Procesul gradat al trezirii spirituale (I)

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

În cadrul acestei expuneri vom aborda aspecte de bază, am putea spune, referitoare la calea spirituală. Încă de la început, este necesar să subliniem că noţiunea de cale spirituală nu este ceva uşor de delimitat. Pentru unii, calea spirituală este ceea ce provine de la o sursă autentică şi plină de înţelepciune. Pentru alții, noţiunea de cale spirituală nu prea corespunde cu nimic. Aceasta se datorează faptului că o cale spirituală autentică nu este nici o filosofie abstractă, nici un sistem doctrinal, aşa cum, spre exemplu, a devenit filosofia modernă, nici o religie, nici o formă de psihoterapie.

La modul general vorbind, o cale spirituală este un ansamblu coerent, plin de înțelepciune, de metode eficiente ce fac cu putinţă transformarea profundă a ființelor umane, apropierea lor de Dumnezeu, prin intermediul unor experiențe directe. Totodată, o cale spirituală autentică ne oferă o manieră practică de a ne trăi existența cu un rost, făcând astfel cu putinţă o transformare de sine ce se vrea radicală şi definitivă.

Cel mai adesea, noțiunea de cale spirituală autentică presupune, pentru fiinţele umane care o abordează, că ele simt pregnant nevoia de a se transforma, hrănesc anumite aspiraţii spirituale sublime, cred că o astfel de transformare benefică este posibilă şi sunt capabile încă de la început să-şi reprezinte într-un mod clar în ce constă o astfel de transformare.

Practica spirituală adecvată face diferenţa

În ceea ce priveşte transformarea spirituală benefică, radicală şi definitivă, există, am putea spune, trei categorii de ființe umane. Există fiinţele umane ce consideră că nu este cu putință să te transformi în bine, există apoi categoria ființelor umane care nu simt deloc nevoia să facă aceasta şi există categoria fiinţelor umane pentru care rezultanta acestei transformări benefice ce urmează să apară nu declanşează în universul lor lăuntric nicio dorinţă.

Atunci când privim cu multă atenţie în jurul nostru, descoperim următorul paradox: este cu putință să observăm că există ființe umane care resping spiritualitatea, dar care încarnează, cu toate acestea, unele dintre valorile ei. Astfel de ființe umane îşi trăiesc viața cu demnitate, cu curaj, manifestă o generozitate spontană şi sunt dispuse să fie de folos celorlalți, dând dovadă de abnegaţie.

Descoperim, de asemenea, că există şi fiinţe umane ce declară sus şi tare că sunt pasionate să reușească o transformare lăuntrică exemplară, dar atunci când le privim cu multă atenție și luciditate observăm că ele sunt, de fapt, egocentrice, meschine şi adeseori, fără să-şi dea seama, se comportă ca şi cum ar fi buricul pământului.

O cale spirituală autentică prezintă conexiuni evidente cu anumite practici adecvate. De fapt, practica este cea care face diferenţa între o fiinţă umană care doar este interesată de spiritualitate şi o altă ființă umană care deja s-a angrenat într-un mod entuziast şi perseverent pe o cale spirituală. Gramul de practică adecvată este, am putea spune, ceva inevitabil atunci când pornim cu avânt pe o cale spirituală, fiind însuflețiți de aspirația de a ne transforma lăuntric în bine, pe măsură ce ne orientăm către o stare net superioară de a fi şi către o manieră de a funcţiona în universul nostru lăuntric din ce în ce mai eliberați de felurite frici, de egoism şi de iluzie.

Chiar dacă faptul de a ne deschide fiinţa către idei binefăcătoare noi face parte din procesul angrenării pe o cale spirituală, chiar dacă unele dintre acele idei sunt profund stimulante, din punct de vedere intelectual, chiar dacă toate acestea generează în universul nostru lăuntric procese de rezonanță ocultă creatoare, benefice, toate acestea nu e cazul să rămână literă moartă. Atunci când ne angrenăm pe o cale spirituală autentică, nu se pune niciodată problema să credem şi doar să credem, aşa cum se petrece aceasta atunci când aderăm la o anumită ideologie. Ideile-forță ce există şi am putea spune că sunt caracteristice unei anumite căi spirituale autentice este necesar apoi să fie neîntârziat puse în aplicare, căci în felul acesta li se poate verifica valoarea. Prin intermediul gramului de practică, aspirantul ce se angrenează cu entuziasm pe o cale spirituală autentică poate apoi să-şi răspundă el însuşi la anumite întrebări de bază, cum ar fi:

„Ceea ce mi se pune la dispoziție pe această cale spirituală îmi permite oare să progresez într-un ritm susţinut din aproape în aproape?”

