Puterea voinţei în viziunea Şivaismului din Caşmir (I)

de prof. yoga Dan Bozaru
 
Motto: „Voinţa lui SHIVA, care doreşte să apară în forma vaselor ori hainelor etc.,
 constituind astfel lumea ca manifestare (ABHASA) a conştiinţei sale nemărginite, reprezintă cauza,
agentul şi totodată acţiunea (care duce la acest efect).” – Ishavaraprathyabhijna, cap. II

Aspectul voinţei este esenţial pentru a putea înţelege mai bine procesul Creaţiei şi intenţiile dumnezeieşti în manifestarea acestuia. De pildă, caracterul de autorevelare a lui Dumnezeu se află într-o directă legătură cu fluxul neîncetat al conştiinţei care imprimă voinţa de a fi, de a exista. Acest act fundamental de voinţă apare atunci atât ca o cauză activă pentru fiinţele individuale, cât şi ca o atitudine pasivă de a fi, exprimată prin individualitatea proprie a oricărei fiinţe din Macrocosmos. În acest fel, voinţa este atât agentul, cât şi acţiunea de a fi (de a exista).

Acţiuni separate, intenţie neschimbată

Pătrunzând mai adânc în misterul actului voinţei dumnezeieşti, realizăm faptul că voinţa este, în realitate, comună cu intenţia  conştientă de realizare a ceva anume. Din această perspectivă, ea este o formă de conştiinţă (VIMARSHA) asociată unui ţel specific, pe care îl reflectă ca obiectivitate, ca ceea ce noi percepem în formă obiectivă. Prin urmare, natura genetică a conştiinţei este în acest fel restricţionată şi direcţionată spre un singur obiect. De exemplu, tradiţia shivaită oferă perspectiva unui olar, a cărui intenţie de a face un vas se leagă implicit de acţiunea pe care el are de gând să o realizeze. Dacă intenţia lui nu s-ar fi limitat către propriul ei obiect specific (acela de a face un vas de lut), olarul s-ar fi putut preocupa foarte bine de hainele sale sau ar fi putut face orice altceva. La fel, atunci când mergem pe stradă, în cele mai multe dintre cazuri suntem perfect conştienţi de destinaţia noastră finală şi ca urmare ne îndreptăm spre ea; chiar dacă ne putem opri pe drum din diferite motive (de pildă pentru a admira o privelişte frumoasă), cu toate acestea voinţa rămâne mereu fixată sau orientată spre ţelul pe care şi l-a propus. În mod similar, gătitul implică un număr de acţiuni separate; totuşi, ideea că „eu gătesc” rămâne constant în conştiinţă, fără a fi divizată. Altfel spus, intenţia conştientă rămâne constantă şi neschimbată pe parcursul manifestării actului de voinţă.

Subiectul conştient e obiectul propriei dorinţe

Deşi se poate manifesta în momente diferite prin diferite acţiuni, totuşi aceeaşi voinţă precede în mod necesar fiecare dintre acele acţiuni şi percepţii; dacă nu ar fi aşa, ne-am confrunta cu o regresie la infinit a numărului de acte de voinţă care ar fi necesare pentru fiecare dintre acţiunile secundare. De asemenea, fără o dorinţă iniţială  de a acţiona, activitatea nu ar avea niciun ţel, pentru că nu ar fi nimic care să determine ca o acţiune să se petreacă mai mult decât o alta. Motivul pentru care toate celelalte acţiuni şi percepţii posibile sunt excluse din câmpul conştiinţei este că voinţa alege în mod liber să-şi direcţioneze atenţia către obiectul percepţiei care o interesează.

Precedând atât percepţia, cât şi acţiunea, voinţa se manifestă cel mai clar atunci când ea apare în subiect, înainte ca acţiunea sau percepţia să aibă loc. Aici cel mai important este să sesizăm primul moment al manifestării voinţei sau, altfel spus, intenţia voinţei orientate către realitatea obiectivă conjuncturală. Marele înţelept Abhinavagupta explică aceasta într-un mod elocvent: „Voinţa universală, în forma dorinţei (KAMANA), înfloreşte în subiectul personal. Fiind astfel actualizată, ea capătă aparenţa unei dorinţe îndreptate către obiectele simţurilor. Totuşi, ea nu se desfăşoară într-o succesiune mecanică de faze sau etape. Mai curând, după ce a fost trezită şi s-a decis iniţial asupra ţelului ei, fiind astfel stimulată, ea se orientează înainte cu plăcere şi interes, pentru a-şi atinge scopul, întocmai precum un om merge cu multă hotărâre către o destinaţie precisă. Voinţa se evidenţiază cu claritate în starea iniţială, atunci când tocmai a apărut şi ea este plenară şi perfectă în starea ei finală de repaus complet.”

