Plantația de stânga: Fermierii albi și părăsirea Africii de Sud

Unii oameni s-ar putea întreba de ce o națiune înapoiată precum Africa de Sud a devenit un punct fierbinte în dezbaterea globală privind politica și cultura. Nu este chiar atât de greu de înțeles odată ce recunoști conflictul de bază, care se referă în parte la diviziunea rasială, dar și la răul fundamental al stângii politice și al socialismului.

Africa de Sud reprezintă un teren perfect, o fereastră către gândirea autorităților progresiste. Țara se află aproape de punctul final al evoluției socialiste naturale ‒ de la „efort umanist plin de speranță” la plantația comunistă de sclavi în care evoluează inevitabil toate aventurile socialiste.

Un pilon cheie al autoritarismului de stânga este dorința obsesivă de a împiedica oamenii să plece. Cu alte cuvinte, cetățenii sunt considerați proprietatea colectivității și a marelui experiment progresist. Când cetățenii vor să plece, acest fapt este tratat ca o crimă de neiertat.

Este un concept despre care scriu de mulți ani. Plecarea de pe plantația de stânga pune sub semnul întrebării întreaga construcție; este cel mai rău act pe care îl poate face un cetățean.

Afrikanerii care doresc să emigreze în SUA în cadrul programului pentru refugiați pus în aplicare de administrația Trump sunt ținta unei campanii de denigrare răuvoitoare. Recent, parlamentul sud-african a dezbătut ce ar fi necesar să fie făcut în legătură cu acești imigranți și, de asemenea, cum ar fi necesar să protejeze imaginea Africii de Sud pe scena mondială.

Discursul lor a fost general, dar, în esență, afirmă că afrikanerii care vorbesc deschis despre discriminarea rasială și crimele motivate de rasă împotriva albilor ar putea fi anchetați în temeiul legilor privind trădarea. Prin extensie, refugiații afrikaneri care doresc să părăsească Africa de Sud ar putea fi considerați o amenințare la adresa securității naționale. Oricine avertizează asupra mișcării crescânde de genocid rasial împotriva afrikanerilor este un potențial trădător și o amenințare la adresa țării (mergeți la minutul 118:00 pentru discuție, în videoclipul de mai jos).

Interesant este că anchetele au fost anunțate chiar înainte ca vicepreședintele Africii de Sud, Paul Mashatile, să le ceară fermierilor albi să „rămână”. Între timp, liderii partidelor socialiste și comuniste continuă să ceară confiscarea totală a terenurilor și reparații, luând fermele afrikanerilor și dându-le cetățenilor de culoare.

Așa cum a devenit tipic pentru guvernele de stânga, soluția de rezervă este să nege toate acuzațiile și dovezile, apoi să manipuleze și să demonizeze persoanele care se exprimă. Ministrul Președinției, Khumbudzo Ntshavheni, a clarificat că Agenția de Securitate a Statului (SSA) este în alertă pentru orice campanie de dezinformare, amestec străin și acte de trădare.

În timpul ședinței au apărut îngrijorări cu privire la Statele Unite, iar oficialii au susținut că implicarea SUA în relocarea refugiaților constituie o „încălcare a suveranității Africii de Sud”. Această acuzație nu are prea mult sens, dacă nu ținem cont de faptul că Trump a tăiat subvențiile străine pentru Africa de Sud din cauza problemei afrikanerilor, ceea ce a pus economia țării într-o situație precară. Guvernul sud-african pare să creadă că are dreptul la banii contribuabililor americani. Nu este așa.

Cei care i-au pus întrebări lui Ntshavheni în timpul ședinței au folosit cuvinte precum „rasist” și „de dreapta”, precum și „lunatici” și „război civil”. Retorica este menită să înăbușe disidența și să-i sperie pe afrikaneri până la apatie. Am văzut aceeași strategie în mai multe plantații de stânga din întreaga lume în ultima perioadă.

De la Marea Britanie la Franța, Germania și România, guvernele europene au recurs la cenzură și arestări la domiciliu ale oponenților politici și ale persoanelor care se exprimă pe teme precum frontierele deschise și invazia imigranților violenți din lumea a treia. Cetățenii albi nu au voie să critice politicile privind migrația, altfel riscă să fie pedepsiți.

În SUA, conservatorii sunt foarte familiarizați cu narațiunea trădării, după ani în care administrația Biden a acuzat mișcarea MAGA că reprezintă o „amenințare la adresa democrației”. Nu este nimic nou.

