Redacţia Libertatea se preface că nu înţelege cine şi de ce îl protejează pe Gregorian Bivolaru
Totuși, răspunsul este simplu: conform deciziei Curţii Supreme de Justiţie din Stockholm, Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia tocmai din cauza repetatelor abuzuri ale autorităţilor române şi a campaniilor mizerabile şi mincinoase de presă din România
Replica MISA către redacția „Libertatea”
În atenția Redactorului-șef
Biroul de Presă MISA solicită acordarea dreptului la replică în urma publicării de către redacţia Libertatea a trei articole difuzate succesiv în datele de 3, 4 şi 5 iunie 2014 atât în presa tipărită, cât şi în cea online. Cele trei articole au fost semnate de Sorin Golea şi Cristian Burcioiu şi au avut respectiv următoarele titluri: „Cine îl protejează pe Bivolaru?”, „Mădă nu vrea să mai audă de Bivolaru” şi „Grig Bivolaru racola băieței din sat pentru filme deocheate! Reportaj de senzație în localitatea natală a liderului MISA”. Replica noastră pentru aceste trei articole este următoarea:
Biroul de Presă MISA semnalează caracterul neprofesionist, calomnios şi injurios al atacului mediatic pe care redacţia tabloidului Libertatea l-a lansat în perioada 3 – 5 iunie 2014 împotriva MISA şi a lui Gregorian Bivolaru. Trei zile la rând a fost publicat atât în presa tipărită, cât şi în cea online câte un articol plin de minciuni şi manipulări pe această temă, căutându-se în mod evident impactarea cât mai puternică a opiniei publice. Cele trei articole se constituie totodată şi ca o veritabilă instigare a autorităţilor române, remarcându-se în conţinutul lor că au trecut 10 ani de la declanşarea „scandalului MISA” şi de când Gregorian Bivolaru a fost dat în urmărire generală, dar cu toate acestea, „Liderul MISA trăieşte liniştit”. Parcă neputându-şi explica această disproporţie frapantă dintre tam-tam-ul uriaş care s-a făcut pe acest subiect şi lipsa totală de consecinţe concrete a acestuia, Libertatea caută un fel de justificare a situaţiei titrând pe prima pagină a ediţiei tipărite din 3 iunie 2014 întrebarea „Cine îl protejează pe Bivolaru?”. Răspunsul nostru este foarte clar şi ferm: Regatul Suediei îl protejează pe Gregorian Bivolaru de abuzurile autorităţilor române şi de linşajul mediatic la care acesta a fost supus în mod repetat în România.
De data aceasta, pentru a pune şi mai mult „gaz pe foc”, redactorii Libertatea au scornit şi o nouă acuzaţie la adresa mentorului MISA, pe care au plasat-o ca titlu pe pagina a doua a ediţiei din 3 iunie: „Grig Bivolaru produce 4.000.000 de euro pe an fără să mişte un deget”. Modul în care au ajuns autorii articolului la această concluzie este însă de-a dreptul stupefiant: ei au considerat că toate taxele pe care practicanţii yoga le plătesc la curs în toate ţările unde există cursuri de yoga inspirate după programa Şcolii de yoga MISA îi revin lui Gregorian Bivolaru! Această afirmaţie calomnioasă este în întregime falsă, adevărul fiind de fapt acela că Gregorian Bivolaru nu a solicitat şi nici nu a acceptat vreodată nici cel mai mic beneficiu financiar de pe urma conferinţelor pe care le-a susţinut, a cursurilor teoretice pe care le-a elaborat şi nici măcar nu a cerut drepturi de autor pentru niciunul dintre volumele originale pe care le-a oferit spre publicare diferitelor edituri. Subliniem că nu este vorba nicidecum de „cotizaţii”, cum afirmă tendenţios ziariştii de la Libertatea, ci de o taxă de curs similară taxei plătite la sala de fitness, la cursuri de aerobic, etc. În plus, aceste cursuri – care sunt organizate perfect legal – implică o serie de cheltuieli administrative de care autorii articolului par să nu fie deloc conştienţi: chiriile sălilor de curs, întreţinerea, transporturile, impozitele la stat, precum şi multe alte cheltuieli elementare. Biroul de Presă MISA apreciază că maniera aceasta de a face calcule denotă, fără îndoială, nu doar o crasă incompetenţă, ci şi o jignire a inteligenţei cititorilor. De altfel, aceasta este din păcate linia generală pe care se desfăşoară în continuare cele trei articole ale tabloidului Libertatea.
