Reacții adverse ale vaccinurilor – mărturii din România (II)

 

Citiți prima parte a articolului

Mărturie reacţii post-vaccinale, inclusiv autism grav

„Numele meu este Alina, am o fetiţă în vârstă de 8 ani diagnosticată la aproape 2 ani cu autism, în prezent nu vorbeşte, cognitiv nu este bine deloc, de anul acesta începem învăţământul la domiciliu.
Toate problemele au început încă de la naştere, însă atunci nu mi-am dat seama că au afectat-o vaccinurile, au avut grijă medicii să mă convingă că nu are nimic.

Am născut într-o zi de vineri prin cezariană, o fetiţă sănătoasă cu o greutate de 3500 g, lungime 50 cm şi scor Apgar 10. După 3 zile de la naştere a făcut un icter urât, după vaccinarea antihepatită B. Atunci am crezut că starea ei este de la icter. 3 zile nu a deschis ochii, dormea non-stop şi nici la băiţă nu se trezea. Medicul neonatolog o consulta după băiţă şi ne spunea că e cam leneşă, ba că are displazie de şold congenitală bilaterală.

Am plecat acasă, bineînţeles nu înainte de a-i face vaccinul BCG. Toate bune, acasă fetiţa mânca bine, dormea bine şi era foarte veselă, la 2 luni îşi ţinea bine căpşorul şi gângurea, îmi amintesc că dimineaţa vorbeam cu ea câte o oră şi ea gângurea, râdea şi dădea din mânuţe. Dar a venit vaccinul de la 2 luni; la aproximativ o lună de la vaccin a început să plângă foarte mult, uneori ţipa şi câte 2-3 ore fără să o putem linişti, dar medicul pediatru zicea că e de la dinţi, că e de la colici şi ne prescria picături pentru colici. În prostia noastră am vaccinat copilul în continuare până la 1 an.

La vârsta de 1 an îmi amintesc că în aceeaşi zi i-au făcut 2 vaccinuri, ROR şi DTP. Deşi fetiţa începuse să silabisească încă de la 6 luni, la 2 săptămâni după vaccin fetiţa era schimbată, plângea foarte mult şi nu mai dormea, făcea spasmul hohotului de plâns, odată a şi leşinat de la atât plâns. De atunci făcea frecvent febră, era mai tot timpul răcită şi pe la 1 an şi jumătate când m-am internat în spital pentru o altă răceală, medicul pediatru mi-a recomandat ca pentru spasm să merg cu ea la un psihiatru.

Începusem să caut pe internet, copilul meu nu vorbeşte şi nu răspunde la nume… toate căutările mă duceau către pagini despre autism. La 1 an şi 10 luni ne-am hotărât să mergem la medic, deşi bănuiam ce este, parcă totuşi speram ca medicul să-mi spună că nu are nimic. Am fost dărâmaţi şi încă suntem, deşi am început terapia de la 2 ani, am plătit bani grei, dar starea de sănătate a fetiţei se degrada cu fiecare an, terapia nu ducea la nici un rezultat, începuse să aibă probleme intestinale grave, constipaţie şi câte o săptămână, în condiţiile în care eu îi găteam mereu, mânca fructe şi legume, salate, era veşnic balonată, avea reflux gastric şi începuse să se învineţească la guriţă.

Am stat 3 ani cu chirie prin Bucureşti încercând fel şi fel de terapii, dar totul era în zadar. Îmi amintesc că tot scriam de problemele ei pe un grup de părinţi cu autism în speranţa că au trecut prin stări similare şi mă pot ajuta, atunci o mămica mi-a spus că ar putea avea intoleranţe alimentare, disbioză intestinală pentru că mai toţi copiii cu autism au aceste probleme şi aşa am început să sap internetul. Locuiam cu chirie în Voluntari pentru terapie, doar eu cu fetiţa şi ziua alergam cu ea la terapie, iar noaptea citeam. I-am făcut analize pentru intoleranţe, am trecut la dietă fără gluten, zahăr, lapte şi alte chimicale din alimentaţie şi în acest moment probleme intestinale le-am rezolvat, dar autismul nu a plecat de la noi, încă mai este în familia noastră.

Am continuat investigaţiile şi se pare că sunt multe probleme, de la intoxicaţie cu mercur, la probleme metabolice, infecţii bacteriene ale tractului intestinal, imunitate compromisă, pubertate precoce, are probleme de detoxifiere grave şi din această cauză a acumulat multe toxine din mediu.

