„Mă uit cu îngrijorare la ce se petrece acum în America. Este o adevărată revoluție culturală, care îmi amintește foarte puternic de ce s-a petrecut în anii 1945-47 când au venit comuniștii la putere și toți intelectualii și oricine nu era din clasa muncitoare au fost căsăpiți. În istorie se petrec astfel de cicluri. Pot spune că un alt ciclu a fost în ’68-’69 în Franța, când studenții au luat locul clasei muncitoare – ceva foarte artificial, nefiresc…

Acum în America ideea de gender, de LGBT, de organe sexuale a devenit cel mai important aspect, a devenit o revoluție. Sigur că sunt nedreptăți care este necesar să fie îndreptate, dar de ce nu vorbim despre ce se petrece cu cultura, de ce este atacată cultura adevărată, de ce acest «cancel culture»? De ce să distrugi tot ce înseamnă tradiție…?”, spune regizorul Andrei Șerban într-un interviu acordat RFI.

Fragment din interviu:

Reporter: Sunt totuși voci care se ridică și spun că s-a mers prea departe.

Andrei Șerban: Din păcate sunt foarte puține, singulare chiar, ce se petrece acolo este un curent foarte puternic. Toate universitățile sunt fascizate, este un fel de neofascism al stângii. Așa cum există un neofascism fanatic al susținătorilor lui Trump, așa există în universități acest radicalism de stânga foarte puternic.

Practic te învață că ești obligat să faci ceea ce ți se spune! Deci dacă nu fac ce spui tu că trebuie să fac, atunci sunt dușmanul poporului. Asta e ideea. Este eliminată posibilitatea unei opțiuni personale.

Eu cu asta vreau să lupt din toate puterile, pentru că sunt convins că este esențial să avem dreptul la o alegere personală asupra modului în care vrem să ne trăim viața. Nu să ni se spună, așa cum se petrece în regimurile opresive, cum este necesar să ne trăim viețile. (…)

Când privim stelele noaptea…

Planeta este bolnavă. Uitați-vă la schimbările astea climatice. Astea sunt niște semne că planeta e bolnavă, ceva este profund greșit… Este la nivelul umanității o derută atât de profundă, o forță nefastă imensă – acesta este de fapt virusul adevărat: virusul maleficității care a umplut planeta, suntem cu toții prinși de el.

Ca să ne desprindem este necesar să ne liniștim, acasă la noi, în singurătate, cum spune Pascal, gândindu-ne la ceva mai înalt.

Când privim stelele noaptea ar fi nevoie să fim prea înguști să credem că totul s-a născut odată cu noi și că noi suntem buricul pământului.

Mă uit la imensitatea aia din cer, apoi mă uit în oglindă și-mi dau seama că nici măcar despre mine nu știu mai nimic – asta nu e un semn de depresie așa cum se zice, ci un prilej de autocunoaștere, îmi dă curajul de a urmări să mă cunosc, să cunosc lumea, e mirarea aceea a copilului…

Copilul are nevoie de hrana cea mai proaspătă, de ouăle, laptele cel mai proaspăt, ca să se poată maturiza armonios, astfel încât adultul să nu piardă prospețimea aceea a copilului. Asta le-am spus-o și actorilor mei…

(…)

Felul în care politicienii privesc teatrul… nu sunt cuvinte în vocabular ca să exprime nivelul acestei nepăsări și indiferențe. Pe scenă se spune adevărul. Hamlet, de exemplu, spune că societatea este necesar să fie repusă la codul moral pe care l-a vrut tatăl înainte să fie omorât – e un mesaj atât de puternic încât probabil politicienii se sperie.

Citiți și:
Lista „anulaților”: Valori ale antichității, seriale de animație și muzee, printre victimele „cancel culture”
Alegerea noastră să fie mereu condiţionată doar de scopul final pe care îl avem în vedere: cunoașterea lui Dumnezeu

yogaesoteric
8 decembrie 2021