Reacții adverse ale vaccinurilor – mărturii din România (I)

 

„Cea mai mare MINCIUNĂ spusă vreodată este că vaccinurile sunt sigure și eficiente.” – Dr. Leonard G. HOROWITZ

Mărturii primite de la părinți

Roxana

„Bună! Mă numesc Roxana şi sunt mama unui băieţel de 11 luni. Locuiesc în Spania cu soţul şi bebeluşul meu. Vreau să fac cunoscută povestea mea în legătură cu vaccinurile. Când s-a născut bebe, i s-au făcut vitamina K şi vaccinul antihepatitic B. Bun…. Până aici totul bine. La două luni am mers să-i facem vaccinul hexavalent. Făcut! Apoi a început infernul… Imediat după vaccinare a început să-i curgă năsucul şi să tuşească. Am zis: «o fi vreo răceală, ceva»… N-am făcut nimic şi nici nu i-am dat altceva decât că i-am făcut spălături nazale cu ser fiziologic. În două zile era şi mai rău, abia putea respira. Am mers la urgenţă. Medicul l-a consultat, i s-a dat tratament şi i s-a pus mască de oxigen. Avea 2 luni şi jumătate… micuţ. S-a născut cu 2,480 kg şi a avut 46 de cm lungime. Vă închipuiţi cât a putut să plângă săracul cu masca pe faţă… Să nu mai spun că eu eram furioasă pentru că nu ştiam cum a putut să răcească în halul ăsta, eu fiind foarte atentă cu el şi cu igiena. Mă rog… să continui. La spital ni s-a zis că trebuie să ne internăm pentru că este foarte mic şi are bronşită!!! Ne-am internat, a primit tratamente şi mască de oxigen la fiecare 4 ore. Am trecut şi peste asta. Am stat în spital o săptămână.

Apoi, la 4 luni trebuia să-i facem alt vaccin hexavalent, însă cum câteva luni bune tot a fost răcit, am amânat până la 6 luni!!! Am făcut vaccinul la 6 luni. Din nou bronşită!!! Din nou tratamente. De data asta am rămas acasă cu masca, cu ser şi cu corticosteroizi!!! Două săptămâni a durat totul. Imediat după tratament a început cu alte reacţii ciudate. Avea mişcări ale corpului incontrolabile. Am mers iar la urgenţă. Ne-au internat iar. Eu, fiind speriată de tot ce se petrece, deja mă învinovăţeam că îi făcusem vaccinul. Am întrebat medicii de acolo dacă se poate să fie de la vaccin această reacţie. Îmi răspundeau aşa… mai cu teamă, că «da»… Vă daţi seama că fiind şi mai speriată, plângeam non-stop şi mă gândeam că am îmbolnăvit copilul cu mâna mea, el fiind sănătos tun înainte de vaccinurile hexavalente. I s-au făcut mai multe analize, dar nu au găsit nimic. Atunci eu întreb: «ce s-a petrecut de fapt, de ce imediat după vaccin au început toate problemele copilului meu?»”
Roxana S.

Mărturie dermatita atopică post-vaccinare

„Buna ziua!
Noi am renunţat la vaccinare în urma unei reacţii adverse. Primul copil s-a născut când aveam 22 ani, eram tânără şi nu m-aş fi gândit că procedurile medicale / vaccinurile pot face rău.

Da, citeam prospectele medicamentelor, însă medicul de familie mă asigura că nu trebuie să îmi fac probleme, fiindcă reacţiile adverse sunt foarte rare. La vaccin nu am citit prospectul (nici măcar ambalajul vaccinului nu l-am văzut). Aşadar, după vaccinul hexavalent administrat la 2 luni, la 3-4 zile, băieţelului i s-a declanşat dermatită atopică. În momentul acela am început să caut informaţii despre vaccin şi posibila legătură. Timp de 2 luni am citit cât am putut de mult. La 4 luni am fost sunată de medicul de familie ca să mergem iarăşi la vaccin, însă i-am zis că ne-am hotărât să nu-l mai vaccinăm fiindcă ne era frică de alte reacţii mai grave. Din fericire, în cazul nostru reacţia adversă nu a fost foarte gravă, însă în familie avem un nepot care în urma vaccinului ROR a fost diagnosticat cu autism, iar acesta a fost încă un motiv să întrerupem vaccinarea.”

Elena

Mărturie crize epileptice după vaccinare

„Numele meu este Alexandra Ciobanu.
Sunt mămica unei fetiţe speciale. Anastasia s-a născut la data de 11.10.2016. Totul a decurs perfect până la vârsta de 2 luni (înaintea administrării vaccinului Hexacima).

