Prof. Corvin Lupu: Militarii sovietici care au acționat în decembrie 1989 au locuit în unități militare ale MApN, MI și SRI… (I)


În aceste condiții, nici nu se putea ca România să nu se prăbușească total și să ajungă o colonie jefuită de străini

Profesorul universitar Corvin Lupu de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu este un istoric cunoscut, specializat în istoria relațiilor internaționale contemporane și recente ale României, specialist în istoria Securității și a evenimentelor din decembrie 1989.

Privitor la acestea, pe lângă studii, articole și analize, profesorul Corvin Lupu a scris trei cărți de mare profunzime:
– „România în decembrie 1989. De la revolta populară la lovitura de stat”, prefață de Gheorghe Buzatu, Editura TechnoMedia, Sibiu, 2010;
– „Trădarea Securității în decembrie 1989. Secrete ale intervenției străine împotriva României”, Editura Elion, București, 2015 și
– „Prăbușirea mitului Securității. Adevăruri ascunse despre generalul Iulian Vlad și istoria Securității regimului comunist din România”, Editura Elion, București, 2018, aceasta din urmă împreună cu prof. univ. dr. gen. bg. SRI Cristian Troncotă.

Profesorul Corvin Lupu este cunoscut pentru viziunile sale pe care le exprimă în toată cruzimea adevărului, fără preocuparea de a menaja pe cineva, fără aliniere la corectitudinea politică a momentului istoric și fără a ocoli partea dureroasă a adevărului. Fiecare luare de cuvânt a domniei sale la diverse manifestări științifice reprezintă momente care generează reflecții și mult interes din partea asistenței.

Prezentăm în cele ce urmează un interviu pe care dumnealui l-a acordat jurnalistului Mihai Șomănescu, redactor șef la cotidianul ActiveNews:

ActiveNews:
Domnule profesor, haideți să începem cu începutul. Când au izbucnit evenimentele din decembrie 1989? Pe 16 decembrie la Timișoara, sau pe 14 decembrie, la Iași? Sau nici una, nici alta?

Corvin Lupu: Domnule Mihai Șomănescu, dacă este să o luăm de la „Adam și Eva”, evenimentele au început în anul 1969, când mareșalul Leonid Ilici Brejnev a ordonat „Planul Dniestr”, respectiv a ordonat GRU și KGB să-l înlăture pe Nicolae Ceaușescu cu un lider socialist devotat Moscovei. Pentru punerea ordinului în aplicare, serviciile sovietice, în conlucrare cu agentura din România, au avut nevoie de două decenii.

Dacă ne referim strict la luna decembrie 1989, când s-a derulat actul final al „Planului Dniestr”, aș spune că este importantă și ziua de 9 decembrie 1989, ziua în care a început să pătrundă în România ultimul mare lot de agenți străini, îndeosebi sovietici, care au acționat împotriva României.

În 14 decembrie 1989, la Iași, a fost o tentativă a complotiștilor de a declanșa revolta populară, dar numai cu agenții sovietici nu s-a putut face. Rețeaua Securității nu a fost mobilizată în stradă, iar șefii care au răspuns de „obiectivul Iași” – respectiv gen. Constantin Olteanu, secretar al CC al PCR și gen. Victor Niculicioiu, șeful UM 0110 de Contraspionaj pe spațiul țărilor socialiste, din partea DSS – nu făceau parte din grupul de puciști. Apoi, col. Constantin Ciurlău, șeful Securității jud. Iași, spre deosebire de șefii săi din București, nu acționa în direcția răsturnării lui Ceaușescu. El a stat în expectativă, dar fără să-i neutralizeze pe agenții sovietici care trebuiau să declanșeze revolta populară, coordonați de Casian Maria Spiridon și Ștefan Prutianu, lăsându-i să facă afișe și să le distribuie, chemând populația la revoltă pentru ziua de 14 decembrie. Dar, forțele de ordine au luat poziții în dispozitivele ordonate, s-a patrulat și complotiștii au decis că trebuie să renunțe. Convoaiele de mașini Lada, multe cu numere consecutive, s-au pus în mișcare către Timișoara, unde era pregătită etapa următoare a declicului… Într-un hotel din Iași, unde fuseseră cazați agenți sovietici, aceștia au uitat în cameră o hartă rutieră pe care era însemnat cu culoare roșie traseul Iași – Timișoara…

AN:
Care a fost factorul declanșator al evenimentelor? Ce i-a făcut pe români să se revolte? Au fost ei „ajutați” să se revolte?

