Rabdă cu seninătate și primește necazurile cu recunoștință din mâna Domnului, ca pe o doctorie care vindecă de păcate

Pe toate căile vieții noastre sunt răspândite la tot pasul cruci cât se poate de complicate și felurite, care se întâlnesc aproape la orice pas: necazuri, nevoi, nenorociri, boli, pierderi ale celor apropiați, nereușite la serviciu, lipsuri și pagube de tot felul, neplăceri în familie, potrivnicii în relațiile exterioare, jigniri, supărări, învinuiri mincinoase și, îndeobște, soarta pământească a fiecăruia este mai mult sau mai puțin grea. Cine n-are parte de așa ceva?! Nu izbăvesc de aceste cruci nici rangul, nici bogăția, nici puterea și nicio mărire pământească. Ele s-au întrepătruns cu viața pământească din clipa când s-a închis raiul pământesc, și vor rămâne cu ea până când se va deschide raiul ceresc.

Rabdă cu seninătate și primește necazurile cu recunoștință din mâna Domnului, ca pe o doctorie care vindecă de păcate „Însă de ce”, vei spune, „eu am mai multe supărări, iar alții au mai puține? De ce pe mine mă apasă nevoile, iar alții au spor aproape în toate? Eu ajung la deznădejde de atâtea necazuri, în timp ce alții se bucură. Dacă asta e soarta obștească a tuturor, ar fi corect să fie împărțită tuturor la fel”. Dar uită-te bine, și vei vedea că așa și e împărțită. Astăzi îți este greu ție, altuia i-a fost ieri sau îi va fi mâine. De ce să te uiți doar la unele zile și ceasuri? Uită-te la toată viața, de la început până la sfârșit, și vei vedea că tuturor le este greu, și încă foarte greu. Găsește tu pe cineva care să salte de bucurie viața întreagă. Până și împărații au parte deseori de nopți nedormite din pricina mâhnirii inimii.

Acum ți-e greu, dar înainte n-ai văzut și zile vesele? Bineînțeles că da. Va da Dumnezeu și o să mai vezi. Așadar, rabdă și cerul de deasupra ta se va limpezi. În viață este ca în natură: când zile luminoase, când zile întunecate. Cele întunecate îți spun că ești surghiunit și sub mânia lui Dumnezeu, iar cele luminoase îți insuflă gândul că nu ești cu totul părăsit, că Dumnezeu vrea să Se îndure de tine și să te miluiască. Adu-ți aminte de aceasta și rabdă, întărindu-te cu nădejdea.

Îți este greu, dar treci prin asta întâmplător? Există Domnul, care te privește și poartă grijă de tine părintește. El ți-a trimis necazul, iar împrejurările ce, când și cum — sunt toate spre folosul tău. Deci, ia seama, și poate că vei vedea planurile cele bune pe care le are Dumnezeu cu tine în necazul ce te-a ajuns: Domnul vrea ori să te curățească de vreun păcat, ori să te ferească de vreo faptă păcătoasă, ori să îți dea prilejul de a-ți arăta răbdarea și credincioșia față de El, ori vrea El Însuși să facă minunată după aceea asupra ta mărirea milostivirii Sale. Dintre acestea toate, ceva vine către tine fără îndoială: pune această mângâiere pe rana ta, și arsura ei se va micșora. Iar dacă nu vei vedea ce anume vrea să-ți dăruiască Dumnezeu prin necazul tău, dă imbold în inima ta, fără a mai analiza, credinței de ordin general că toate sunt de la Dumnezeu și că tot ce vine de la El este spre binele nostru, și lămurește-ți sufletul tulburat: „așa a plăcut lui Dumnezeu; rabdă și crezi că cel pe care îl pedepsește este înaintea Lui ca un fiu – și, pe deasupra, cine se poate împotrivi Voii Lui?”

Mai spune-mi, tu, omule necăjit: ești păcătos sau nu? Bineînțeles că ești păcătos. Iar dacă ești păcătos, bucură-te, că a venit focul necazului, care arde păcatul tău. Tu te tot uiți la necazul de acum: mai bine mută-te cu gândul în cealaltă viață, pune-te înaintea judecății lui Dumnezeu și de acolo să te uiți la necazul tău. Dacă simți că negreșit vei fi osândit, gândește-te: ce înseamnă, pe lângă urmările osândei acesteia, toate necazurile și nenorocirile de acum? Deci, spune: „pentru păcatele mele am parte de toate acestea și mulțumesc Domnului Dumnezeu pentru faptul că bunătatea Lui mă călăuzește la pocăință”. Dacă vei dobândi această dispoziție sufletească, nu vei fi apăsat de amărăciune ci vei spune: „ehe, încă-i bine, după păcatele mele aș merita și mai mult”.

Astfel, fie că duci povara sorții amare obștești, fie că ai parte de amărăciuni și necazuri aparte, rabdă cu seninătate și primește-le cu recunoștință din mâna Domnului, ca pe o doctorie care vindecă de păcate, ca pe o cheie care deschide intrarea în Împărăția Cerurilor.

Sfântul Teofan Zăvorâtul – Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 2

Citiți și:
Sfântul creştin indian Sundar Singh
Rugăciunea – un pas către miracol

yogaesoteric
8 iulie 2021