Proorociile Sfântului Efrem Sirul despre venirea Antihristului

 

Eu, Efrem cel prea mic şi păcătos şi plin de greşeli, cum voi putea să spun cele mai presus de puterea mea? Dar de vreme ce Mântuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei neînţelepţi i-a învăţat înţelepciunea şi prin ei pe credincioşii de pretutindeni i-a luminat; şi pe a noastră limbă cu îndestulare o va lămuri spre folosul şi zidirea mea, a celui ce zic, şi a tuturor ascultătorilor, şi voi grăi întru durere şi voi spune întru suspinuri pentru sfârşitul lumii acesteia de acum, şi pentru cel fără de ruşine şi cumplit balaur (adică Antihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, şi să bage teamă şi spaimă şi cumplita necredinţă în inimile oamenilor… Va face arătări, semne şi înfricoşări, încât, de ar putea să amăgească şi pe cei aleşi. Şi se va sârgui ca pe toţi să-i înşele cu mincinoasele semne, cu năluciri de arătări vrăjitoreşti şi cu fermecătoriile care se vor face de el.

Căci cu îngăduinţa lui Dumnezeu va lua stăpânire ca să înşele lumea, fiindcă s-au înmulţit păgânătăţile oamenilor, şi pretutindeni se lucrează tot felul de lucruri cumplite. Pentru aceasta Dumnezeu va slobozi a fi ispitită lumea cu duhul înşelăciunii, pentru păgânătatea oamenilor, de vreme ce aşa au voit oamenii a se depărta de Dumnezeu şi a iubi pe vicleanul. Mare nevoinţă va fi fraţilor în vremurile acelea, mai ales celor credincioşi, când se vor săvârşi semne şi minuni de însuşi balaurul cel cu multe stăpâniri, când se va arăta ca un dumnezeu, cu năluciri înfricoşate, zburând în văzduh, şi toţi dracii ca îngerii înălţându-se înaintea tiranului. Şi va striga cu tărie schimbându-şi chipul şi înfricoşând fără de măsură pe toţi oamenii. Atunci fraţilor, oare cine se va afla îngrădit şi neclintit petrecând având în sufletul său semnul Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu, adică sfânta Lui venire?

Şi în vremea aceea nu va fi slăbire pe pământ, şi marea văzând-o toată lumea tulburată, va fugi fiecare să se ascundă în munţi. Unii vor muri de foame, alţii de sete se vor topi ca ceara. Şi nu va fi cine să-i miluiască pe ei. Atunci vor vedea toate fețele lăcrimând şi cu durere întrebând: „Nu cumva se află vreun grai al lui Dumnezeu pe pământ?” Şi nu vor auzi de nicăieri răspuns.

Cine va suferi zilele acelea? Şi cine va răbda necazul cel nesuferit, când vor vedea amestecarea popoarelor care vor veni de la marginile pământului, pentru vederea tiranului. Mulţi se vor închina înaintea spurcatului şi vor striga cu cutremur, încât şi locul se va clătina de strigătele lor, zicând: „tu eşti mântuitorul nostru”. Atunci marea se va tulbura şi pământul se va usca, cerurile nu vor ploua şi sadurile se vor usca. Şi toţi cei ce vor fi pe pământ, de la răsărit până la apus vor fugi cu multă frică. Şi iarăşi cei ce vor fi în părţile de apus vor fugi în răsărit cu cutremur.

Luând atunci obraznicul stăpânirea, va trimite pe draci în toată lumea, ca să propovăduiască cu îndrăzneală, că s-a arătat cu slavă: „Veniţi de-l vedeţi pe el”. Cine oare va avea suflet de diamant, ca să sufere vitejeşte toate smintelile acelea? Cine oare va fi acest om precum am zis, ca toţi îngerii să-l fericească pe el? Căci eu fraţilor, iubitor de Hristos, desăvârşit m-am înfricoşat numai din pomenirea balaurului, cugetând întru sine necazul ce va să fie asupra oamenilor în vremea aceea, şi în ce fel se va arăta acest balaur pângărit asupra neamului omenesc. Însă sfinţilor mai cumplit se va arăta. Că vor fi mulţi cei ce se vor arăta bine plăcuţi lui Dumnezeu, care vor putea scăpa prin munţi şi dealuri şi locuri pustii, cu multe rugăciuni şi plângeri nesuferite. Ca văzându-i Dumnezeu în aşa plângere nemângâiată şi întru credinţa curată, se va milostivi spre dânşii ca un Părinte milostiv, iubitor de fii, şi-i va păzi pe ei unde se vor ascunde. Că prea pângăritul nu va înceta să caute pe sfinţi pe pământ şi pe mare, socotind că stăpâneşte tot pământul. Şi pe toţi îi va supune, şi va socoti că se poate împotrivi lui Dumnezeu din cer, neştiind ticălosul neputinţa sa şi mândria pentru care a căzut.