În articolul din 3 iunie, redacţia Libertatea face un fel de retrospectivă a tuturor acuzaţiilor care au fost aduse împotriva lui Gregorian Bivolaru, din vremea comunismului şi până în prezent. Cu privire la perioada comunistă, în articol se afirmă printre altele că fondatorul MISA ar fi „un om care a ştiut să lege pornografia de politică încă de pe vremea lui Ceauşescu”. Biroul de Presă MISA sesizează că deşi în anul 2011 Tribunalul Bucureşti a constatat că toate acuzaţiile de drept comun care i-au fost aduse lui Gregorian Bivolaru în perioada comunistă nu au reprezentat decât un pretext al persecuţiilor politice, redactorii Libertatea reiau totuşi aceste acuzaţii în detaliu, mimând că nu înţeleg că ele nu mai au acum nicio relevanţă. Este uşor de observat tehnica ieftină de încercare de manipulare a cititorilor, care indică lipsa de etică profesională a acestor pseudo-jurnalişti. În continuare, autorii articolului scriu că „în 2004 Bivolaru a fost reţinut de autorităţi pentru mai multe capete de acuzare: sex cu o minoră, trafic de persoane şi crimă organizată”. Ziariştii de la Libertatea mai spun de asemenea că în acea perioadă „România era zguduită din temelii de scandalul MISA” după ce „zeci de ashramuri au intrat în frenezia percheziţiilor”, iar „autorităţile au înfierat atunci mii de personaje necunoscute publicului larg”. Pentru toate acestea – spun redactorii Libertatea – „singurul vinovat găsit a fost Gregorian Bivolaru”!
Într-adevăr, în martie 2004 un scandal de proporţii a zguduit România, dar acesta a demonstrat în realitate, fără niciun dubiu, că România nu este un stat de drept şi că cetăţenii români nu au nici cele mai elementare drepturi în faţa unor autorităţi abuzive şi represive! În dispreţul profesiei de jurnalist, autorii articolului omit cu desăvârşire din tot acest tablou pe care l-au ticluit în mod grosolan o serie largă de realități extrem de grave. Astfel, nu se menţionează absolut nimic despre zecile de abuzuri care au fost înfăptuite în martie 2004 la descinderile celor 300 de procurori şi jandarmi mascaţi în cele 16 proprietăţi particulare ale practicanţilor yoga, abuzuri care reprezintă încălcări flagrante ale legilor ţării şi ale drepturilor fundamentale ale omului. În toate locaţiile percheziţionate s-au spart geamurile şi uşile (uneori cu topoarele!), deşi existau chei disponibile, iar ocupanţii acestor locuinţe s-au oferit să descuie uşile. Au fost ridicate ilegal, pe baza unui mandat referitor la „date informatice”, 20 de camioane încărcate cu bunuri personale ale practicanţilor yoga (inclusiv covoare, prosoape, halate de baie, aspiratoare, cărţi, acte de identitate, bani etc.), denumite provocator pe canalele media ca „tone de materiale pornografice”. Este mai mult decât semnificativ că deşi televiziunile şi ziarele anunţau atunci într-o veritabilă isterie că „a avut loc cea mai mare acţiune a Poliţiei române de după decembrie 1989” şi că membrii MISA sunt acuzaţi de a se fi constituit în „organizaţie paramilitară, reţea de prostituţie şi crimă organizată, reţea de trafic de droguri şi de carne vie”, totuşi, nici măcar una dintre persoanele (abuziv) investigate după percheziţii nu a fost reţinută sau acuzată! Faptul că niciuna dintre şocantele acuzaţii, obsesiv trâmbiţate în media, nu a putut fi dovedită nici până în prezent, este cu atât mai concludent cu cât – după cum menţionează chiar şi redactorii Libertatea – MISA fusese filată încă de mult timp de către „băieţii cu ochi albaştri” care erau infiltraţi din partea SRI printre yoghini. Aceasta arată pentru orice om inteligent că mobilul care a stat la baza vastei operaţiuni a descinderilor din martie 2004 nu a fost acela că fusese depistată vreo infracţiune, ci acela al unei lovituri de imagine realizată la ordin politic, care avea scopul de a discredita cât mai brutal în ochii opiniei publice şcoala de yoga MISA şi pe Gregorian Bivolaru.