Acum urmează un protocol biomedical de echilibrare a florei intestinale, mineralizare şi vitaminizare sub îndrumarea unui nutriţionist din ţară. Se pare că au început să ajungă informaţiile şi la noi în ţară vizavi de autism. Cu speranţă mergem înainte şi credem că se mai poate repara ceva, cât? nu vom şti niciodată…

Am fost de multe ori la spital, medicii dau din umeri, ba chiar mi s-a spus să mă aştept la ce e mai rău, că aceşti copii cu timpul vor face şi epilepsie, ba am fost acuzată că este aşa din cauză că eu am refuzat medicaţia antipsihotică. Am făcut şi eu un lucru bun refuzând medicaţia, probabil că dacă administram medicamente, fetiţa era şi mai rău acum.

Dragi părinţi, vaccinurile au omorât şi au îmbolnăvit foarte mulţi copii şi încă o mai fac. Epidemia de rujeolă din ţară este consecinţa vaccinării în masă, copiii vaccinaţi fac boala şi o răspândesc.

Şi cum bine spunea cineva, sub diagnosticul de autism se ascunde prejudiciul produs de vaccinuri.

Un copil până la 6 luni nu are imunitate, el îşi ia anticorpi din laptele matern şi este protejat până capătă imunitate. Să injectezi viruşi într-un corp fără imunitate este o crimă, viruşii se vor localiza în celule şi vor deregla metabolismul enzimatic, hormonal, iar mercurul, aluminiul şi alţi adjuvanţi din vaccinuri se duc în creier şi conduc apoi la boli precum AUTISM, ADHD, EPILEPSIE, DIABET TIP 1, BOLI AUTOIMUNE, MOARTEA SUBITĂ A SUGARULUI, ETC.”
 
Alina S.

Mărturie reacţii post-vaccinale, gemeni: băiat cu simptome din spectrul autist descoperite înainte de 1 an şi fetiţa cu multiple intoleranţe şi alergii

„Sunt mămica a doi copii, un băiețel și o fetiță, gemeni. Ambii au fost afectaţi într-un fel sau altul de vaccinuri. Pe atunci nu ştiam nimic despre vaccinuri, ştiam doar ce îmi spuneau medicii şi anume că trebuie făcute. Le-am făcut… Au fost vaccinaţi până la 4 luni, inclusiv cu a doua doză de hexa.

Erau perfecţi înainte de vaccinuri. S-au născut la termen pentru o sarcină gemelară – în săptămâna 38, băieţelul a avut la naştere o greutate de 2.750 kg şi scor APGAR 10, iar fetiţa – 2.370 kg şi scor APGAR 9. Nu au stat la incubator.

Încep cu băieţelul. În primele luni se dezvolta bine, mânca bine, dormea, lua în greutate normal. La o lună şi jumătate gângurea foarte mult, râdea, era foarte isteţ şi receptiv, ţin minte că eu şi soţul spuneam despre el că o să vorbească foarte repede, atât de mult gângurea. Apoi, pe la 2 luni şi jumătate – 3 luni ne amuzam că ne imita cântecul, cânta şi el ca răspuns la melodiile pe care le auzea sau la cântecul nostru. Era foarte atent la ce îi arătam şi spuneam, ne răspundea prin gângureli când îi vorbeam şi ne urmărea cu privirea, râdea tot timpul când ne jucam cu el.

A făcut vaccinurile hexa la 3 şi 4 luni. În decurs de o lună după vaccinul de la 4 luni am observat o schimbare la el, a devenit din ce în ce mai apatic, mai agitat, mai nervos, nu mai dormea bine, se trezea de nenumărate ori pe noapte şi ţipa. Am mai observat că nu mai era băieţelul vesel şi atent pe care îl ştiam. Plus că nu mai gângurea deloc, amuţise! Pe la 5 luni devenise din ce în ce mai absent şi neatent, trist şi părea rupt de realitate, de tot ce se petrecea în jurul lui. Părea că nu mai înţelege nimic şi pe zi ce trecea era tot mai împietrit la orice stimul. Pe la 6-7 luni am observat că nu se mai întorcea către noi când îl strigam, decât foarte rar, după multe chemări, nu mai râdea aproape deloc, plângea sau ţipa aproape tot timpul, era agitat şi nimic nu-i mai convenea, nici măcar când încercam să-l sărutăm, să-l gâdilăm, sau să-l aruncăm în sus, lucruri care înainte îi făceau mare plăcere. Nu reuşeam să comunicăm cu el, să-l facem să ne înţeleagă sau să înţelegem ce vrea. Nu mai cânta ca înainte şi odată cu trecerea timpului am observat că nu se nu se mai juca normal. Joaca lui era stereotipă, compusă din trântirea obiectelor pe jos, de nenumărate ori, răsucirea lor sau lovirea obiectelor în mod repetat să facă zgomot.

