Prin meditaţie yoghină mi s-a revelat măreţia lui Iisus

Am fost fascinat de Iisus încă din adolescenţă, citind evangheliile apostolilor şi descoperindu-L ca model de urmat pentru o viaţă desăvârşită. Într-o lume în care valorile au fost şi încă mai sunt răsturnate, Iisus mi-a apărut ca întruparea adevărului, înţelepciunii, dreptăţii, pe care le radia cu putere în jurul său, putere pe care mărturisea că de la Dumnezeu Tatăl o are.
 
Într-o noapte a sărbătorii Învierii, asistând la slujba religioasă la o biserică de ţară, am realizat că toţi oamenii adunaţi acolo, ca şi majoritatea oamenilor veniţi să asiste la slujbă în toate bisericile, sărbătoresc învierea lui Iisus şi că pentru ei este viu acest moment care se transmite prin ritualul creştin de 2000 de ani încoace, an de an, de la o generaţie la alta (fiind unul din evenimentele majore care au marcat umanitatea în sens benefic).
 
De multe ori am căutat liniştea, ghidarea şi ajutorul divin intrând în biserică. Să ne aducem aminte că biserica este construcţia fizică simbolizând lăcaşul lui Dumnezeu şi că adevărata biserică, la fel ca şi Impărăţia Cerului este înlăuntrul nostru (Isus către Petru: “Pe tine am să zidesc biserica mea”). Am simţit compasiunea, liniştea şi împăcarea pe care Dumnezeu le revarsă asupra mea.
 
Dar într-o meditaţie de comuniune cu momentul naşterii lui Iisus susţinută de Grieg, am avut acces la  o dimensiune a trăirii interioare ce mi-a arătat că ceea ce simţisem  până atunci legat de Isus era doar o reflexie a măreţiei lui, percepută de mine ca o stare de liniştire sau alinare.
 
Mă percepeam şi în postura de meditaţie şi, în acelaşi timp, expansionat în spaţiu. Aş putea spune în spaţiul cosmic, căci peste tot erau nenumărate lumini asemănătoare stelelor, cu o concentrare mai mare în ceea ce se constituia ca un centru al acestui univers (centrul  infinit al unui spaţiu infinit). Spaţiul era modificat – percepţia asupra lui părea infinită. Întreagă această vastitate era însăşi liniştea, libertatea, beatitudinea. Şi deplasarea în acest univers se făcea cu o viteză uluitoare. Am constatat că aprofundând starea de seninătate, de  detaşare de lumea fizică, mă deplasam  instantaneu spre centru, spre locul unde erau condensate roiuri de “galaxii”. Cu cât mă apropiam mai mult de centru, starea de beatitudine se amplifica, iar  uşurinţa deplasării creştea. Eram într-o lume imponderabilă, mişcându-mă liber printre stele, inundat complet de fericire. Trăiam libertatea lui Dumnezeu. Chiar şi după terminarea exemplificării spirituale mă simţeam încă prezent în acest univers beatific revelat. Îi mulţumesc ghidului meu spiritual Grieg pentru că mi-a revelat prin trăiere directă dimensiunea şi semnificaţia cosmică a naşterii lui Iisus.
 
Ovidiu
 
*****
 
Trimite-ne şi tu relatări despre trăirile tale spirituale. Cele mai frumoase scrisori de la cititori vor fi publicate pe site-ul nostru, iar relatările spirituale extraordinare vor fi premiate.
 

yogaesoteric
aprilie 2007

Also available in: Français