Cu toate acestea, cazul Africii de Sud a escaladat dincolo de persecuție. Stânga nu doar că îi atacă pe afrikaneri ca fiind rasiști care „vor înapoi apartheidul”, ci este și disperată să-i împiedice pe albi să plece. Ai crede că, dacă afrikanerii ar fi atât de condamnabili, stânga ar vrea ca ei să părăsească țara cât mai repede posibil. În schimb, establishmentul s-a angajat într-un război de calomnii pentru a le împiedica eforturile de a emigra în SUA.

Un membru și candidat al partidului de guvernământ (ANC) a scris recent în Africa Times:

„Unitatea de confiscare a bunurilor din Africa de Sud (AFU) are puteri extinse în temeiul Legii privind prevenirea crimei organizate (POCA Act 121 din 1998) pentru a confisca bunurile considerate a fi provenite din infracțiuni. Aceasta a fost utilizată cu succes împotriva funcționarilor corupți, a sindicatelor criminale și chiar a ONG-urilor false.

Dar ce se petrece cu terenurile obținute prin fraude istorice? De ce AFU nu a luat măsuri decisive pentru a investiga originea titlurilor de proprietate, în special în cazul în care statul a fost cedentul sau locatorul inițial?

Voi fi franc: sud-africanii albi ar fi necesar să fie obligați să demonstreze originea legală a titlurilor de proprietate, nu doar prin acte, ci și prin justiție etică și prin clarificarea modului în care terenurile au fost achiziționate inițial. În cazul în care nu se poate dovedi aceasta, terenurile este necesar să fie returnate statului și redistribuite în conformitate cu parametrii constituționali și echitabili…….”

El continuă:

„Să nu ne ascundem după deget: când sud-africanii ‒ fie că sunt partide politice sau cetățeni privați ‒ se duc în SUA pentru a solicita intervenția sau pentru a declara public că sunt persecutați, comit un act echivalent cu trădarea.

Ei nu numai că aduc rușine Republicii, dar scuipă în fața celor care au murit pentru ca ei să poată vota…….”

„Unde este curajul juridic de a urmări în justiție această trădare? Legea serviciilor de informații, RICA și proiectul de lege privind interferența străină este necesar să fie invocate pentru a investiga influența politică externă deghizată în cereri de azil și presiuni de investiții «străine»….…”

Și acest fapt evidențiază ipocrizia care sa află la baza comunismului rasial ‒ stânga politică vrea să se răzbune pentru apartheid împotriva unor oameni care nu au avut nimic de-a face cu apartheid–ul. Vor să fure pământul pe care acei fermieri albi l-au cultivat de generații întregi folosind șiretlicuri legale. Fermierii sunt nevoiți apoi să „dovedească” faptul că proprietatea lor nu a fost obținută prin nedreptate rasială, înfruntând o sesiune de luptă condusă de guvern (vinovat până la proba contrarie).

În același timp, stânga afirmă că fermierii albi care își abandonează pământurile și pleacă în SUA sunt trădători. Afrikanerii sunt prinși în capcană, și asta este exact ceea ce dorește stânga.

Rețelele de comunicare virtuală sunt pline de activiști woke care îi numesc pe afrikaneri rasiști și lași pentru că vor să plece în America. Activiștii din America au amenințat cu violență împotriva refugiaților albi, susținând că vor să „aducă apartheidul în SUA”. Alți critici încearcă să descurajeze potențialii refugiați, afirmând că, odată ajunși în SUA, vor fi „la fundul societății” și nu vor supraviețui în economia americană. Cred că această campanie este, cel puțin parțial, coordonată…….

Rețineți că afrikanerii știu foarte bine că vor începe de la zero în SUA și nu le pasă. Mulți dintre ei lasă în urmă proprietăți și o viață pe care au construit-o de-a lungul a zeci de ani. Ceea ce mi se pare reconfortant la acești migranți este cât de diferiți sunt ca temperament de milioanele de migranți ilegali cu care avem de-a face din țările din lumea a treia.

Afrikanerii spun că vor să contribuie, să-și câștige traiul în America și să se integreze. Este o atitudine complet diferită de cea a imigranților din America Centrală și de Sud, care cer cu aroganță subvenții sociale, acces ușor la forța de muncă și strigă rasism când li se cere să se integreze sau să învețe engleza.

Mai mult, stânga nu abordează niciodată întrebarea evidentă: dacă afrikanerii albi nu sunt amenințați și duc o viață bună, fără teamă, atunci de ce sunt dispuși să renunțe la tot ce au construit pentru a veni în America? Ascultați sunetul asurzitor al greierilor…….

O altă întrebare la care stânga nu pare să poată răspunde este de ce le pasă atât de mult? De ce sunt atât de fragili emoțional în legătură cu plecarea afrikanerilor într-o altă țară? De ce sunt cu adevărat supărați?