Am început să citesc şi am dat peste alte cazuri ca ale noastre. Am făcut legătura cu vaccinurile. Mi-am amintit că eu nu am fost niciodată liniştită cu subiectul «vaccinare», ştiam că unii părinţi refuză şi nu înţelegeam de ce. La momentul vaccinării am întrebat-o pe doamna doctor dacă sunt motive de îngrijorare şi ce riscuri implică vaccinarea pentru copii, iar dumneaei m-a «liniştit», ridicând în slăvi beneficiile vaccinării şi spunându-mi că nu există alte reacţii adverse în afară de roşeaţă la locul înţepăturii şi eventual febră. Acum însă înţelegeam că unele efecte adverse pot fi chiar foarte, foarte grave şi noi le trăiam. Găseam mai multe persoane în situaţia noastră, părinţi «păţiţi» care acuzau aceleaşi simptome la copiii lor, toate după vaccin. Nu putea să fie doar o coincidenţă!

Băiatul a stagnat multe luni. În timp ce alţi copii de vârsta lui se dezvoltau, el bătea pasul pe loc. Mai mult, pe la 10 luni începuse să aibă stereotipii şi mişcări anormale ale capului şi corpului. Dădea din cap stânga-dreapta, cu tot cu una din mâini, repetând mişcarea de 6-7 ori. Făcea asta în mod repetat de mai multe ori pe zi. Aşadar lucrurile mergeau din ce în ce mai rău. Pierduse achiziţii şi apoi stagna… şi apăruseră mişcările astea anormale! ERAM DISPERAŢI!!! Ştiam că vaccinurile ne afectaseră copilul. Am fost la mai mulţi medici… ridicau din umeri… am început tratament de detoxifiere, suplimente, regim (fără lactate, fără gluten) şi ușor uşor au început să se vadă îmbunătăţiri.

La 1 an şi ceva am consultat şi un neuropsihiatru din Bucureşti, temându-ne de un diagnostic de tulburări de spectru autist… Dar la acel moment copilul se îmbunătăţise mult, în urma tratamentului pe care îl urma deja de câteva luni. Neuropsihiatrul a pus diagnosticul de «întârziere în dezvoltare» şi ne-a recomandat tratament medicamentos şi terapie pe limbaj şi cognitiv, zi de zi, cu un psihoterapeut, întrucât până la acea vârstă copilul nu spunea niciun cuvânt şi nici nu părea că o s-o facă prea curând…

Cu acea ocazie am întrebat medicul neuropsihiatru dacă este legătură între autism, întârzieri în dezvoltare şi vaccin şi mi-a răspuns: «Nu există dovezi ştiinţifice în acest sens, DAR…NICI NU PUTEM NEGA NUMĂRUL FOARTE MARE DE COPII CARE AU AVUT PROBLEME DE ACEASTĂ NATURĂ ÎN URMA VACCINURILOR!!!» Păi cum să mai ai curaj să vaccinezi? Referitor la raportarea reacţiilor adverse, am avut o discuţie cu doamna doctor de familie, când ne-a sunat pentru vaccinul ROR, la 9 luni, pe motiv de «epidemie de rujeolă», care «intrase în judeţ», ce mai, era «bau-bau»! Cu acea ocazie i-am cerut să raporteze reacţiile adverse suferite de copil, dar ne-am lovit de un zid. Nu poate raporta pentru că eu ca părinte NU AM DOVEZI că e de la vaccin! A tot dat vina pe copil, spunând ba că e născut prematur, ba că e sarcină gemelară, ba că ea oricum văzuse că nu se dezvolta bine înainte de vaccin(!) (ceea ce nu era adevărat) si că dânsa e oricum PREA MICĂ să raporteze aşa ceva fără dovezi… Şi că SINGURELE REACŢII ADVERSE PE CARE LE POATE RAPORTA SUNT FEBRA ŞI ROŞEAŢA LA LOCUL ÎNŢEPĂTURII! M-a înfuriat la culme! Dar cum de copilul fusese perfect, făcea atâtea până la vaccin şi apoi a regresat??? Asta nu ştie, copilul e vinovat, el oricum era în urmă! Grozava gândire… dă vina pe copil! Oricum nu există dovezi.