În retrospectiva pe care o fac asupra cazului MISA/Bivolaru, redactorii Libertatea nu menţionează de asemenea nici măcar un cuvânt despre faptul că statul român a fost atenţionat în nenumărate rânduri cu privire numeroasele abuzuri care au fost înfăptuite de-a lungul anilor asupra yoghinilor. Mai multe organizaţii internaţionale de apărare a drepturilor omului (de exemplu APADOR-CH, Human Rights Without Frontiers, Soteria International, Amnesty International), cât şi zeci de europarlamentari, au adresat interpelări foarte serioase Guvernului României cu privire la abuzurile majore săvârşite de autorităţile române în cazul MISA. Merită să amintim că judecătorii Curţii Supreme de Justiţie din Stockholm au declarat atunci când i-au acordat lui Gregorian Bivolaru azil politic în Suedia că în procesele intentate acestuia de către autorităţile din România „s-a încercat incriminarea unei persoane nevinovate şi prezentarea ei ca infractor de drept comun, din cauza convingerilor sale, ceea ce încalcă flagrant drepturile elementare ale oricărei fiinţe umane”. Amintim şi că autorităţile suedeze au mai declarat în mod tranşant că „Gregorian Bivolaru nu are nicio şansă să aibă parte de un proces echitabil în România”.
Biroul de Presă MISA constată de asemenea, că Libertatea denumeşte în mod repetat MISA ca fiind o „sectă porno”, ignorând cu nonşalanţă rapoartele publice ale unor prestigioase instituţii cu profil sociologic. Menţionăm că, de exemplu, asociaţia sociologilor SKOP-Research din Danemarca sau expertul suedez în materie de secte, Karl-Erik Nylund, au concluzionat în urma analizelor efectuate că „în cazul MISA nu se confirmă niciunul dintre criteriile care definesc sectele”. Pentru ziarul Libertatea toate aceste date sunt însă complet neimportante şi, după cum se vede, ceea ce contează cel mai mult este să arunce în ochii cititorilor săi cât mai multe picanterii sexuale, chiar dacă ele nu sunt decât speculaţii fantasmagorice.
Cel de-al doilea articol din atacul recent al ziarului Libertatea, are drept titlu în ediţia tipărită „Mădă nu vrea să mai audă de Bivolaru”. Autorii urmăresc să o ipostazieze pe Mădălina Dumitru în „victimă” a lui Gregorian Bivolaru, pentru a da astfel în faţa opiniei publice un fel de justificare a întregii campanii a autorităţilor şi a presei împotriva fondatorului MISA. Mădălina Dumitru reprezintă pentru procurorii Parchetului, pentru judecătorii care l-au condamnat pe Gregorian Bivolaru (la şase ani de închisoare pentru „act sexual cu o minoră”) şi pentru toată presa din România, „dovada vie” a perversiunilor mentorului MISA. Acesta este motivul pentru care Gregorian Bivolaru este – aşa cum scrie şi Libertatea – „cel mai căutat român din toate timpurile, dat în urmărire generală prin Interpol”. Pentru a oferi mai multe detalii, autorii articolului afirmă că în anul 2004, Mădălina Dumitru a locuit în Bucureşti şi „a stat în mai multe ashramuri ale MISA”, în care „Guru încerca să o determine să accepte şi să practice perversiuni sexuale”. Ca urmare a intervenţiei autorităţilor – spun autorii -, „Mădălina a intrat într-un program de consiliere psihologică şi a fost internată într-un centru pentru minori”, iar acum „se ascunde şi preferă să-şi lase familia să vorbească în locul ei”. Declaraţiile Mădălinei Dumitru ne dovedesc însă că şi aceste afirmaţii sunt nişte manipulări grosolane şi nişte minciuni ordinare. Declaraţiile acestea demolează întregul eşafodaj al verdictului de condamnare a lui Gregorian Bivolaru pentru aşa-zisa lui relaţie sexuală cu Mădălina. Totodată ele demonstrează caracterul mincinos al întregii mass-media din România, care s-a conformat pe linia acestui subiect ca un veritabil instrument de propagandă al autorităţilor, care au fabricat de la cap la coadă acest dosar. Ca o culme a absurdului, în acest caz atât de intens mediatizat, Gregorian Bivolaru este declarat vinovat fără a exista propriu-zis o victimă, deoarece însăşi Mădălina Dumitru spune că totul este doar un fals, o manevră pusă la cale cu forța de către Parchet! Declaraţiile Mădălinei au fost deosebit de edificatoare în acest sens atât în procesul-mascaradă de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de anul trecut, cât şi ulterior, în spaţiul public, putând fi, de exemplu, vizionate de oricine pe postul de televiziune MISA Senzațional TV . Faptul că nicio publicaţie şi niciun post TV nu a preluat aceste declaraţii de o crucială importanţă pentru cazul MISA/Bivolaru, ci continuă să prezinte în cor doar versiunea măsluită susţinută de Parchet, indică foarte clar caracterul obedient al presei faţă de anumite ordine cu caracter politic.
