Pocorismul sau cum se reconstituie plenarele de demascare

Se naște în România, sub ochii dresați să privească nașterea și moartea unui erou planetar, o perfidă mișcare: Pocorismul – noua doctrină de demascare a dușmanilor regimului corect politic. Acțiunea nu e nouă. Doar o reeșapare a mișcărilor vechi, bine cunoscute în istorie: McCartyismul și mancurtismul. Pocorismul sau cum se reconstituie plenarele de demascare.

Legea Audiovizualului face o demarcație clară între informație și opinie. Cristina Pocora, președintele Consiliul Național al Audiovizualului, și-a intrat în pâine, precum Laura Codruța Kovesi în lupta anticorupție. La un semn. La un ordin. După principiul: „Fă și tu ceva!”.

Cristina Pocora a stârnit jihadul contra presei neînregimentate. Dă amenzi cu nemiluita televiziunilor sau radiourilor care nu difuzează propaganda oficială, chiar dacă în România nu s-a declarat încă Legea Marțială. Nici nu s-a impus cenzura în mod oficial.

„Luați minciunile doar din sursele oficiale”

Pocora pare-se că se conduce după principiul „luați minciunile doar din sursele oficiale”. Altfel, cum se explică faptul că Antena 3 a primit doar avertisment pentru prezentarea unor rachete din jocurile de calculator, iar Realitatea Plus, 40.000 de lei pentru îndoieli și nu pentru îndreptări? Emisiunea „Culisele Statului Paralel” a Ancăi Alexandrescu a fost puricată bob cu bob. Chipurile, invitații ei s-au îndoit de existența războiului din Ucraina, deci îndoiala este în ochiul noului Ciclop, cu față angelică, o crimă.

Pentru a ne convinge că are mandat din partea stăpânului (Cristina Pocora a fost propusă de președinția română ca membru în CNA) de ucidere a vocilor libere, în fiecare săptămână propune noi amenzi. Instituie o cenzură economică.

Cu aproape două săptămâni înainte aplicase o corecție usturătoare postului Gold FM: 50.000 de lei, tot pentru delict de opinie.

Chipurile, analiștii nu au văzut războiul în paradigma corectă politic.

Mulți dintre români și-au pus din proprie inițiativă botnița. Nu vor să calce valul. Preferă să facă parte (e mai confortabil) din corul bocitoarelor năucite de propagandă, pentru a uita cum le strânge criza energetică portofelul.

Cu dinții de lână pe Nașu’ Tv sau cum dubla măsură e plan de aliniere forțată

Pe Cristina Pocora o cunosc de când scria comunicate pentru un deputat de Galați. O fire blajină, o prezență tonică, un surâs catifelat. Nu știu ce a schimbat-o în ultimii cincisprezece ani. A devenit fiara audiovizualului cu dublă dantură. Folosește dinții de lapte cu Radu Moraru, zis „Nașul”. Doar că are audiență de garsonieră? Pe cerberii CNA, unii dintre ei foști jurnaliști, nu i-a deranjat afirmația sa, potrivit căreia: „Zelenski şi Macron sunt «sclaveţi» ai familiei Rothschild”. Dar au luat foc la o metaforă a generalului Ioan Talpeș (fost director SIE), care a comparat „teatrul de luptă cu un peisaj de natură moartă cu tancuri”.

Dubla măsură se instituie plenar. Ca-n anii ’50, când dușmanii poporului erau înfierați de comisarii sovietici, aleși dintre hoții și leneșii comunităților. Astăzi, noii comisari sunt atlantiști din conformism dogmatic și din mercantilism habotnic.

Pocora, tresele și fireturile

Cristina Pocora s-a purtat, conform victimelor de la CNA, zeflemitor, cu superioritatea gradului care bate funcția. Deh, suntem în anticamera războiului! Tresele și fireturile din televiziunile obediente sunt mângâiate pe cap. Privite blajin. Și avertizate să nu alunece în naivitate.

Mai contează pentru inchizitorii presei libere că televiziunile sunt pline de fake-news-uri, că se dau imagini din războiul din Liban, ca fiind în Harkov?

Membrii CNA nu verifică Fact-check-ul Reuters, pentru a opri sarabanda de falsuri. Nici preluări de imagini din desenele animate. Are ce are cu stigmatizarea jurnaliștilor liberi.

Sarabanda de amenzi demonstrează că membrii CNA sunt cu arma la picior. Mitraliază tot ce nu e convenabil hegemonului. Execută ordinul ambasadei.

Echilibrul, această pasăre măiastră cu ciocul tăiat

Misiunea principală a juzilor din CNA este să reinstituie frica și să stigmatizeze pe toți care îndrăznesc să prezinte echilibrat războiul. A ajuns o crimă să compari invazia din Iugoslavia cu cea din Ucraina. Dubla măsură e înghițită cu polonicul închinării.

Abuzul de putere nu e sancționat de către victimele dominate de sindromul Stockholm. O știu și psihologii din CNA. Conformitatea nu e ca mirarea. Omul posedat de certitudini e dispus oricând să pună capul în lesă. Și asta urmăresc laboratoarele de la Davos. Decorticarea maselor, gata să se transforme, la ordin, în șacali.

Există pericolul mancurtizării. Dar cui îi pasă? Cine mai știe că printr-un astfel de experiment am mai trecut odată. La multe popoare din vecinătate, omul torturat își pierdea memoria, era decerebrat și devenea sclavul perfect.

Revin activiștii! Pocorismul sau cum se reconstituie plenarele de demascare

Regimul de ocupație din anii ’50 alegea conducătorii dintre cei mai decăzuţi oameni din sat. Violatorii, hoții și ucigașii deveneau agitatori. Aceștia, la ordinul partidului, organizau ședințele de demascare ale celor care se opuneau regimului de teroare.

Dacă ar fi pus mâna pe carte, cerberii audiovizualului românesc ar fi aflat de unde a pornit Mccartysmul. Frica a atins un apogeu în SUA, între 1950 și 1954, când senatorul Joe McCarthy din Wisconsin, un republican convins, a lansat o serie de acuzații foarte mediatizate cu privire la penetrarea Departamentului de Stat, a Casei Albe, a Trezoreriei și chiar a armatei SUA de agenți comuniști. Dezvăluirile nu au fost niciodată probate.

Mancurtismul și Mccartysmul sunt două strategii de luptă vechi, scule perfecte pentru noua resetare mondială. România nu e decât un poligon de tragere.

Cristina Pocora și-a pus jiletca și port-armul. Pentru că acțiunile sale viitoare sunt previzibile, putem admite că s-a instituit și la noi o nouă mișcare: pocorismul.

Vocile lumii

„Eisenhower (președintele SUA de atunci) nu a ripostat. L-a ignorat. A lucrat însă în culise pentru a submina acuzațiile senatorului. S-a folosit de «mâna ascunsă» a guvernului. Așa l-a dezarmat pe senatorul alarmist” – susține C. D. Jackson, speechwriter al Casei Albe în 1953, potrivit Miller Center.

Autor: Marius Ghilezan

Citiți și:
Cum a ajuns Arafat șeful cenzurii în România guvernată de caschete și epoleți
Presa în vreme de război

 

yogaesoteric
22 iunie 2022