„Ceea ce această cale spirituală îmi pune la dispoziție îmi permite să mă obiectivez din aproape în aproape?”

„Toate acestea mă ajută să mă reconsider?”

„Această cale spirituală face cu putinţă eliberarea mea spirituală ultimă?”

Dincolo de aparențe, practica adecvată ce este caracteristică, am putea spune, unei anumite căi spirituale concretizează promisiunea de independență pe care ne-o face acea cale. O astfel de cale spirituală ne face să devenim autonomi. Printre altele, ea ne conduce să realizăm propriile noastre experiențe directe şi nemijlocite din care putem apoi să extragem o anumită învăţătură ce este şi rămâne după aceea a noastră pentru totdeauna. O astfel de învăţătură va avea pentru noi o mare valoare, deoarece ea va fi trăită în mod direct. Referitor la acest aspect, merită să ne amintim că tocmai de aceea marii înţelepţi şi yoghinii avansați afirmă: „Un gram de practică valorează cât tone de teorie”.

O astfel de învăţătură trăită va putea fi aprofundată şi ea ne va conduce la atingerea stării de măiestrie spirituală. Referitor la acest aspect, merită să ne amintim că tradiţia spirituală orientală menţionează că: „Pe maestru îl face exercițiul adecvat, care este aprofundat într-un mod atent, sistematic şi perseverent”.

În cadrul acestei expuneri, ne propunem să clarificăm astfel de aspecte. Este esențial să nu pierdem din vedere că niciodată nimeni nu poate să parcurgă o anumită cale spirituală în locul nostru. Tocmai de aceea, așa cum am arătat, întotdeauna, fără excepţie, un gram de practică adecvată valorează cât tone de teorie. Eficacitatea unei căi spirituale autentice, garanţia că transformările pe care ea ne permite să le sperăm se vor produce prin intermediul gramului de practică este întotdeauna intim legată de viziunea de ansamblu a acelei căi, de coerenţa ei, de integritatea ei şi de capacitatea noastră de a decela ceea ce am putea numi logica ei internă.

Criteriile spiritualităţii veritabile

Una dintre trăsăturile majore ale căii spirituale ce vă este pusă la dispoziție în cadrul acestei Școli Ezoterice de Yoga Integrală este curiozitatea vie în faţa Realității Dumnezeieşti. Cu alte cuvinte, aceasta implică privilegierea afirmației pline de înţelepciune, constructive asupra negării şi mai ales a negativismului. Acesta este veritabilul sens al ideii-forţă ,,DA pentru tot ceea ce este adevărat, benefic, frumos, constructiv şi dumnezeiesc integrat”.

Angrenarea entuziastă şi perseverentă pe această cale spirituală ce este accesibilă fiinţelor umane ce sunt pure, sincere şi însufleţite de aspirații sublime le ajută să descopere cu uşurinţă atât în ele însele, cât şi în fiinţele umane cu care vin în contact energiile malefice, am putea spune ucigătoare, cum ar fi: vinovăţia aberantă, frica, ruşinea prostească, resentimentele, ura, autosabotarea, victimizarea şi resemnarea. Atunci când unele dintre acestea sunt prezente în universul ființei umane, ele declanşează de fiecare dată procese nefaste nefavorabile de rezonanță ocultă. Tocmai de aceea în Orient se afirmă adeseori că: „Binele Dumnezeiesc este absența răului, iar răul este absenţa Binelui Dumnezeiesc.”