C.L.: Sigur că da. Evenimentele de la casa parohială a preotului reformat Laszlo Tökes au debutat prin crearea unui conflict artificial: nu s-a pus în executare sentința definitivă a instanței de a-l muta pe preot în jud. Sălaj. Această situație a fost generată de ofițerul acoperit de securitate Ion Cumpănașu, director al Departamentului Cultelor. Astfel, în 15 decembrie, dimineața, în fața casei preotului reformat, unde era și o stație de tramvai, au apărut 10-12 persoane. După câteva ore, au ajuns la 50, iar seara erau peste 100. Nu era nicio problemă ca primii provocatori să fie neutralizați, cercetați și văzut de unde sunt, cine i-a trimis și în ce scop. Dar nu s-a făcut nimic. Securiștii veneau din jumătate în jumătate de oră, se uitau la protestatarii de la casa parohială și plecau. Abia în 18 decembrie, când lumea văzuse că nu se intervine și a prins curaj, a sosit la Timișoara gen. Constantin Nuță, trimis de Ceaușescu, care a constatat că, împotriva legislației în vigoare și a ordinelor care s-au dat de la București, inspectorul șef al MI, col. de securitate Ion Popescu (pucist), dezarmase miliția și se menținea starea conflictuală la casa parohială a lui Laszlo Tökes. Acest preot a fost dovedit a fi fost atât agent al serviciilor secrete maghiare, cât și informator al Securității, cu acte în regulă, iar în evenimentele din decembrie 1989, serviciile secrete maghiare și conducerea Securității din România au acționat în aceeași direcție! De altfel, gen. Nuță a și spus când l-a evacuat pe Tökes: „Securitatea să se ducă în mă-sa, că ea a creat cazul ăsta!” (cazul revoltei de la casa lui Laszlo Tökes).

Nuță l-a „împachetat” pe Tökes, l-a suit într-o mașină a miliției și l-a trimis la Sălaj. Dar trupele de Securitate, cele instruite și îndreptățite legal să restabilească și să mențină ordinea publică fuseseră dezarmate din ordinul gen. Iulian Vlad, șeful DSS și trimise în cazarmă, orașul fiind lăsat la cheremul mulțimii coordonate de provocatori. Ulterior a intervenit armata, la ordinul gen. ministru Milea, dar a intervenit cu tancuri, neinstruită pentru restabilirea ordinii publice și nici pentru gherilă urbană. Legislația din acele timpuri nu prevedea situația că una dintre componentele sistemului de Ordine Publică trădează, ceea ce a fost decisiv pentru reușita loviturii de stat care se pregătea la București și pentru îngenuncherea României și jefuirea ei. Iar apoi, după un lung traseu, s-a ajuns la statutul colonial de astăzi.

AN:
Și totuși, de ce s-au revoltat românii?

C.L.: Desigur că în România erau mari nemulțumiri populare. După ce s-a aprins flacăra, în stradă, în mai multe orașe, s-au adunat mulțimi de oameni curajoși, totalizând aprox. 200 de mii de oameni, care înseamnă 1% din populația de atunci a României, ceea ce nu este foarte mult. Desigur, erau mai mulți nemulțumiți, dar majorității dintre ei nici prin cap nu le trecea să acționeze în stradă, să dea foc, să spargă, să atace forțele de ordine. Aceste acțiuni au fost catalizate de organizatorii loviturii de stat, respectiv Securitatea și agenții serviciilor secrete străine. Apoi, „pofta vine mâncând” și fenomenul s-a extins, mai ales după ce, în 22 decembrie, TV-„Liberă” (dintr-o dată!) a stimulat revolta. Atunci s-a ajuns la aprox. un milion de oameni în stradă, deci aprox. ceva mai puțin de 5% din populație. Gândiți-vă că și când se referă la 10.000 de oameni, complotiștii din decembrie 1989 se referă la „voința întregului popor” și vorbesc în numele lui. Toți cei care strâng pe străzi câteva mii de oameni vorbesc în numele întregului popor.