Pe data de 18.12.2016 (mai exact la 4 zile după vaccin) şi-au făcut apariţia crizele parţiale complexe (10 în acea zi). Atunci am ajuns la urgenţă, unde fetiţa mea a urmat tratament de prima linie pentru epilepsie, a doua zi a început cu spasme infantile (sindromul West) + crize parţiale.

Diagnosticele pe care le-a primit sunt: «encefalopatie epileptică», sindrom West, sindrom Rett atipic şi suspectă de mutaţia genetică CDKL5.

Până în momentul de faţă, Anastasia a urmat toate protocoalele posibile pentru spasme infantile (ACTH, vigabatrin, predinsolon, acid valproic, klobazam, nitrazepam, levetiracetam, topiramat, sulthiame, methylpredinsolon, cannabidiol, dieta ketogenica, schema pentru anumite boli metabolice cum ar fi vitamina b6, piridoxal fosfat, biotina, acid folic, acid folinic, l-serina etc.). Niciun medicament nu a reuşit să îi oprească spasmele. De un an de zile ne luptăm împotriva acestor spasme, dar se pare ca nu vor să cedeze.

În iunie 2017 am decis să plec cu ea în Germania, cu speranţa că tehnologia de acolo ne va aduce pe drumul cel bun, dar nu a fost aşa. În schimb, cei din Germania au avut curajul să pună pe fişa medicală că în urma administrării vaccinului şi-au făcut apariţia convulsiile. Bineînţeles în România nimeni nu a avut curajul să recunoască legătura dintre vaccinarea cu Hexacima şi problemele apărute, ba din contră, îmi spuneau că nu au nicio legătură şi că fetiţa trebuie să fie vaccinată în continuare, deşi ea avea convulsii zi de zi. Am refuzat cu desăvârşire să mai vaccinăm fetiţa. Toate analizele metabolice, RMN (neurotrasmiţători, puncţie lombară) nu arată nicio afecţiune.

Anastasia are crize în fiecare zi (spasme infantile, crize parţiale generalizate cu durata de până la 20 de minute, crize atone şi crize absente). Medicii din Germania au spus că simptomele mutaţiei de care este ea suspectă au fost declanşate în urma vaccinului şi că dacă nu o vaccinam exista o probabilitate ca fetiţa să aibă o viaţă normală. Ei au spus că există mulţi oameni cu defecte genetice grave care duc o viaţă liniştită fără niciun simptom.”

Alexandra Ciobanu

Mărturie reacţii adverse grave după vaccinare

„În atenţia autorităţilor în cauză,
Mă numesc L.A. şi vreau să raportez reacţiile adverse ale vaccinurilor în urma cărora trei dintre membrii familiei mele au avut de suferit. (Dacă mă includ pe mine şi pe soţul meu, suntem 5.)

Primul caz este cel al fratelui meu, bolnav de epilepsie de la vârsta de 9 luni. Acum el are 38 de ani. Atunci, după vaccinul DTPa a făcut convulsii noaptea, s-a învineţit, i s-au învineţit şi unghiile şi, de atunci, face crize comiţiale şi de 10 ori pe zi. Medicii au spus că este o formă severă de epilepsie. Când se schimbă vremea, face crize şi de 20 de ori pe zi, sunt zile în care stă ore întregi în criză. Părinţii mei au suferit mult în toţi aceşti ani. Acum sunt bătrâni, disperaţi, extenuaţi pentru grija lui, dar îl iubesc cu toată inima lor şi nu l-ar da pentru nimic în lume în grija nimănui. Ba mai mult, se roagă cerului să-i ţină Dumnezeu în viaţă ca să poată avea grijă de el, să nu trebuiască eu, fiica lor, să îmi asum o aşa responsabilitate şi, Doamne fereşte, să-mi stric căsnicia. (Ei ştiu cât de mult ţin şi eu la fratele meu).

Suferinţa în toţi aceşti ani a fost grea, apăsătoare şi cu multe lacrimi. Părinţii au stat cu el în spitale până la vârsta de 7 ani, când au intrat în deznădejde şi nu au mai putut lupta prin doctori. Li s-a spus că va muri la 11 luni, apoi că nu va apuca 5 ani, apoi că nici 7 ani, mai mult, că la 11 ani totul se va încheia pentru el. Nu mai suportam eu, copil fiind, să aud asemenea scenarii din partea medicilor. Acum are 38 de ani şi, prin grija şi iubirea părinţilor este încă în viaţă şi vreau să fac publică suferinţa lor. Medicii le-au tot luat gândul de la efectele vaccinului, spunându-le că epilepsia a apărut în urma unei spaime puternice. Mama mea a avut foarte mare grijă de noi şi ea le-a tot repetat că bebeluşul ei a fost perfect normal până la acel vaccin şi că n-a căzut niciodată şi nimic nu l-a speriat niciodată. Până la urmă s-au resemnat săracii.