Reacția politicienilor sud-africani și a stângii la acest eveniment ne spune tot ce este necesar să știm despre adevăratele lor motive ‒ îi urăsc pe afrikaneri, dar cred și că sunt proprietarii lor. Vor face orice pentru a împiedica expunerea farsei utopiei lor de egalitate rasială.

Negarea genocidului de Africa de Sud se bazează pe o eroare logică ‒ ideea că nu toți albii au fost atacați sau uciși, prin urmare situația actuală nu se califică drept genocid. Conform celor 10 etape ale genocidului descrise de Gregory H Stanton, scrise ca un fel de indicator de alarmă pentru o tragedie iminentă, Africa de Sud îndeplinește de fapt 8 din cele 10 cerințe pentru un scenariu de genocid.

Aproape toate elementele sunt prezente, inclusiv clasificarea oficială a grupurilor, discriminarea, dezumanizarea, pregătirea și persecuția. Există apeluri deschise la „uciderea burilor” (uciderea fermierilor albi) din partea partidelor politice de stânga, complicitatea guvernului în furtul și redistribuirea proprietăților, precum și mii de crime motivate rasial pe care guvernul sud-african a căutat să le ascundă, clasificându-le ca infracțiuni de bază și nu ca infracțiuni rasiale.

Congresul Național African a implementat cel puțin 142 de legi bazate pe rasă (similare politicilor DEI din SUA) menite să redistribuie bogăția, proprietatea și locurile de muncă de la populația albă către populația neagră.

Și autoritarii progresişti cred că au justificarea perfectă pentru continuarea opresiunii albilor ‒ deoarece apartheidul a existat acum 35 de ani în Africa de Sud, aceasta înseamnă că orice brutalitate care li se petrece astăzi afrikanerilor este justificată.

Este același argument pe care îl folosesc stângiștii din Europa și SUA: „Occidentalii albi au fost colonizatori, iar colonizarea este un rău, prin urmare, ca pocăință pentru păcatele lor împotriva zeilor multiculturalismului, albii trebuie să permită deconstrucția societăților lor și să se supună generațiilor de abuzuri”.

Întrebarea mea este: de ce am face-o? Putem pur și simplu să ne organizăm și să ne tribalizăm, dacă asta este intenția mișcării progresiste. Putem să le dăm lovitura de grație cu ușurință, dacă este necesar. Singurul motiv pentru care progresiştii și socialiștii cred că pot să-i calce în picioare pe cetățenii albi din Africa de Sud este pentru că presupun că noi vom sta cu mâinile în sân și îi vom lăsa să facă ce vor.

Ca să nu existe neînțelegeri, tot ce se petrece în Africa de Sud este o consecință a guvernării progresiste. Discriminarea rasială a albilor, infrastructura în ruină, rata șomajului de 32%, instabilitatea civilă continuă etc. Au avut 30 de ani la dispoziție să îmbunătățească situația, dar în schimb au înrăutățit-o.

Conservatorii nu au putere politică, iar cetățenii albi nu au putere politică (reprezentarea lor în guvern este aproape nulă).

S-ar putea întreba cineva de ce guvernul nu a confiscat deja toate terenurile agricole ale afrikanerilor? Dilema autoritarilor progresiști este că vor să o facă, dar marea majoritate a producției interne de alimente depinde de expertiza fermierilor albi. Ei își amintesc criza de foamete care a avut loc când Zimbabwe a curățat etnic fermierii albi. Așadar, vor să scape încet de afrikaneri și să îi înlocuiască cu fermieri negri pe parcursul a mai multor ani.

Utilitatea și optica politică impun ca guvernul sud-african să țină fermierii afrikaneri închiși în țară, astfel încât aceștia să poată continua să producă până când guvernul va considera oportun să-i elimine complet.

Cred că narațiunea „trădării” face parte din această agendă, alături de campania generală de denigrare. Dacă chiar și o mână de afrikaneri vor reuși să vină în SUA și să aibă succes, aceasta îi va încuraja și pe alții să părăsească Africa de Sud. Țara va pierde atunci o mare parte dintre cetățenii săi cei mai productivi. Ultimele vestigii ale stabilității civile vor dispărea. Africa de Sud se va prăbuși.

De aceea, unii oficiali îi imploră pe afrikaneri să rămână. De aceea, guvernul vorbește despre preocupări de securitate națională în legătură cu plecarea a doar 59 de imigranți în America. În secret, ei știu că se apropie un eventual exod în masă al fermierilor albi, care va distruge sistemul lor fraudulos.

Autor: Brandon Smith

Citiți și:
China și Africa, o relație dinamică
Sudul Global și sprijinul discret al globaliștilor

 

yogaesoteric
1 iunie 2025