Dar, întrebarea dumneavoastră este una de fond. Românii care s-au revoltat au făcut-o datorită crizei generale de alimente, energie și bunuri de larg consum. 12,5 milioane de oameni munceau, aveau bani, dar nu găseau să cumpere cele necesare și li se mai și tăia căldura și curentul.

Privitor la această situație, în cartea Trădarea Securității în decembrie 1989, eu am arătat că la nivelul anului 1989, când criza din România atinsese puctul maxim, depozitele Ministerului Comerțului Interior erau arhipline cu alimente, depozitele Rezervelor de Stat erau arhipline, depozitele Ministerului Apărării Naționale erau arhipline, iar magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca. Arhiva Ministerului Comerțului Interior este o dovadă a celor afirmate aici. În același timp, rezervele de carburanți ale țării erau foarte mari, iar românii primeau benzina pe cotă lunară. Era dovedit că întreruperile de curent produc uriașe pagube în economie, iar consumul populației era infim, dar se continua întreruperea curentului… Românii trebuiau să fie tot mai supărați pe Ceaușescu. Acesta era ținta crizei induse. Ceaușescu a fost izolat total, mințit din toate părțile. A făcut uriașa greșeală de a nu verifica el însuși țara și nu a evaluat corect riscurile de securitate. I-a crezut sau a acceptat să-i creadă pe cei care-l mințeau și îi spuneau că nu sunt bani și nu sunt alimente și nu este benzină etc.

A fost o coaliție foarte largă de înalți responsabili din partid și din guvern, care, sub acoperirea conducerii Securității, au indus această criză, ca unică soluție pentru a-i putea răscula pe români, în scopul înlăturării lui Nicolae Ceaușescu, înlocuirii lui cu un lider agreat de Moscova și pentru readucerea României sub control sovietic, ceea ce s-a petrecut la amiaza zilei de 22 decembrie.

De altfel, cred că cititorii acestor rânduri care au vârsta potrivită, își amintesc că în ziua de 22 decembrie, imediat după ora 14, magazinele alimentare din întreaga țară s-au umplut de bunuri alimentare de toate felurile. Carne, brânză, găini, unt, cafea, portocale etc. au apărut din senin în toată țara. Nu fusese timp de importuri. Ele proveneau din depozitele noastre pline de toate bunătățile, care fuseseră ținute ascunse, pentru a ne supăra tare și a ne răscula. Da, românii au avut motive de supărare.

AN:
Spuneți dvs, dar și alți istorici, că în 1989, România a fost ținta unei agresiuni. De acord. Dar Ceaușescu a fost avertizat despre ceea ce urmează să se petreacă. Alex Mihai Stoenescu scrie că fratele său, Marin Ceaușescu, l-a avertizat încă de pe 4 decembrie că dacă nu renunță la putere va urma vărsare de sânge… Este adevărat? De ce și cum a murit Marin Ceaușescu?

C.L.: Da, domnule redactor șef, Ceaușescu a fost avertizat. A fost avertizat în primul rând de Securitate, care, fiind conectată la serviciile secrete străine și știind că, vrând, nevrând și ea este în pericol la fiecare schimbare de regim, ar fi preferat ca Ceaușescu să plece de bună voie. În acest caz, Securitatea ar fi putut să-i aducă la conducere pe complotiștii doriți de sovietici și ocrotiți de instituție fără știrea lui Ceaușescu și ei, securiștii, să-și continue stăpânirea asupra uriașelor sume de bani existente în conturile unor bănci străine, în conturile Bancorex, în conturile tranzitorii controlate de ofițerii acoperiți, care erau directori de credit (uriașa sumă, pentru acele timpuri, de peste 30 de miliarde de dolari era în mâinile CIE și ICE „Dunărea”) și să-și mențină puterea. Da, pe această linie, a pericolelor externe, Securitatea l-a informat și a încercat să-l determine să ia în seamă pericolele. În schimb, privitor la multe alte aspecte deosebit de importante pentru securitatea națională și pentru bunul mers al țării, gen. Vlad a recunoscut în mod repetat că nu l-a informat pe Ceaușescu, deși avea obligația să o facă. Deci, Vlad a recunoscut trădarea.