Pentru corecta informare a opiniei publice, merită să evidenţiem în continuare câteva dintre declaraţiile reale ale Mădălinei Dumitru, declaraţii care, repetăm, pot fi oricând vizionate pe postul de televiziune online MISA Senzațional TV. Mădălina arată, de exemplu, că motivul pentru care a avut neşansa să fie prinsă în tot acest circ judiciar şi mediatic este acela că la descinderile din anul 2004 ea a fost singura minoră identificată în cele 16 imobile percheziţionate abuziv. Modul cum a fost tratată de jandarmi şi procurori este halucinant: a fost izbită de un perete, trântită la pământ, lovită cu bocancii şi apoi ţinută cu arma la ceafă timp de aproape o oră. A fost apoi dusă la Parchet, unde, deşi era minoră, nu i s-a permis să fie asistată de un avocat, de un membru al familiei sau de cineva apropiat. A fost din nou bătută, trasă de păr, drogată, jignită şi chiar ameninţată că i se vor tăia buricele degetelor dacă nu scrie ceea ce îi dictează procurorii. După 13 ore de asemenea presiuni, în care nu i s-a dat voie nici măcar să meargă la toaletă, Mădălina mărturiseşte că a cedat psihic şi a scris declaraţia dictată de procurori. A doua zi s-a prezentat însă din nou la Parchet, însoţită de o avocată şi a dorit să depună o nouă declaraţie, în care arăta că dezminte declaraţia din ziua precedentă, care i-a fost smulsă ilegal, prin constrângere. În mod uimitor, această a doua declaraţie nu a fost însă luată în considerare de către procurori, ea nefiind inclusă în dosarul de urmărire penală care tocmai îi fusese întocmit lui Gregorian Bivolaru. Prezentându-se ulterior din nou la Parchet, pentru a dezminţi încă o dată declaraţia luată iniţial cu forţa, Mădălina şi avocata ei au fost efectiv răpite de jandarmi, care le-au dus la Institutul Naţional de Medicină Legală pentru a se înscena acolo un control ginecologic efectuat Mădălinei. Pentru că în faţa institutului INML s-au strâns sute de practicanţi yoga care protestau paşnic împotriva acestui nou abuz, care se desfăşura sub privirile lor, aceştia au fost bătuţi cu bestialitate de către jandarmi şi ulterior alungaţi. Chiar şi avocata Mădălinei a fost lovită de jandarmi şi dată cu capul de o maşină. Întrucât medicul responsabil de la INML a refuzat să facă jocul procurorilor, Mădălina a fost din nou luată cu forţa şi dusă în trombă cu o dubă a Poliţiei la Constanţa, unde a fost sechestrată chiar în casa surorii ei, întreaga locaţie rămânând permanent (24 de ore din 24) păzită de securişti. Ulterior, atunci când sora Mădălinei a dat o declaraţie în cadrul procesului de la ÎCCJ, a denunţat la rândul său că întreaga ei familie a fost supusă unor presiuni şi hărţuieli uriaşe atât de către procurori, cât şi de către jurnalişti, pentru a îi determina să depună plângeri penale împotriva lui Gregorian Bivolaru, pe baza cărora procurorii au fabricat apoi ancheta.