I-am spus că refuzăm categoric orice alt vaccin şi ne asumăm riscul să dăm piept cu «bau-bau» , adică o boală a copilăriei pe care şi eu am făcut-o şi n-am mai murit. Ne-a cerut să dăm o declaraţie şi am dat-o. După care am raportat chiar eu reacţiile adverse completând personal fişa RAPI, on-line. Acum că avem o confirmare de la medicul neuropsihiatru că sunt mulţi copii care au probleme de natură neurologică în urma vaccinării, stau şi mă întreb: cine trebuia să ne informeze despre riscurile vaccinării, despre reacţiile adverse MENŢIONATE CHIAR ÎN PROSPECTE (cum am aflat ulterior)? Poate aflând de posibilitatea sechelelor neurologice nu aş fi ajuns aici pentru că nu mai vaccinam! A cui era datoria să ne spună adevărul, ambele faţete ale vaccinării, ca să putem alege? A celei care nu ştie decât de febră şi roşeaţă? Cea la care ne ducem încolonaţi pentru «imunizare», cu încredere, că «ştie mai bine»? Nici dacă-mi dădea o bâtă în cap nu cred că eram mai dezamăgită… de tot sistemul, nu doar de un medic… Acum băiatul e bine, şi-a revenit mult, a recuperat, face detoxifiere… încă nu vorbeşte… Vom vedea în timp ce va fi. Sperăm să-şi revină complet cu ajutorul lui Dumnezeu.

Fetiţa a avut şi ea de suferit de pe urma vaccinurilor. Încă din maternitate, după vaccinare i s-a declanşat dermatita atopică, pe care a avut-o luni de zile, a suferit mult în primele luni de viaţă din cauza refluxului esofagian, cu nopţi nedormite, arcuit şi plâns în timpul alăptării, ţipat ore în şir ziua, noaptea… noi disperaţi nu ştiam de la ce… în fine, astea au trecut, cu chin pentru toată lumea, dar au trecut… În prezent are multiple intoleranţe alimentare, alergii, pentru care ţine regim. Aproape refuză solidele… nu ia în greutate… încă nu am rezolvat problemele digestive, face încă tratament. Sper să trecem cu bine şi peste ele.

Totuşi, cred că o să mă întreb mult timp de acum înainte cum ar fi fost copiii noştri dacă nu i-am fi vaccinat: sigur mai SĂNĂTOŞI!ˮ

Maria, 37 ani

Mărturie reacţii post-vaccinale

„Mă numesc Mihaela M. şi în momentul de faţă am trei copiii sănătoşi, dar nu a fost aşa de la început.
În 2009 s-a născut Liviu, primul copil şi, ca o mamă grijulie am ascultat medicul din prima lui clipă de viață, nici nu am fost întrebată la naşterea lui dacă sunt de acord să îl vaccinez, așadar credeam că sunt obligatorii.

Pe atunci medicul de familie ne chema la vaccinuri şi îmi amintea asta, mai ales că trebuia să semnez de fiecare dată în condica lor. Niciodată nu am văzut UN PROSPECT SAU şi nici NU MI S-AU PREZENTAT REACŢIILE ADVERSE!
La câteva zile după vaccinul de 6 luni a făcut temperatură 39-40 de grade. A durat vreo 3 zile, pentru că nu am reuşit să o scad cu nimic. Am sunat la 112 şi am stat în spital 1 săptămână pe antibiotic cu diagnosticul de «bronşită».

Când avea vârsta de 1 an am plecat în călătorie în altă ţară, dar cum am coborât din avion am văzut că avea o serie de bubiţe pe faţă şi pe gât, bubiţe foarte mari care i-au trecut foarte greu cu tratament alopat pentru alergie, dat de medicul de familie.

De la 8 luni Liviu mergea în picioare ţinut, la 1 an şi 1 săptămână mergea singur, echilibrat, sigur pe el. Menţionez că el nu a mers de-a buşilea şi nu s-a târât, rostea cuvinte ca mama, apa, papa, tata.

