Profilul teroristului emoţional (narcisistului patologic) (III)

 

Citiţi a doua parte a articolului

Profilul detaliat al teroristului emotional

Teroristul emoţional de asemenea:
– este de un egoism feroce şi acţionează numai în propriul lui interes, spre propria lui extindere şi conservare; tot ce face el se reduce la propria lui persoană – până şi aparent nevinovatul „Ce mai faci?” se traduce prin „Hai, mă întrebi şi pe mine ce fac eu??”;
– este total insensibil şi adesea îngroaşă obrazul cu indiferentă la nevoile altora, mai ales când ceilalţi au greutăţi (vulnerabilitatea este un stimulent major pentru teroristul emoţional);
– este total incapabil de reciprocitate, adică este incapabil şi nici nudoreşte să răspundă prin reciprocitate la gesturi binefăcătoare;

– întotdeauna priveşte persoanele care urmăresc să fie conciliante ca pe nişte fraieri buni de exploatat;
– critică şi umileşte oamenii mascându-şi intenţiile în diverse moduri sub pretextul că le vrea binele – în realitate nu urmăreşte decât să controleze şi să subjuge;
– pare inteligent, însă nu se ridică la nivelul aparenţelor nici sub aspect cultural, nici sub aspect profesional; inteligenţa lui e concentrată exclusiv pe viclenii, pe fraude, pe manipulare, pe fugă de răspundere, pe şiretenie, pe obţinerea de profit personal cu orice preţ;

– poate fi pasiv-agresiv, într-o secundă se încinge ca un vulcan şi azvârle cu acuzaţii în stânga şi-n dreapta, în următoarea secundă plânge în hohote şi-şi pune cenuşă în cap văzând că prima strategie nu dă roade;
– este cooperant la suprafaţă, dar întotdeauna motivat de o potenţială retribuţie, e încăpăţânat, imposibil de îndrumat;
– are o natură de Jekyll şi Hyde – este josnic, corupt şi răzbunător în adevărata lui fire, dar mieros, nevinovat şi fermecător în prezenţa martorilor; nimeni nu poate (sau nu vrea) să creadă că această persoană are o natură răzbunătoare – numai ţinta curentă a agresiunii teroristului emoţional vede ambele feţe ale agresorului; în timp ce chipul de „Jekyll” este descris ca „fermecător” şi destul de convingător ca să păcălească atât oameni apropiaţi, cât şi un birou de personal sau chiar un tribunal, chipul de „Hyde” este adesea descris ca „rău, malign”; Hyde este în realitate adevărată persoană, Jekyll este doar un rol;

– îşi foloseşte întotdeauna inteligenţa numai pentru a-şi scuza şi justifica acţiunile şi detestă pe oricine care este mai competent decât el – adică majoritatea oamenilor!;
– este incapabil să păstreze un secret, adesea trădează secretele prin relatări incorecte, deformarea realităţii şi invenţii care-l avantajează pe el;
– distorsionează, contorsionează, născoceşte şi inventează critici şi afirmaţii nefondate şi abuzează de putere în cazul când o are, fiind însetat de ea;

– se foloseşte de bârfă, înjunghie pe la spate sau răspândeşte zvonuri pentru a discredita şi izola pe cei pe care-i simte concurenţi;
– în ciuda unor cicatrici devastatoare în sufletele altor persoane, faptele unui terorist emoţional pot rămâne nedescoperite ani de-a rândul;
– nu e demn de încredere şi e incapabil să aibă el însuşi încredere în altcineva – asta explică parţial constrângerea patologică de a controla;

– este posedat de o nevoie copleşitoare şi narcisistă de a se portretiza într-o persoană minunată, generoasă şi bună la suflet, în total contrast cu comportamentul lui şi cu modul cum îi tratează pe alţii; teroristul emoţional nu vede nimic greşit în comportamentul lui şi preferă să nu înregistreze discrepanţa imensă dintre cum ar vrea el să fie văzut şi cum este văzut cu adevărat de alţii;
– este adesea într-o stare de dramă: orice incident este exploatat, exagerat şi eventual distorsionat ca să devină un eveniment de proporţii dramatice; totul este ridicat la proporţii de criză;
– creează în jur o atmosferă unde nivelul de negare este atât de mare încât ceilalţi se află ca într-un fel de ceaţă care le paralizează gândirea şi prea târziu îşi dau seama cum au fost manipulaţi;