Iată aşadar care este poziţia reală a celei pe care Parchetul o declară „victimă” a lui Gregorian Bivolaru, „apărând-o”, în aparenţă, de acesta. Deşi aceste informaţii se află deja în spaţiul public, se constată în mod semnificativ că Libertatea (în complicitate cu întreaga mass-media din România) ignoră în mod deliberat adevărul, urmărind să manipuleze cu neruşinare opinia publică!
Ultimul articol din seria celor trei pe care ziarul Libertatea le-a lansat împotriva MISA este cu siguranţă cel mai penibil dintre toate. Probabil din dorinţa de a inventa noi picanterii cu care să şocheze populaţia cu privire la Gregorian Bivolaru, autorii Sorin Golea şi Cristian Burcioiu ajung să inventeze un scenariu de-a dreptul aberant. Ei susţin că ar fi făcut investigaţii în satul Tărtăşeşti – unde s-a născut şi a copilărit Gregorian Bivolaru – şi ar fi aflat că atunci când acesta avea doar 13 ani ar fi organizat „orgii sexuale în casa părintească”, sub privirile vecinilor din sat care „se uitau cu ochii bulbucaţi”, fără să fi intervenit însă cu nimic! Mai mult decât atât, micul Gregorian „filma totul cu un aparat care era interzis pe atunci”!! În plus, redactorii Libertatea adaugă relaxat că „miliţienii nu erau interesaţi de ce se întâmpla în casa lui Bivolaru”. Tot acest scenariu se bazează pe „povestirea lui nea Gheorghe Negoescu”, un bătrân de 79 de ani care „rememorează cu precizia unui chirurg” amintiri care „bântuie şi acum locul natal al lui Gregorian Bivolaru”. Ne întrebăm ce cititor ar putea să înghită asemenea baliverne scabroase?!
Dincolo de caracterul neverosimil al acestor „povestiri”, un argument în plus care arată că toate acestea nu sunt decât fantasmele bolnave ale autorilor articolului, este banal să constatăm că există multe alte persoane care au lăsat mărturii complet diferite de cea publicată de ziariştii de la Libertatea. Pentru a menţiona doar una dintre ele, apărută de asemenea în presă, în anul 2006, o consemnăm pe cea din cotidianul „Ziarul”, ce a avut titlul „Dezvăluiri senzaţionale despre experimentele din copilărie ale elevului Grig Bivolaru, copilul guru”. Fostul diriginte şi profesor de matematică al lui Gregorian Bivolaru, pe nume Petrache Filimon, relata că pe vremea când Gregorian era adolescent „era foarte cuminte, extraordinar de cuminte, nu prea ieşea din clasă, era genul de băiat retras, introvertit. Nu se băga cu fetele, alţii se mai jucau cu fetele, mai ales când erau în clasa a şaptea, a opta, când începeau să înmugurească formele, dar el nu se băga pe ele!”.
Prin prisma argumentelor prezentate cu privire la aceste trei articole, Biroul de Presă MISA apreciază că devine deosebit de evident că ziarul Libertatea caută să manipuleze opinia publică şi să distragă atenţia de la un abuz uriaş pe care autorităţile din România în cârdăşie cu presa mincinoasă îl săvârşesc de ani de zile împotriva lui Gregorian Bivolaru. Haideţi să ne gândim puţin: „Cel mai căutat român din toate timpurile” este căutat prin Interpol pentru că ar fi făcut amor cu o minoră?! Aceasta este singura condamnare formulată de justiţia română în cazul Bivolaru!! Nu e cam prea „cusută cu aţă albă”? Şi ce să mai zicem atunci când fata însăşi declară că totul este o înscenare extrem de agresivă a Parchetului, dar presa ascunde cu încrâncenare totul de aproape zece ani de zile?
Şi totuşi, redacţia Libertatea se întreabă cu o prefăcută mirare: „Cine îl protejează pe Bivolaru?”. Răspunsul este simplu, dar greu de acceptat pentru cei mincinoşi: ceea ce a făcut ca Gregorian Bivolaru să nu poată fi închis este faptul că are de partea sa adevărul! În aceste condiţii, oricâte minciuni ar scorni presa şi Parchetul, iată că totuşi, după atâţia ani, Gregorian Bivolaru este în continuare liber şi beneficiază de azil politic într-o ţară în care justiţia funcţionează corect.
Biroul de Presă MISA
11 iunie 2014