Vaccinul de 1 an l-a făcut cu întârziere pentru că nu se găsea în depozit şi, deşi medicul de familie mi-a propus să îl cumpăr, am refuzat. Imediat după vaccin am văzut o regresie la vorbit, abia articula «MA», iar pe celelalte cuvinte nu le mai zicea deloc. La mers, pur şi simplu nu mai mergea şi se târa. I-au trebuit câteva săptămâni până să meargă iarăşi în picioare, dar nu mai era acelaşi… cădea mereu din picioare, chiar dacă stătea, parca i se înmuiau piciorele şi cădea.

Medicul de familie mi-a spus că e normal, pentru că e bebeluş şi cât echilibru poate avea un copil de 1 an?! După acel vaccin bolile s-au ţinut lanț: lună de lună el răcea, a primit antibiotice sirop , dacă nu îşi făceau efectul treceam la injecții intramuscular. De prin luna martie până târziu în octombrie, noiembrie, timp de 2 ani la rând, Liviu se umplea de bubiţe pe corp, mari, la început cât moneda de 50 de bani, zonele era roşii, treptat se întăreau până se transformau în nişte pustule cu lichid lipicios de parcă era opărit. Am căutat alergolog să vedem ce se petrece cu el, pentru că deja lua Aerius, dar fără efect. Atât pediatrii cât şi medicul de familie mi-au spus că de la 3 ani în sus sunt relevante testele. I-am crezut şi am aşteptat.

Între timp s-a născut Raissa şi ea a făcut vaccinurile în maternitate plus «vitamina K». Deşi bănuiam vaccinurile ca şi cauză pentru pentru alergiile lui Liviu, nu eram încă sigură, aşa că am acceptat.

La vârsta de 1 lună şi jumătate i-a copt zona cutanată unde s-a făcut vaccinul BCG făcut în braţul stâng, a fost ca un furuncul uriaş şi am rămas şocată pentru că la Liviu NU a copt nimic. Am schimbat medicul de familie şi întrebând de asemenea despre această reacţie mi-a spus că e posibil ca vaccinul să nu se fi «prins» şi că nu e o problemă, dacă vreau pot să îl refac oricând…. Am intrat la bănuieli şi mai ales că noul medic de familie, înainte să mă cheme cu cea mică la vaccinul de 2 luni, m-a întrebat de reacţii şi prospect. Am început să îmi pun întrebări în legătură cu obligativitatea, cu siguranţa vaccinurilor, cu etica medicilor.

Am refuzat vaccinarea ambilor copii, vroiam mai multe informaţii pro, dar găseam contra, plus câteva mărturii ale unor părinţi care veneau cu copiii la recuperare la Sanatoriul Balnear Techirghiol. Am văzut cu ochii mei cum arată un copil cu vătămare gravă din cauza vaccinurilor.

La 3 ani şi jumătate am mers cu Liviu la medicul alergolog, unde a făcut testarea cutanată. A reieşit că era alergic la praf, păr de iepure, era sensibil la mucegai, cacao, ou, fructe pe care el nu pusese gura pentru că nu vroia să mănânce. La testele de sânge i-a ieşit că are alergie în corp, însă medicul nu reuşea să îşi dea seama de la ce.

A început tratament alopat de desensibilizare cu Aerius, Montelukast şi diferite creme timp de 3 luni, a făcut pauză 3 luni, apoi am fost iar la testare. În paralel făcea detoxifiere cu zeolit. El, care încă mai cădea din picioare după 1 an de tratament în combinaţia de mai sus, acum nu mai cădea, bubiţele erau din ce în ce mai puţine şi ieşeau doar pe picioare de la genunchi în jos, însă răcelile erau prezente fie vară fie iarnă. Pe lângă oprirea vaccinărilor, am început să reduc medicamentele alopate şi să merg spre homeopate! Răcelile nu mai există, o tuse trece în 2 zile, febră nici atât!

Acum am trei copii sănătoşi pentru că ne ferim de medici!”

Mihaela M.

Citiți a treia parte a articolului

Citiți și:

Colegiul Medicilor din România admite acum că vaccinurile pot cauza la mulți oameni autism!

Dr. Stefan Lanka – Autism provocat prin vaccinare (I)

yogaesoteric
28 martie 2019