– îi manipulează pe ceilalţi pentru a ajunge în situaţii în care aceştia nu mai pot da înapoi sau din care nu mai pot ieşi – aceşti oameni devin ulterior susceptibili la alte manipulări şi sunt prinşi ca musca în pânză de păianjen a jocului acestui sociopat;
– se simte atras spre poziţii de putere şi sfârşeşte invariabil prin a abuza de acea putere;
– este autocrat şi dictator când îşi permite, folosind mereu fraze ca „n-ar trebui să faci…” sau „ar trebui să faci…”;

– invadează sfera intimă personală a oamenilor, sub pretextul că îi ajută să conştientizeze diferite aspecte despre ei înşişi;
– poate părea competent la suprafaţă în slujba lui, însă dincolo de faţadă este total necorespunzător, incapabil, adesea incompetent; supravieţuieşte numai prin plagiaturi, viclenii şi cocoţându-se pe umerii celor pe care-i parazitează;
– este capabil să se facă foarte plăcut la începutul unei relaţii, vârându-se pe sub pielea victimei, înainte de a o trage în piept şi de a o jumuli;

– îi identifică instinctiv pe cei care-i sunt necesari pentru supravieţuire, după care le manipulează cu măiestrie simţurile, făcându-i să se simtă măguliţi şi „iubiţi”, dar în felul ăsta obligându-i să răspundă cu afecţiune şi gesturi extrem de costisitoare;
– este obraznic, băgăreţ, neruşinat şi foarte convingător;
– exploatează pe oricine la care simte cea mai mică vulnerabilitate;

– are o satisfacţie ascunsă în a-i provoca pe ceilalţi să reacţioneze emoţional sau iraţional, dar el e primul care acuză că e provocat atunci când cineva îl trage la răspundere;
– pare să aibă o memorie scurtă, selectivă şi adesea nu poate (nu vrea) să-şi amintească ce a spus sau a făcut sau a promis în urmă cu mai mult de 24 de ore – în schimb e capabil să-şi amintească toate greşelile tale, inclusiv cele făcute cu foarte mulţi ani în urmă;
– nu are emoţii, este incapabil de a procesa orice fel de emoţii sau de a înţelege emoţiile altcuiva;

– nu are scrupule în a-şi înşela fiinţa iubită sau în a face avansuri chiar şi iubiţilor / iubitelor prietenilor de familie;
– teroristul emoţional pare să trăiască într-un balon de săpun al prezentului şi când cineva îi cere socoteală pentru ceva, el inventează spontan o justificare menită să-l scoată din încurcătură pe moment (ulterior celălalt sesizează înşelăciunea, dar atunci teroristul emoţional e deja departe şi tema încheiată); în plus, teroristul emoţional chiar pare să creadă ceea ce inventează; din punct de vedere patologic, acest fenomen poate fi numit fabulaţie, din punct de vedere moral se numeşte minciună;
– începe diverse proiecte cu o energie enormă, dar se dezumflă şi-şi pierde rapid interesul;

– nu e în stare să comunice autentic, nu are relaţii profunde, deşi el e în permanenţă în căutare de noi victime pe care să le paraziteze;
– se comportă ca un parazit, vrea să primească totul şi să nu dea nimic;
– nu se exprimă cu adevărat elevat; se limitează adesea la a imita persoane mai inteligente (pe care le invidiază în ascuns) sau la a reda papagaliceşte fraze auzite la televizor;

– are o morală foarte slab dezvoltată şi nu cunoaşte limite etice, în lumea lui totul e permis pentru a-şi obţine interesul;
– are comportament imatur şi e străin de codul bunelor maniere;
– nu acţionează decât pentru recompensă şi pentru propriul interes;