Dar, Ceaușescu dorea în continuare independența României. El a reținut pericolele externe, dar știa că ele nu pot produce efecte atâta timp cât Sistemul de Apărare, Securitate și Ordine Publică funcționează. România era semnatară a Acordului Final al OSCE de la Helsinki (august 1975) care avea prevederi juridice internaționale ferme privitoare la suveranitatea statelor, iar, spre deosebire de trecut, Mihail Gorbaciov promisese public, întregii lumi, că nu va mai interveni militar în țările din sfera sovietică de influență. Era un om foarte orgolios, care nu voia să-și încalce cuvântul „la vedere”. Bineînțeles, Gorbaciov și-a încălcat cuvântul trimițând în România o armată acoperită de zeci de mii de luptători, deghizați în turiști, care s-au raliat altor servicii secrete străine intervenționiste și trădătorilor din Securitate, din Armată și din Partidul Comunist, i-au răsculat pe români și l-au răsturnat pe Ceaușescu, acaparând România.

Ați întrebat de discuțiile conducătorului țării cu fratele lui, Marin Ceaușescu. Fiica acestuia, dna Mihaela Ceaușescu, a declarat public și a scris și în cartea ei de amintiri, că tatăl ei a venit în România în vara anului 1989, în concediu și l-a sfătuit pe Nicolae să renunțe la putere. În dimineața de 22 decembrie, un alt frate, gen. Ilie Ceaușescu a venit la conducător, cu puțin timp înainte de arestarea camuflată a acestuia și i-a propus să-l numească prim-ministru pe Iliescu. S-au certat, iar după ce Ceaușescu a fost mințit că Milea s-ar fi sinucis și este mort, cu toate că era doar rănit, Ilie Ceaușescu a refuzat să preia comanda armatei. Marin Ceaușescu era general în cadrul CIE, șeful Agenției Economice a României și cunoștea o parte din sumele aflate în conturi și uriașele sume care erau așteptate să intre în perioada imediat următoare momentului când a fost asasinat. Cine putea să-l omoare? Doar securiștii! Care securiști? Securiștii complotiști anticeaușiști care așteptau moartea conducătorului pentru a putea fura uriașele sume de bani ale țării, pe care ei le gestionau. Pentru că Securitatea, cu aprobarea dezastruoasă a lui Ceaușescu, a preluat controlul total asupra întregului comerț exterior al României.

AN:
Domnule profesor, generalul Troncotă spune că în ședința din 17 decembrie 1989, Ceaușescu ar fi dat ordin să se tragă în străinii care agită oamenii, nu în popor, așa cum a apărut ulterior în stenograma modificată și dată publicității. Care sunt dovezile în sensul celor afirmate de domnul Troncotă?

C.L.: Domnule redactor șef, domnul Troncotă a fost ofițer activ în cadrul Serviciului Arhivă al DSS, unde a „păstorit” timp de zece ani (1984-1994). Apoi a fost decanul Facultății de Informații în cadrul ANI. A format sute de ofițeri care au ajuns în toate ungherele SRI-ului. A avut sub ochi toate documentele Securității, care se arhivau în totalitate în acel timp. Dl. Troncotă știe ce spune. TOATE stenogramele CPEx al CC al PCR din perioada 17-22 decembrie au fost rescrise și falsificate, originalele fiind distruse de uzurpatorii puterii, în frunte cu Iliescu. Tocmai ordinele legale ale lui Ceaușescu, faptul că în cadrul discuțiilor s-au atins punctele sensibile ale evenimentelor (străinii care acționau în România, provocatorii, încălcarea legislației de către Securitate, faptul că Ceaușescu a vrut să predea puterea, dar organul colectiv de conducere a decis ca el să rămână și toate forțele să lupte pentru apărarea României și altele) au determinat falsificarea stenogramelor și încercarea de a se prezenta evenimentele în conformitate cu tezele false pe care puciștii și complotiștii le-au lansat după arestarea lui Ceaușescu.