Părinţii mei au aflat de această lege a obligativităţii vaccinurilor şi s-au decis să facă public cazul, ca să poată să-şi protejeze nepoţii, suferinţa lor să nu fi fost în zadar în toţi aceşti ani. Eu, fiind marcată de suferinţa copilăriei mele, am cerut de la Dumnezeu un lucru cu inima îndurerată: să-mi poarte paşii unde consideră EL, să facă ce vrea el cu mine, numai să ştiu că ajung la un capăt de drum şi să-mi văd fratele sănătos. Astfel că, am ajuns să studiez în Japonia şi am locuit acolo mai mult de un deceniu. Mi-am născut ambii copii acolo.

Într-o zi s-a petrecut un lucru care m-a făcut să cred că nu e bine să-mi vaccinez copiii şi vreau să vă relatez în continuare despre aceasta.

Deşi copilăria mi-a fost sub umbra bolii crunte (mama mea ştiind de când e suferind fratele meu de la vaccinul DTPa), totuşi eu nu studiasem deloc acest domeniu şi, având la rândul meu o fetiţă, tânără fiind, am ascultat sfatul medicului şi i-am făcut vaccinurile până la 3 ani.

Într-o dimineaţă, când m-am dus la medicul meu de familie să-i fac fetiţei mele DTPa (vaccinul care a distrus viaţa familiei mele şi a mea), medicul m-a întrebat dacă am semnat formularul de accept al părintelui. I-am spus că nu, dar că nu-i problemă, că-l semnez. «Păi l-aţi citit?», m-a întrebat ea. «Nu!» i-am răspuns. «Păi nu-l recomandaţi?» o întreb. Îmi plângea fetiţa în braţe şi nu eram dispusă să citesc un formular A4 scris în japoneză. Eu ştiu să citesc japoneză, dar era fetiţa prea agitată să stau să citesc atunci, erau oricum şi mulţi termeni medicali şi mă gândeam că poate nu înţeleg bine, voiam să am şi dicţionarul. M-a marcat privirea doamnei doctor, pe care n-am s-o uit niciodată: «Cum, doamnă? Îl recomandăm, dar nu-l puteţi semna fără să citiţi şi să fiţi de acord!!».
Atunci am decis să plec şi să revin după ce-l citesc.

Ajungând acasă, mi-am luat dicţionarul şi am început să citesc. Când am ajuns la reacţiile adverse, mi s-a răcit inima în mine căci scria: «1 din 2.000 de cazuri fac EPILEPSIE!!!». Într-o clipă toată suferinţa copilăriei şi vieţii mele mi s-a perindat prin faţa ochilor şi am simţit cu durere ce aş fi putut să-i fac fetiţei mele. Am continuat să citesc, am citit tot şi, când a venit soţul acasă, i-am povestit şi l-am rugat ca tot ce citesc eu să citească şi el. Am stabilit împreună să ne documentăm riguros în această privinţă ca să putem lua o decizie corectă şi în cunoştinţă de cauză. Asta am făcut şi ne-am dus amândoi la doamna medic de familie de atunci din Japonia. Doamna a fost foarte drăguţă şi ne-a ascultat, ne-a răspuns la întrebări.

Eu: «Doamnă doctor, am citit formularul de consimţământ şi scrie aici că 1 din 2.000 de cazuri fac epilepsie. De unde ştiu eu că fetiţa mea nu va face epilepsie după vaccin?»
D-na doctor: «N-aveţi de unde să ştiţi.»
Eu: «Şi totuşi, cum pot eu să mă asigur că totul va fi bine?»
D-na doctor: «N-aveţi cum să vă asiguraţi. Doar dacă sistemul ei imunitar e bun în momentul vaccinului.»
Eu: «Şi de unde ştiu dacă are fetiţa imunitatea bună, dacă-i mai scăzută decât de obicei sau dacă-i mai crescută?»
D-na doctor: «Asta nu ştim!»
Eu: «Să înţeleg prin deducţie logică faptul că, dacă are imunitatea bună, nu mai e nevoie de imunizare? Că va trece cu bine peste orice boală pentru că imunitatea ei o va proteja?»
Dna doctor: «În principiu, da!»

