Război cu Iranul, dar și cu europenii
Limbajul de grotă și amenințările fără precedent ale președintelui SUA probabil că ar trece pe sub radar dacă ar avea un scop nobil, perfect legitim.
Din nefericire, inclusiv patrioții de pretutindeni încep să vadă în comportamentul lui Donald Trump nu doar aroganță exprimată violent, ci și o totală durere în cot față de impactul acțiunilor Pentagonului asupra simplilor cetățeni din Europa. Până la urmă, disprețul Casei Albe nu este față de liderii Macron, Merz sau Starmer (capabili să trăiască decent în orice condiții), ci față de milioanele de europeni forțați să îndure consecințele nefaste ale războiului din Iran.
Când Trump ne-a trimis să deschidem strâmtoarea Ormuz și „să ne luăm petrolul” nu s-a referit la Macron, Merz sau Ursula von der Leyen, ci la soldații din Europa dispuși să-și riște viața ca să strângă mizeria de după bombardamentele împotriva Iranului.
Bătălia pentru reașezarea pieței globale de energie, demarată odată cu sabotajul asupra conductei NordStream (atribuit de polonezi, încă din start, Statelor Unite), este încă departe de a avea un deznodământ. În paralel cu escaladările din Golf, ucrainenii continuă să atace rafinării și porturi din Rusia (cu sprijin NATO/SUA masiv), să mențină închisă conducta de petrol Drujba și să atenteze la conducta de gaz TurkStream. Cel mai probabil, ultimul atentat asupra BalkanStream (extensia europeană a Turkish Stream) pe teritoriul sârb are legătură cu Kievul. Sau cu aliații NATO din Europa aflați la dispoziția Pentagonului.
Pe 5 aprilie, autoritățile sârbe au descoperit doi rucsaci cu pachete mari de explozivi și detonatoare în localitatea Kanjiza din nordul Serbiei, la doar câteva sute de metri de conducta de gaze Balkan Stream. Conducta transportă gaz rusesc din Turcia către Serbia și Ungaria, fiind o infrastructură energetică critică pentru regiune.
Președintele sârb Aleksandar Vučić a anunțat public descoperirea și a precizat că explozia ar fi putut întrerupe livrările de gaz către nordul Serbiei și către Ungaria. Vučić a promis că autorii vor fi pedepsiți „fără milă”.
Șeful Agenției de Securitate Militară a Serbiei (VBA), Đuro Jovanić, a declarat că explozivii aveau marcaje care indică faptul că au fost fabricați în SUA. Așadar, cercul suspecților se micșorează. Vorbim despre o acțiune clasică „marca CIA” prin intermediari: fie aliați din estul Europei, fie direct Kievul, care și-a manifestat public interesul decuplării totale a continentului de energia de la Moscova.
În plină criză energetică datorată războiului din Iran, sabotarea conductei TurkStream ar fi fost o lovitură de grație nu doar pentru Ungaria și Serbia.
Viktor Orban a convocat de urgență Consiliul de Apărare al Ungariei și a calificat incidentul drept „act de sabotaj pregătit”. Atât Serbia, cât și Ungaria au întărit securitatea pe porțiunea de conductă care traversează cele două state. În același timp, Ucraina a negat orice implicare, iar opoziția ungară a sugerat posibilitatea unui „false flag” în contextul alegerilor parlamentare care au avut loc duminica următoare.
Ca la orice incident similar, se ridică întrebarea „Cine ar fi avut de câștigat?”, în afară de Kiev. Ei bine, un sabotaj reușit ar fi amplificat criza energetică europeană și ar fi transferat rapid miliarde de dolari către producătorii de LNG și gaze din afara rutelor vulnerabile (cu Statele Unite în frunte).
Până să apuce Trump să-i trimită pe iranieni în epoca de piatră, s-ar putea că primii îngenuncheați să fie taman europenii. Adică partenerii strategici ai Casei Albe.
Citiţi şi:
Explozibili găsiți lângă gazoductul TurkStream. Scopul diversiunii a fost ca Ungaria și Slovacia să rămână fără gaz
Ormuz este arma nucleară a Iranului
Implicațiile blocării traficului prin strâmtoarea Ormuz trec cu mult dincolo de simpla penurie de petrol și gaze
yogaesoteric
20 aprilie 2026