Practica atentă, sistematică şi perseverentă a unei învăţături spirituale autentice este considerată ca făcând să apară eliberarea noastră spirituală. Cu toate acestea, în unele situații, în mod paradoxal, apare tocmai opusul. Atunci când o anumită învăţătură spirituală autentică este prost sau, altfel spus, rău înţeleasă, acea învăţătură spirituală ce este pusă anapoda în practică nu ne eliberează deloc, ci, din contră, ea agravează simptomele. Iar atunci când ne confruntăm cu aşa ceva, aceasta ar fi cazul să ne dea de gândit şi, mai mult decât atât, aceasta ar fi cazul chiar să ne alarmeze. Fiinţele umane ce se confruntă cu astfel de situații ciudate nu-şi dau seama, cel mai adesea, că, de fapt, greşesc şi până la urmă ele ajung să-și formeze o concepţie toxică despre acea practică spirituală autentică, ce face să apară realizări benefice în cazul fiinţelor umane care nu greşesc.

Aici este indicat să insistăm asupra criteriilor la care este necesar să se supună orice veritabilă spiritualitate ce este demnă de acest nume. Pentru a împrăştia nenumăratele confuzii, considerăm că este necesar să enumerǎm elementele obiective ce disting autentica spiritualitate de contrafacerile grosolane sau, altfel spus, de spiritualitatea de-a-ndoaselea, răsturnată, care în aceste vremuri ia o amploare de o rară eficacitate datorită dispariției tuturor reperelor în cadrul societății moderne.

Tocmai de aceea este esenţial să reţinem că spiritualitatea veritabilă relevă de domeniile transcendente ale gândirii metafizice, a realizării prin asceză şi renunțare, a punerii în practică printr-o lentă şi răbdătoare activitate de perfecţionare ce implică respect faţă de textele ce consemnează revelațiile dumnezeieşti. Iar toate acestea nu exclud respectul ce e necesar să fie arătat autorităţilor tradiţionale ezoterice care au responsabilitatea de a păstra nealterat acest tezaur şi de a-l interpreta în conformitate cu sensul său cel plin de înţelepciune.

În ceea ce priveşte nivelul ezoteric, conectarea sau, altfel spus, branşarea iniţiatică este în mod evident indispensabilă înaintea oricărei realizări dumnezeiesc integrate, căci numai în felul acesta pot să apară şi să se manifeste din plin influenţele spirituale ce sunt necesare atunci când fiinţele umane ce sunt pregătite și pline de aspiraţie intră pe o cale spirituală şi încep să realizeze o practică spirituală reală, care nu este un simplu fruct al imaginației, deoarece o astfel de practică spirituală reală se bazează pe certitudinea fundamentelor supraumane.

Tocmai de aceea, pentru a diferenţia aşa cum este necesar adevărata spiritualitate de parodierea sau, altfel spus, de maimuţăreala acesteia, examinarea atentă a calificărilor iniţiatice și a unei transmisii spirituale adecvate ce ne pune în mod real în legătură cu un lanț spiritual neîntrerupt este un prim criteriu care ne permite să analizăm seriozitatea şi validitatea tuturor revendicărilor spirituale care, în anumite situații, pot să fie mai mult sau mai puțin fanteziste.

Un al doilea criteriu se referă la neîncrederea pe care este necesar să o arătăm faţă de fenomenele ce sunt prezentate drept „dovezi” ale nivelului spiritual al unui anumit personaj ce este considerat ca fiind elevat sau ale validității unei învăţături, fenomene care se dovedesc cel mai adesea ca nefiind altceva decât un abil şi iscusit artificiu ce este capabil să impresioneze mai ales fiinţele umane naive, superficiale şi ignorante. De cele mai multe ori, fenomenele în sine nu dovedesc absolut nimic cu privire la adevărul unei doctrine sau al unei învățături oarecare, căci cel mai adesea toate acestea țin de domeniul marii iluzii.

Capacitatea de a pune în lumină confuzia între manifestările fizice şi manifestările spirituale reprezintă cel de-al treilea criteriu de discernere ce ne permite să departajăm elemente ce se prezintă adeseori sub aparenţe înşelătoare şi pe care ființele umane ce nu sunt apte să le sesizeze nu vor fi în stare să le analizeze în conformitate cu natura lor exactă.

Citiți continuarea articolului

Citiți și:
Legea ocultă a metodei eficiente (I)
Unele aspecte esenţiale care evidenţiază efectele benefice ale practicii tehnicilor yoga (I)

 

yogaesoteric
9 februarie 2023