Aș dori să vă spun că, în conformitate cu legislația de atunci care este similară cu cea de astăzi, cu nimic mai restrictivă, nici nu ar fi fost nevoie să se folosească armele de foc decât, eventual, izolat, împotriva unor agenți străini și provocatori care nu ar fi putut fi reținuți în alt mod. Prin măsuri preventive, Securitatea a știut când și de unde ies oamenii în stradă. Securitatea controla totul, fiecare stradă, fiecare sat, fiecare bloc. În acel prim moment, fiind stare de necesitate (deci de război), cu indicativul „Radu cel Frumos”, indicativul prevăzut pentru situațiile de intervenție străină împotriva României, trebuiau neutralizați primii declanșatori ai revoltei și totul se termina, cu filaj și patrulări. Militarii care cunosc procedurile știu că nu este nevoie de foc de armă decât în situații cu totul speciale. Apoi agenții străini trebuiau opriți la frontieră! Dar, printr-o trădare la nivel înalt, s-a dat ordin să fie lăsați să intre și, mai mult, s-a dat ordin să nu fie înregistrați la frontieră, pentru a nu putea fi ulterior identificați. Asta este trădare, nu glumă!

Securitatea a fost cea care a încurajat revolta. După ce s-a creat CNSAS, s-a văzut că foarte mulți dintre marii „revoluționari” din decembrie 1989 au fost informatori sau agenți ai Securității. Cu toate acestea, trebuie să constatăm că mulți dintre aceștia au fost protejați de SRI și dosarele lor au rămas la secret.

Faptul că generalul Vlad afirma, ca și ciracii lui rămași în viață, că el nu putea „să tragă în popor” este praf în ochii poporului neavizat cu legislația privitoare la restabilirea și menținerea ordinii publice. Trasul cu arma este ultima fază a operațiunii de restabilire a ordinii publice, care, dacă este aplicată regulamentar, nu este necesară decât prin excepție. Gândiți-vă la atacul împotriva guvernului din 10 august 2018, când au acționat provocatorii trimiși de cei care doreau să înscăuneze un guvern pro-european, în locul guvernării PSD. PSD-ul a proclamat „Axa București-Tel-Aviv-Washington”, în timp ce președintele, multinaționalele, PNL, USR, rezistenții, o parte a presei, ambasadele europene și agenturile europene sunt așezați pe „Axa București-Bruxelles-Berlin”. În noua configurație internațională este diferență mare. În spatele provocatorilor care forțau cordonul de jandarmi de la guvern erau 60 de mii de oameni, nu 100-150, ca la casa popii Tökes. Și nici la 10 august nu s-a acționat complet. A lipsit etapa culegerii de informații din teren care să permită activitățile de prevenție. S-au sărit niște etape. Ați văzut că Ministerul de Interne a declarat că nu a primit informații de la SRI, acesta „jucând” în echipă cu președintele și forțele pro-europene pe care le-am menționat. Ați văzut cum a fost apărat guvernul. La fel s-a procedat și în februarie 2017, tot acolo, în Piața Victoriei. Jandarmii au dat o lecție de profesionalism și bună-credință față de legislație, peste timp, care poate fi adresată în mod special securiștilor trădători ai generalului Iulian Vlad.


Citiți partea a doua a articolului

Citiți și:

Adevărații păpușari ai Revoluției române de la 1989

Adevăruri şocante pe care nu o să le găsiți niciodată în presa «sistemului»! Dialog «la gura sobei» cu istoricul Corvin Lupu despre Decembrie 1989

 

yogaesoteric
19 martie 2019

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More