I-am spus apoi doamnei doctor despre suferinţa fratelui meu din cauza vaccinului şi a fost foarte drăguţă, ne-a respectat decizia de a nu mai vaccina copiii. Ne-a spus că oricum nici ea nu mai vede necesar vaccinul antidifterie pentru că acum trăim foarte civilizat, copiii sunt crescuţi în medii curate şi nu mai există acest pericol ca înainte. Am rămas la acelaşi medic de familie şi următorii ani, copiii mi i-am înscris la şcoală acolo în Japonia fără vaccinuri. Se zice că, dacă se petrece ceva, copilul nevaccinat are de suferit, nu cel vaccinat, care este IMUNIZAT!

Pe al doilea copil nu l-am vaccinat deloc. În tot acest timp m-am informat continuu ca să fiu sigură că fac alegerile cele mai bune pentru copiii mei.

Ce am observat diferit la copiii mei? Fetiţa, cu toate vaccinurile la zi până la 3 ani, mi-a fost mai apatică şi mai retrasă decât băieţelul. De la vârsta ei de 3 ani, când am început să studiez aceste reacţii adverse şi au început să mă intereseze şi mai mult aspectele legate de sănătate, am început să o ajut să elimine metalele grele (se ştie că şi creierul uman se poate elibera de metalele grele) şi, la scurt timp, am observat o deschidere comportamentală a fetiţei mele. Dacă până atunci era mai apatică, mai retrasă, acum începuse să fie mai alertă, lua parte la jocuri la şcoală cu drag, participa, era mai activă. Între timp, mi-am luat licenţa şi ca specialist în comportament, aşa că nu este doar o impresie de-a mea şi nu este doar o comparaţie subiectivă a copiilor mei. Ca mamă îmi asum ce spun şi am mulţumit cerului că m-am oprit la timp cu intoxicarea creierului fetiţei mele. Îi sunt recunoscătoare din suflet fratelui meu care, prin suferinţa lui, m-a ajutat să am copiii sănătoşi în acest moment.
Aşadar, fiica mea a fost cea de-a doua victimă a vaccinurilor.

A treia victima a fost băieţelul meu care, în vara aceasta, pe când eram pe litoral, a fost muşcat de un câine şi, fiind la urgenţă şi panicată, neştiind despre antirabic şi antitetanos (pe acestea nu le studiasem), de frică, am acceptat să i se facă băieţelului vaccinurile. La o zi i-au apărut multe erupţii cutanate. A trebuit să-i mai facă o doză (avea 4 doze de făcut). Am întrebat medicul dacă nu cumva reacţia cutanată este de la vaccin şi, cu foarte mare NONŞALANŢĂ, mi s-a răspuns că «N-are cum! I-aţi dat ciocolată şi a stat în soare!» Cred că nu mai eram eu, dar am acceptat să i se facă şi a doua doză. Noaptea s-au intensificat mâncărimile şi disconfortul din cauza erupţiei. Băieţelul arăta îngrijorător şi am plecat imediat acasă, din vacanţă. I-am făcut poze, le pot pune la dispoziţie, dacă este nevoie. Am renunţat să-i mai fac celelalte 2 doze din schemă când am citit apoi şi despre aceste două vaccinuri: antirabic şi antitetanos şi mi-am dat seama că nu era necesar deloc să i le administrez.
Băieţelul meu este a treia victima a vaccinurilor din familie.

Am dat doar aceste 3 cazuri care pentru mine reprezintă parte din inima şi din fiinţa mea. Despre mine şi soţul meu nu mai spun că am avut probleme cu sistemul imunitar, după ce, în Japonia, am făcut vaccinul antigripal. Nu mai terminam cu răcelile şi infecţiile în corp. Abia când am început să citesc despre efectele adverse ale vaccinurilor, mi-am dat seama ce ni se petrecuse şi nouă.

Un alt caz apropiat, o fetiţă, care are toate vaccinurile la zi, suferă de multiple alergii. Fratele ei mai mic a murit de cancer la creier la un an şi jumătate, şi el cu vaccinurile la zi.

Vreau să mai semnalez că, din generaţia fratelui meu, mai sunt doi băieţi care s-au îmbolnăvit tot atunci cu fratele meu (probabil după acelaşi vaccin). Acum nu mai ştiu pe unde sunt, erau vecini cu părinţii mei. Unul are probleme neurologice şi merge rău, iar altul are afecţiuni neurologice severe. Chiar mama mea se bucura într-un fel că fratele meu nu este totuşi atât de grav!!!

