Polonia facilitează planul de război al SUA

„Într-o întorsătură a evenimentelor cu o evidentă încărcătură politică, rezidenților din Polonia le-a fost blocat accesul la site-ul de știri Global Research. În prezent, sunt rezident în Polonia și am fost afectat în acest fel.”

În ultimele luni, elita politică poloneză a lansat o campanie de propagandă extrem de abrazivă împotriva Rusiei și a lui Putin. Acest demers a avut ca rezultat o spălare de presă orchestrată de SUA/NATO, având ca scop să facă să pară că toate „atrocitățile” comise în Ucraina sunt comise de soldații ruși „barbari”. Nu se face nicio mențiune despre luptele interne conduse de neo-naziștii din Azov, în timp ce președintele Zelensky este prezentat ca un erou de luptă.

Polonia urmează planul de război al SUA și antrenează în secret luptătorii neonaziști din Azov pe teritoriul său de peste un deceniu. Arme provenite din Marea Britanie și SUA sunt în prezent distribuite prin țară și peste graniță în Ucraina pentru a fi folosite imediat de Brigada Azov și de grupurile militante conexe.

Din punct de vedere istoric, relațiile dintre Polonia și Ucraina au fost, în cel mai bun caz, dificile. Un atac violent asupra a mii de polonezi rezidenți în Ucraina în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lăsat o cicatrice de neșters în relațiile dintre Polonia și Ucraina, cicatrice pe care timpul nu a reușit să o vindece complet.

Cu toate acestea, nu se face nicio mențiune despre această baie de sânge de către mass-media poloneză puternic pro-ucraineană ‒ a cărei producție este un ecou al dictaturii globale a comunicațiilor ‒ aflată acum sub controlul a doar șase corporații.

Polonia a căzut în mâinile ambițiilor hegemonice ale SUA în timpul revoltelor sindicatului Solidaritatea din 1989, când economistul Jeffrey Sachs s-a infiltrat în discuțiile „Solidarității” cu privire la formarea unei cooperative conduse de muncitori care să scoată națiunea din comunism.

Sachs i-a convins pe liderii sindicatului să ia un împrumut de la FMI pentru a-și achita datoriile, iar condițiile de rambursare a împrumutului au dus ulterior țara la faliment, ceea ce a condus la o cvasi-dependență de sprijinul SUA.

Când am venit pentru prima dată în Polonia, am fost frapat de „Coca Colarizarea” culturii, de aparenta sa intoxicare cu „US is Best”. Dar această tendință a scăzut în mod vizibil în ultimii ani în societatea poloneză. Cu toate acestea, la nivel politic, Polonia continuă să facă sluj în fața intereselor SUA. De-a lungul ultimului deceniu, strategia militară predominantă a constat într-o creștere constantă a rachetelor și trupelor americane, în timp ce recrutarea armatei poloneze și cheltuielile financiare ale statului pentru armată au fost minime.

Cartierul general al NATO s-a mutat recent din nordul Germaniei la Cracovia, în sudul Poloniei, ceea ce sporește sentimentul că Polonia este folosită ca teatru pentru operațiuni militare strategice occidentale, cu intenția abia ascunsă de a înconjura flancul vestic al Rusiei cu bețe deosebit de ascuțite cu care să înțepe ursul de la mică distanță.

Având în vedere lunga istorie de ocupație a Poloniei de către vecini străini beligeranți, este poate de înțeles că sentimentul național privind Rusia este în general neliniștit. Cu toate acestea, atunci când observăm situația dintr-o perspectivă de jos în sus, ambele țări au multe în comun: sunt slave ‒ și în acest sens sunt „verișoare”.

Marea tragedie a războaielor stârnite de cabala întunecată interesată este că oamenii nu sunt luați în considerare, îndoctrinarea lor de sus în jos fiind urmărită neîncetat de nemiloasa mână ascunsă globală și transmisă „cuvânt cu cuvânt” de guvernele naționale falimentare din punct de vedere imaginativ.

„Divide și cucerește”, plus factorul frică, sunt din nou folosite imediat ce orice semn de unitate între popoare se arată a fi în creștere, în timp ce, lăsați să-și urmeze propriile înclinații naturale, oamenii s-ar uni în unitate, fără niciun interes de a se ataca unii pe alții.

În timp ce așa-numiții „refugiați” (Ucraina) se revarsă peste graniță în Polonia, președintele Zelensky continuă să promoveze neîncetat frica, care este marca tacticilor naziste ale Brigăzii Azov. Este predominant acest aspect care provoacă exodul în masă al cetățenilor ucraineni ‒ și nu armata rusă.

Kiev și mari părți din vestul Ucrainei nu au fost țintite militar de Putin și, deși presei îi place să inventeze o poveste despre bombardamente și bătăi în masă, dovezile reale în acest sens nu au fost niciodată dovedite.

Părerea mea personală este că se va ajunge la o soluție doar atunci când „verii slavi” vor recunoaște că au în comun, în ultimă instanță, nevoile lor culturale, comerciale și umanitare. Numai atunci Europa de Est va experimenta adevăratul său sens geopolitic de echilibru și pace. Iar acest simț al echilibrului se va baza pe valorile intrinseci de lungă durată ale Europei de Est ‒ și nu pe o nouă aplicare a „coca colarizării” și a hegemoniei neocoloniale pugilistice conduse de SUA.

Autor: Julian Rose

Citiți și:
A trecut epoca tancurilor? Polonia cumpără 250 de tancuri Abrams, în cea mai modernă versiune, pentru 4,3 miliarde de euro
Jacques Baud, colonel al armatei elvețiene: „Abordarea rusă a războiului este foarte diferită de cea a SUA” (I)

yogaesoteric
27 iulie 2022