Cu toate acestea va tulbura pământul, va înfricoşa cu semnele sale vrăjitoreşti pe toţi. Şi în vremea aceea nu va fi slăbire pe pământ, ci necaz mare, tulburare şi necaz, moarte şi foamete peste tot pământul. Că însuşi Domnul a zis: „Că unele ca acestea nu s-au făcut de la întemeierea lumii”. Iar noi păcătoşii, cu ce vom asemăna acele nevoi peste măsură de mari? Însă, să-şi pună fiecare în mintea sa cuvintele Mântuitorului, cum că, pentru nevoia şi necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea prin milostivirea Sa.

Viteaz suflet va fi acela care va putea să-şi ţină viaţa atunci în mijlocul smintelilor. Că dacă puţin va slăbi credinţa sa, lesne va fi înconjurat şi va fi robit de semnele balaurului celui rău şi viclean. Şi neiertat se va afla unul ca acesta în ziua judecăţii, că însuşi lui sieşi vânzător se va afla, ca cel ce a crezut tiranului de bună voie. De multe rugăciuni şi lacrimi avem trebuinţă, o, fraţilor, ca să fie cineva dintre noi întărit întru ispite. Fiindcă multe vor fi nălucirile fiarei. Căci luptător împotriva lui Dumnezeu fiind, va voi să le piardă pe toate.

Luaţi aminte, fraţii mei! Covârşirea fiarei şi meşteşugirea ei de la pântece începe. Căci după ce va fi strâmtorat cineva, de lipsă de bucate, să fie silit a primi pecetea lui. Nu oricum, ci pe mâna dreaptă şi pe frunte va fi pus semnul. Ca să nu mai aibă stăpânire omul a se pecetlui cu mâna dreaptă, cu semnul Sfintei Cruci, şi nici pe frunte a se mai însemna cu Numele Sfânt al Domului, nici cu preasfânta şi slăvită cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Că ştie ticălosul că dacă se va pecetlui cineva cu crucea Domnului, îi risipeşte toată puterea lui. Pentru aceasta pecetluieşte dreapta omului, că aceasta este cea care pecetluieşte toate mădularele noastre, asemenea şi fruntea care este ca un sfeşnic ce poartă făclia luminii. Deci fraţii mei, înfricoşată nevoinţă va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, şi până în ceasul morţii să nu se teamă, nici să stea cu moleşire când balaurul va începe a pune pecetea sa, în locul crucii Mântuitorului. Şi va face în aşa fel încât să nu se mai facă niciun fel de pomenire Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Şi aceasta o va face, fiindcă se teme şi se cutremură de puterea Mântuitorului nostru. Că de nu se va pecetlui cineva cu pecetea sa, nu va putea fi robit de nălucirile vicleanului, şi nici Dumnezeu nu-i va părăsi, ci îi va lumina şi-i va atrage la Sine. Ni se cade, nouă fraţilor, a înţelege nălucirile vicleanului, că nemilostiv şi fără de omenie este. Iar Domnul nostru cu linişte va veni la noi, ca să gonească meşteşugirile balaurului.

Deci noi ţinând neabătută şi curată credinţa în Hristos, lesne vom birui puterea vrăjmaşului şi se va depărta de la noi neputinciosul, neavând ce să ne facă. Că eu, fraţilor, vă rog pe voi iubitorilor de Hristos, să nu ne moleşim, ci mai ales puternici să ne facem cu puterea crucii. Cu toate acestea ni se cade nouă a ne ruga, ca să nu cădem în ispită. Deci fiţi gata ca nişte credincioşi robi, neprimind pe altul. Că de vreme ce furul şi pierzătorul şi cel fără de omenie, mai întâi va veni întru ale sale vremuri, vrând să fure şi să junghie şi să piardă turma cea aleasă a lui Hristos, adevăratul Păstor. El se va da pe sine drept adevăratul păstor, ca să înşele oile turmei lui Hristos.