– întotdeauna e blindat de alibiuri şi justificări pentru orice i s-ar putea reproşa;
– teroristul emoţional extrovertit e zgomotos şi foarte vizibil, poate fi charismatic şi are talentul de a-i „vrăji” pe ceilalţi pentru a-şi atinge scopurile;
– teroristul emoţional introvertit – cel mai periculos – se ascunde în spate şi îi recrutează pe alţii care îi fac treaba folosindu-se la rândul lor de terorism emoţional – când ai de-a face cu acest tip de terorism, urmăreşte să-l identifici pe teroristul-păpuşar din spatele cortinei şi concentrează-te doar pe acea persoană – ceilalţi vor dispărea;

– este constant nefericit şi în căutare de consolare pentru soarta lui „crudă”, nu e receptiv şi permanent găseşte tuturor defecte;
– simulează permanent izolarea, singurătatea, sacrificiile lui, persecuţia de către alţii;
– nu-i prea place să scrie, stilul lui este dislocat, incoerent şi inconsistent, tinde să se încurce în afirmaţii contradictorii;

– adesea aduce laude prefăcute sau linguşeşte într-un mod total neadecvat; aceasta este parţial ca să-l facă pe el să se simtă bine, parţial pentru a-i impresiona pe martori, parţial din lipsă de inteligenţă, parţial din imaturitate şi parţial pentru a controla şi subjugă şi pentru a-şi prinde ţinta nepregătită;
– este incapabil şi nu doreşte să-i aprecieze pe ceilalţi, contribuţiile şi realizările lor; adesea este dispreţuitor când cineva este mai valoros decât el însuşi;
– imediat explodează şi este indignat până la cer când i se cere socoteală pentru ceva;

– prezintă o discrepanţă uimitoare când evaluează munca altuia, tinde permanent să devalorizeze realizările altora; el însuşi are în schimb nevoie de laudă permanentă, de recunoaştere şi preţuire pentru cel mai mic gest;
– se dă bine pe lângă superiori şi când manevrele nu-i reuşesc începe să-i denigreze pe superiori şi să le pună în cârcă acuzaţii imaginare, menite să-l scoată pe el basma curată;
– este nerecunoscător; e duplicitar şi ipocrit, spune ceva azi şi neagă peste patru zile, după cum îi dictează interesul de moment;

– are permanent o nevoie copleşitoare (şi nesănătoasă) de a se simţi apreciat şi dorit, dar mai ales de a controla;
– cade repede pradă crizelor de isterie când situaţia nu merge cum vrea el sau nu primeşte imediat ceea ce-şi doreşte;
– este ţâfnos, foarte cusurgiu şi adesea are o obsesie nesănătoasă în privinţa curăţeniei şi a ordinii;

– este nesincer şi prefăcut;
– ştie textul, dar nu ştie cântecul;
– încearcă disperat şi ar face orice ca să fie în centrul atenţiei;

– nu-şi vede niciun fel de defecte şi îi acuză pe alţii pentru propriile lor lipsuri;
– nu a învăţat niciodată să fie empatic şi nu are habar ce înseamnă aceasta; se foloseşte de „farmec” şi de imitare pentru a compensa;
– încercările de a fi empatic sunt superficiale, de amator, adesea total nepotrivite sau exagerate şi se bazează mai mult pe imitarea a ceea ce a văzut la alţii decât pe o preocupare autentică – şi sunt făcute evident cu scopul de a-l face pe teroristul emoţional să arate bine, mai ales în prezenţa martorilor;

– când i se cere participare şi empatie, de exemplu când cineva este nefericit şi are nevoie de ajutor, răspunde fie cu nerăbdare şi agresiune (când nu mai e nimeni de faţă) sau cu o încercare de empatie covârşitoare şi fals exuberantă (când sunt martori prezenţi); în realitate este gol pe dinăuntru;
– este incapabil să-şi ceară iertare pentru greşeli, cu excepţia ocaziilor când sunt martori de faţă, iar atunci scuzele sunt dezgustătoare, artificiale şi total exagerate – dar suficient de convingătoare pentru cei apropiaţi cât şi pentru superiorii cu care lucrează;
– întotdeauna el e primul care-i acuză pe alţii.

Citiţi a patra parte a articolului

Citiţi şi:

7 semne distincte ale maturității emoționale

O poveste cu tâlc la care merită să reflectaţi fiecare dintre voi

Aforisme şi cugetări despre responsabilitate

 

yogaesoteric
3 iulie 2020