Am încercat să raportez reacţiile adverse ale vaccinurilor pe site-ul ANMDM-ului (Agenţiei Naţionale a Medicamentelor şi Dispozitivelor Medicale), dar n-am putut downloada niciun formular, de prins la telefon nu am reuşit niciodată. Medicul de familie nu a vrut să raporteze reacţiile adverse. Până la urmă, cu ajutorul unei mămici de pe grupul nostru, am reuşit să raportez online reacţiile adverse pe care le-a suferit băiatul meu.

Prin urmare, aleg să fac această mărturisire în scris şi, prin ea, să vă rog să reconsideraţi obligativitatea vaccinării în România. Această suferinţă a oamenilor va avea ecou şi în spaţiul lumesc, dar va trece şi dincolo de lumesc şi nimeni nu vrea să-şi asume o atât de grea responsabilitate.

Dumnezeu să vă lumineze cugetele şi să vă umple inimile de iubire pentru viaţă şi sănătate, iar noi ne vom ruga pentru binele dumneavoastră, al celor care se vaccinează şi al copiilor noştri. Suntem oameni şi e bine să facem legi pentru oameni şi pentru binele lor, în spiritul vieţii.

Aveţi marea oportunitate să deveniţi eroi prin salvarea din suferinţă a acestor prunci.
Apăsaţi pe butonul care le aduce bucuria şi zâmbetul pe chip!
Dumnezeu să vă binecuvânteze!”

Luminiţa Ancuţa

Mărturie reacţii post-vaccinale, inclusiv AUTISM

„Bună ziua!
Numele meu este Iuliana I. şi sunt mămica lui Ayan (4 ani şi 6 luni). Copilul meu este tot ce mi-am dorit de la viaţă şi îl iubesc mai mult decât pe mine. L-am născut cu o malformaţie la inima (tetralogie Fallot) şi a fost operat pe cord deschis la vârsta de 11 luni.

Având încredere în sistemul medical, i-am făcut toate vaccinurile: cele din maternitate, la 2 luni, la 4 luni şi la 6 luni. După fiecare vaccinare au fost reacţii adverse:
– la 2 luni, s-a umplut de bubiţe mici roșii şi făcea apnee în somn (a fost 3 săptămâni în spital cu diagnostic de pneumonie);
– la 4 luni a făcut vaccinul şi după 3 zile ne-am internat în spital, dar de data asta cu diagnostic de bronşiolită. Copilul făcea febră foarte mare dar nu prezenta semne de răceală;
– la 6 luni iar internare în spital (4 săptămâni), dar medicii nu ştiau ce să îmi spună că are!

La 10 luni am plecat cu el în Italia, unde a fost operat la inimioară şi medicii de acolo, văzând istoricul nostru medical mi-au spus că s-a făcut o greşeală enormă vaccinând acest copil pentru că din punct de vedere medical fiul meu nu era apt să fie vaccinat! După 6 luni de stat în Italia ajung în România şi ce fac?! Vaccinez cu ROR, deşi medicii italieni mi-au spus să nu mai vaccinez, dar eu, ca un cetăţean bun şi neinformat, ascult medicii români. Mi-am nenorocit copilul!!! După 2 săptămâni de la administrarea ROR-ului fiul meu s-a oprit din vorbit! Parcă uitase tot!!! Nu ne mai striga, îşi făcea nevoile pe el deşi noi scăpasem de pampers, îl strigam pe nume şi nu ne mai răspundea, contactul vizual era foarte redus, nu mai vroia să stea între oameni şi nu mai socializa.
După nenumărate vizite la psihiatri şi psihologi ajungem la cruntul diagnostic de AUTISM!!!

De ce vreţi să mă obligaţi să vaccinez în continuare??? Ştie cineva cât mă lupt pentru că educatoarea nu mi-l vrea în grupa dânsei? Îmi doresc să mai fac un copil… O să îl îmbolnăvesc şi pe acela? Prefer să mor, prefer puşcăria, prefer să plec din ţara mea, prefer ORICE, doar să nu mai vaccinez!!!

Am toate documentele şi analizele copilului care demonstrează că el nu s-a născut cu autism, ci mercurul din vaccin l-a nenorocit! Sper ca Ayan să mă ierte vreodată pentru alegerile greşite pe care le-am luat în ceea ce îl priveşte!
STOP VACCINARE OBLIGATORIE!!! PRO INFORMARE!!!”

Iuliana I.

Citiți partea a doua a articolului

Citiți și:

11 ingrediente toxice care provoacă boli și care se găsesc în vaccinuri

Anchetă despre cum (NU) ţin autorităţile române evidenţa efectelor adverse ale vaccinurilor (I)

 

yogaesoteric
24 martie 2019