Aceasta cunoscând-o vrăjmaşul, că iarăşi va să vină din cer Domnul cu slavă, a socotit aceasta ca să ia asupra sa chipul venirii Lui, ca să ne înşele pe noi. Iar Domnul nostru va veni ca un fulger înfricoşat pe pământ. Dar vrăjmaşul nu va veni aşa. Se va naşte cu adevărat dintr-o femeie spurcată, care va fi unealtă a lui. Deci nu se va întrupa diavolul, ci în acest fel va veni ca să înşele pe toţi. Fiind smerit, liniştit, urând cele nedrepte, spre iudei întorcându-se, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, cu bună aşezare, lin către toţi, cinstind în mod special pe evrei (căci ei aşteaptă venirea lui).

Iar întru toate acestea se vor face semne, arătări şi înfricoşări cu multă stăpânire, şi se va meşteşugi cu vicleşug ca să placă tuturor, şi să fie iubit de mulţi. Şi daruri nu va lua, cu mânie nu va grăi, mâhnit nu se va arăta, şi cu chipul bunei rânduieli va amăgi lumea, până ce se va face împărat. Şi după ce vor vedea multe popoare nişte fapte bune ca acestea, toţi împreună cu o socoteală se vor face, şi cu bucurie mare îl vor propovădui pe el împărat, zicând unii către alţii: „Au doară se mai află vreun om ca acesta bun şi drept?”.

Şi mai mult, poporul cel ucigaş al evreilor îl vor cinsti şi se vor bucura de împărăţia lui. Pentru aceea şi că unul ce va cinsti mai mult locul şi templul, va arăta tuturor că are grijă de ei. Şi când va împărăţi balaurul pe pământ, cu mare sârguinţă, toate popoarele îi vor veni în ajutor: Edom şi iarăşi Moab, încă şi fiii lui Amon, ca unui adevărat împărat i se vor închina lui cu bucurie, şi ei se vor face cei dintâi apărători ai lui.

Apoi împărăţia aceluia se va întări şi va bate cu mânie pe trei împăraţi mari. Iar după aceasta se va înălța inima lui, şi-i va vărsa amărăciunea lui, punând înainte, din Sion, veninul morţii, tulburând lumea, va clătina marginile, va necăji toate, va pângări sufletele. Nu se va arăta ca un cucernic, ci în toate ca unul fără de omenie: mânios, cumplit, nestatornic, înfricoşat, urât, urâcios, sălbatic, pierzător şi silindu-se a arunca în groapa păgânătăţii tot neamul omenesc, prin a sa nebunie.

Şi stând mulţimea înaintea lui şi alte popoare multe, lăudându-l pe el pentru năluciri, vor striga cu glas mare, încât se va clătina locul în care popoarele vor sta înaintea lui. Şi le va grăi cu îndrăzneală: „Cunoaşteţi toate popoarele puterea şi stăpânirea mea? Iată dar, înaintea voastră a tuturor, poruncesc acestui munte mare ce este de cealaltă parte, ca să vină aici la noi”.

Şi va zice spurcatul: şi va alerga, adică muntele în privirea tuturor, însă nicidecum din temeliile lui mutându-se. Căci cele ce Dumnezeu Prea Înalt dintru începutul zidirii le-a întemeiat şi le-a înălţat, asupra acestora spurcatul Antihrist, stăpânire nu are, ci va amăgi lumea cu năluciri vrăjitoreşti. Şi iarăşi altui munte ce va sta în adâncul mării, ostrov foarte mare fiind, îi va porunci să se ducă pe uscat. Dar ostrovul nu se va mişca nicidecum, ci nălucire va fi. Şi iarăşi îşi va întinde mâinile lui, şi va aduna mulţime de târâtoare şi păsări. Aşijderea încă va păşi pe deasupra adâncului, şi pe mare şi pe uscat va umbla; însă toate acestea vor fi năluciri.

