță.

Experimentul 3:

O descoperire științifică care a fost făcută în anii ’90 a zguduit întreaga lume și a condus la un Premiu Nobel. A fost descrisă o „genă a morții” care reglează un mecanism precum apoptoza – un proces fără de care viața însăși este imposibilă – distruge celulele neviabile, folosind apoi materialul biologic pentru construirea de celule noi. Dar celulele vechi se comportă după două scenarii: în primul caz, celula care piere devine baza pentru continuarea vieții, sau, în al doilea caz, contribuie la o necroză celulară totală. În acest din urmă caz, celula „moartă” devine un distribuitor de infecție, punând bazele unei viitoare boli în organism, care se răspândește într-o reacție în lanț.

Interesant este că ambele scenarii sunt încorporate în „gena morții”. Iar faptul că alege o cale sau alta din ADN, este dată de emoții. Dacă energia emoțiilor perturbatoare începe să domine conștiința omului, ADN-ul transmite celulelor comanda corespunzătoare, declanșând astfel necroza, iar un număr tot mai mare de celule muribunde încep să acționeze exact în conformitate cu acest scenariu, ducând la răspândirea unei boli în tot organismul. Cu toate acestea, în cazul în care o persoană începe să își controleze emoțiile spre cele benefice, atunci în ADN se alege scenariul prin care celulele se însănătoșesc.

Experimentul 4:

Acest experiment a inclus un set de cromozomi care sunt structuraţi într-o aşa-numită rețea holografică. Oamenii de știință au ajuns deja la concluzia că aceste structuri emit lumină, emit fotoni, dar îi şi poate înmagazina. Cea mai mare parte a tuturor informațiilor pe care le conține gena se înmagazinează la nivelul ADN-ului. Fotonii fiind purtători de informaţie, aşa de pildă cum electronii transmit curentul electric, informaţia ADN poate fi stocată în fotoni.

De aici a rezultat că la nivel cuantic trupul uman emite lumină (fotoni purtători de informaţie) generând o aură, ca o matrice energetică, dedublând trupul cu un câmp de lumină foarte slabă, nedetectabilă cu ochiul liber, decât cu aparate speciale, care poartă informaţie. Această informaţie putând să fie păstrată şi după îndepărtarea trupului, ceea ce arată existenţa unui corp „de lumină” care are depozitată informaţia şi după „moartea” trupului material. Nu a fost probat însă dacă această informaţie este „conştientă” şi dacă rezistă în timp şi cât timp anume.

Citiți și:
ADN-ul fantomă – o descoperire senzațională a oamenilor de știință
Experimentele ştiinţifice arată că ADN-ul începe ca o undă cuantică, nu ca o moleculă

yogaesoteric
22 iunie 2022