Astfel, putem face distincţie între cele două momente principale ale manifestării voinţei. Primul dintre ele se referă la starea iniţială de „tensiune” a voinţei, adică de manifestare a intenţiei ei; al doilea moment este acela în care voinţa iniţială se dezvoltă într-o dorinţă conştientă către un obiect specific, care are o reprezentare discursivă (în etape succesive, aparent „mecanicizată”) la nivelul de conştiinţă a subiectului limitat. În această etapă, obiectul dorinţei apare proiectat în afara subiectului care îl doreşte, deşi la nivel universal unitatea lor esenţială rămâne neschimbată. În realitate, subiectul conştient este acela care e întotdeauna obiectul propriilor sale dorinţe. De aceea, atâta timp cât subiectul este identificat cu obiectul pe care îl doreşte, primul moment al manifestări voinţei este, din punct de vedere practic, foarte important. Dat fiind aceasta, în cele ce urmează ne vom orienta analiza noastră cu precădere asupra acestui aspect.

SHIVA se contemplă pe Sine

Înainte de a fi manifestate, toate lucrurile şi fiinţele rezidă în conştiinţa universală a lui Dumnezeu Tatăl într-o formă potenţială, întocmai precum se află în sămânţa arborelui măreţia ulterioară a staturii lui impunătoare, cu tulpina, crengile şi coroana lui de frunze. În starea de resorbţie (NIMESHA), toate lucrurile se contopesc în îmbrăţişarea totală a naturii unice a lui SHIVA. Atunci când conştiinţa universală se proiectează aparent în exterior (UNMESHA) pentru a deveni astfel Macrocosmosul experienţelor diversificate, acest potenţial care pre-există în ea însăşi este actualizat. În acest fel, aspectele diferite ale conştiinţei se manifestă chiar din conştiinţa nediferenţiată (ca o masă compactă şi omogenă), fiind susţinute atunci de o vibraţie extrem de subtilă, asociată cu o inefabilă plăcere estetică ce face parte din matricea cauzală universală. Această vibraţie infinit de subtilă este chiar SPANDA (sau vibraţia, rezonanţa primordială) în forma ei cea mai pură, liberă de orice diferenţiere.

În comentariul său la textul Spandapradipika, înţeleptul Bhagavatotpala precizează: „Această pulsaţie (SPANDA) este de fapt conştiinţa liberă de orice construcţii mentale. Ea reprezintă starea în care Spiritul Universal al lui Dumnezeu se orientează în mod activ către manifestare. Ea operează astfel simultan pretutindeni, fără ca totuşi prin aceasta să se mişte.” În această fază, toate puterile Absolutului Dumnezeiesc sunt active şi se contopesc în unitatea beatitudinii infinite (ANANDA), pe care SHIVA o experimentează, contemplându-şi propria lui natură. Atunci, subiectul, obiectul şi mijloacele cunoaşterii formează un singur şi indivizibil întreg, întocmai precum este, utilizând exemplul anterior din tradiţia shivaită, sfera de argilă pe care olarul se pregăteşte să o modeleze pentru a obţine un vas de lut. Acel întreg indivizibil este atunci matricea tuturor vibraţiilor cosmice, atât cele aparţinând lumii fizice, cât şi cele ale lumilor subtile. În această stare, conştiinţa universală este precum o sămânţă care a ajuns chiar în momentul înmuguririi, având la dispoziţie posibilităţi infinite.

Plonjează chiar în mijlocul forţei

Acest moment iniţial (TUTI) este precum sclipirea fulgerătoare şi plină de energie a unui flash puternic de lumină. Fiind înaintea oricărei manifestări spaţio-temporale, proprie nivelurilor inferioare (APARA) de conştiinţă, momentul iniţial al voinţei nu este deci un moment pe deplin setat în timp. Influenţa subtilă pe care o exercită timpul asupra obiectivităţii, care totuşi la acest nivel nu este încă în mod clar diferenţiată, serveşte ca o legătură între ceea ce este etern şi ceea ce este temporal, între conştiinţa nemanifestată şi universul manifestat. De aceea, yoghinul care este foarte atent să surprindă momentul iniţial al manifestării dorinţei sale, mai ales atunci când aceasta este intensă, are o mare oportunitate de a realiza plenitudinea conştiinţei universale, prin plonjarea chiar în mijlocul forţei generate de intenţia sa.

Citiţi continuarea acestui articol: Puterea voinţei în viziunea Şivaismului din Caşmir (II).

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 66

Citiţi şi:
Conştiinţa individuală şi lumea manifestată
Aspecte metafizice ale şivaismului non-dualist din Caşmir

yogaesoteric
17 septembrie 2009