Şi mulţi vor crede întru el şi-l vor slăvi ca pe un Dumnezeu tare. Iar cei ce vor avea pe adevăratul Dumnezeu, li se vor lumina ochii inimii lor, şi cu de-amănuntul vor privi prin credinţa curată şi vor cunoaşte înşelăciunea lui. Acestea, toate făcându-le, va înşela lumea şi mulţi vor crede lui, slăvindu-l ca pe un Dumnezeu tare. Iar câţi vor avea frica lui Dumnezeu în ei şi ochii inimii luminaţi, vor cunoaşte că nici muntele nu s-a mutat din locul său, nici ostrovul nu a ieşit din mare pe pământ. Şi toate acestea întru numele său le va săvârşi Antihrist şi nu vor fi adevărate, precum am zis mai sus. Căci cu farmece va săvârşi toate mincinoasele lui minuni, fermecând vederile oamenilor ce se vor pleca a crede lui.

Şi acestea aşa făcându-se, şi popoarele închinându-se lui, lăudându-l ca pe un Dumnezeu, din zi în zi se va mânia Cel Prea Înalt în ceruri şi îşi va întoarce fața Sa de la el. Şi după aceea se vor face cumplite semne: foamete neîntreruptă, cutremur neîncetat, morţi necontenite şi temeri înfricoşate. Atunci cerul nu va mai ploua, pământul nu va mai rodi, izvoarele vor seca, râurile se vor usca, iarba nu va mai răsări, verdeaţă nu va fi, copacii din rădăcină se vor usca şi nu vor odrăsli. Peştii şi chitii mării în ea vor muri şi putoare pierzătoare va trimite marea şi sunete înfricoşate, şi de huietul valurilor vor muri oamenii de frică.

Nicăieri nu vor afla să se sature de mâncare, căci se vor pune peste tot conducători tirani. Şi dacă cineva va aduce cu sine pecetea tiranului însemnată pe frunte şi pe mâna dreaptă, va cumpăra puţine din cele ce se vor afla. Atunci va plânge şi va suspina cumplit tot sufletul, şi ziua şi noaptea se vor chinui. Atunci vor muri pruncii la sânul mamelor, vor muri şi mamele deasupra pruncilor lor. Va muri tatăl cu fiii şi femeia pe drum, şi nu va fi cine să-i îngroape sau să-i strângă în morminte.

Putoare rea va fi din cauza mulţimii mormintelor, şi a trupurilor ce vor fi aruncate pe străzi şi pretutindeni, care mult vor necăji pe cei vii. Dimineaţa toţi vor zice cu suspinuri şi cu durere: când se va face seara ca să dobândim odihnă? Şi venind seara, iarăşi cu lacrimi prea amare vor grăi între dânşii: oare când se va lumina, ca de necazul ce ne stă deasupra să scăpăm? Atunci se va veşteji frumuseţea feței tuturor, şi vor fi feţele lor ca de morţi, şi va fi urâtă frumuseţea femeilor. Şi toţi cei ce s-au plecat cumplit fiarei şi au luat pecetea aceluia, adică păgânescul chip al spurcatului, alergând către el, vor zice cu durere: dă-ne nouă să mâncăm şi să bem, că toţi murim de foame, şi goneşte de la noi fiarele cele veninoase.

Şi neavând ce răspunde ticălosul, va zice cu multă asprime: „De unde să vă dau eu, oamenilor, ca să mâncaţi şi să beţi? Că cerul nu voieşte să dea pământului ploaie, şi pământul nicidecum n-a dat seceriş sau roadă.” Şi auzind acestea, mulţimile vor plânge şi se vor tângui cu totul, neavând nicio mângâiere. Necaz peste necaz va fi lor nemângâierea, căci de bună voie au crezut tiranului. Şi ticălosul nu va putea nici lui să-şi ajute, şi cum ar putea să-i miluiască pe ei? Întru acele zile vor fi nevoi mari din cauza balaurului, de frică, şi de cutremurul cel mare şi huietul mării, de foamete, de sete şi de muşcările fiarelor. Toţi cei ce vor lua pecetea lui Antihrist şi se vor închina lui, nu vor avea nicio parte de Împărăţia lui Hristos, ci dimpreună cu balaurul se vor arunca în iad.

Fericit va fi acela ce se va afla curat şi credincios, şi va avea în inima lui credinţa fără de îndoială către Dumnezeu, că fără de frică vor lepăda întrebările lui Antihrist, defăimând muncile şi nălucirile lui. Iar mai înainte de acestea, va trimite Dumnezeu pe Ilie Tesviteanul şi pe Enoh, ca un milostiv ca să propovăduiască cu îndrăzneală, cunoştinţă de Dumnezeu tuturor, ca să nu creadă lui Antihrist. Că vor striga şi vor zice: „Înşelător este, o, oamenilor!”. Nimeni să nu creadă lui nicidecum, sau să-l asculte pe acest luptător de Dumnezeu! Nimeni din voi să nu se înfricoşeze, că degrab se va surpa. Iar Domnul cel Sfânt vine din cer, să judece pe toţi cei ce s-au plecat semnelor Lui. Însă puţini vor fi cei ce vor asculta şi vor crede propovăduirea proorocilor. Iar aceasta o va face Mântuitorul ca să-şi arate negrăita Sa iubire de oameni, că niciodată nu voieşte moartea păcătosului, ci voieşte ca toţi să se mântuiască.

Că nici în vremea aceea nu va lăsa neamul omenesc fără de propovăduire, ca fără de răspuns să fie toţi la Judecată. Deci mulţi din sfinţii care se vor afla atunci vor vărsa râuri de lacrimi cu suspinuri către Dumnezeu Cel Sfânt, ca să fie izbăviţi de balaur, şi cu mare sârguinţă vor fugi în pustietăţi, în munţi şi în peşteri şi cu frică se vor ascunde. Şi li se va dărui aceasta de la Dumnezeu Cel Sfânt, şi-i va povăţui pe ei harul în locuri hotărâte şi se vor mântui, fiind ascunşi în găuri şi în peşteri, nevăzând semnele şi înfricoşările lui Antihrist. Că celor ce au cunoştinţă, cu lesnire le va fi cunoscută venirea lui. Iar celor ce îşi au mintea permanent la lucruri lumeşti, măcar dacă ar şi auzi, nu vor crede, şi urăsc pe cei ce le-ar spune. Pentru aceasta sfinţii primesc putere de a scăpa, pentru că toată învăluirea şi grijile vieţii acesteia le-au lepădat.

Atunci va plânge tot pământul, marea şi aerul vor plânge împreună, şi dobitoacele cele sălbatice cu păsările cerului. Vor plânge munţii şi dealurile şi lemnele câmpului. Vor plânge şi luminătorii cerului dimpreună cu stelele pentru neamul omenesc. Căci toţi s-au abătut de la Dumnezeu Cel Sfânt şi ziditorul tuturor, şi au crezut înşelătorului, primind pecetea spurcatului Antihrist, în locul făcătoarei de viaţă Cruci. Vor plânge toate bisericile lui Hristos cu plângere mare, că nu va mai sluji sfinţirea şi prinosul! Iar după ce se vor împlini trei ani şi jumătate ai stăpânirii spurcatului şi după ce se vor împlini toate smintelile în tot pământul, după cum zice gura Domnului, atunci va veni Domnul şi Mântuitorul nostru ca un fulger strălucind, din cerul cel sfânt, cel prea curat şi înfricoşat şi prea slăvit. Dumnezeul nostru şi Împăratul şi Mirele cel fără de moarte, pe nori cu slavă neasemănată, alergând înaintea lui îngerii şi arhanghelii, toţi văpaie de foc fiind. Heruvimii având ochii în jos, şi Serafimii zburând şi feţele şi picioarele ascunzându-le cu aripile, strigând cu frică unul către altul: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot”. Şi glas de trâmbiță grăind cu frică: „Sculaţi-vă cei ce dormiţi, iată a venit Mirele”.

Atunci se vor deschide mormintele şi va auzi ţărâna cea putrezită acea mare şi înfricoşată venire a Mântuitorului, şi într-o clipă se vor scula toate seminţiile şi vor căuta la frumuseţea cea sfântă a Mirelui. Şi milioane şi mii de mii de îngeri şi de arhangheli şi nenumărate oştiri se vor bucura cu bucurie mare. Atunci sfinţii, drepţii şi toţi care nu vor lua pecetea balaurului celui păgân, se vor bucura foarte mult. Şi se va aduce tiranul legat de îngeri cu dracii împreună înaintea divanului. Iar cei ce vor fi luat pecetea lui şi toţi păgânii şi păcătoşii vor fi aduşi legaţi. Şi va da Împăratul hotărârea asupra lor, aceea a osândei celei veşnice în focul cel nestins. Amin.


Citiți și:

Epoca lui Antihrist 
Cutremurător! Sfântul Moise Arapul despre ce vremuri vor veni în curând 
Programul planetar de acţiune urgentă NU APOCALIPSA 

 

yogaesoteric
23 iunie 2019

 

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More