Către Redacția Spynews,
În atenția Redactorului șef,
Biroul de presă al MISA solicită acordarea dreptului la replică în urma publicării articolului: „Condamnat pentru sex cu minore, guru Bivolaru vrea despăgubiri. De la stat!”, apărut nesemnat în data de 15 ianuarie 2014 în ediția dvs. online. În acest sens, solicităm publicarea, în aceleaşi condiţii editoriale, a următoarei replici:
Articolul difuzat de redacţia dvs. ridiculizează solicitarea lui Gregorian Bivolaru de a se recunoaşte public faptul că a fost supus la grave abuzuri din partea autorităţilor statului atât în perioada comunistă, cât şi după aceea. Întrucât înainte de a publica acest articol nu ne-aţi contactat – aşa cum ar fi fost firesc şi corect din punct de vedere profesional –, dorim să aducem măcar acum următoarele precizări:
Tribunalul Bucureşti, în dosarul 48765/3/2010 a hotărât în data de 1.07.2011 că se constată caracterul politic al condamnărilor dispuse împotriva lui Gregorian Bivolaru în anii 1977 şi 1984 şi se constată caracterul politic al măsurii de internare medicală dispusă în 1989. Faţă de această hotărâre, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice au formulat recurs, însă la data de 7 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins aceste recursuri în mod irevocabil. Aceasta înseamnă că hotărârea din 2010 a Tribunalului Bucureşti, prin care s-a constatat caracterul politic al condamnărilor lui Gregorian Bivolaru în perioada comunistă rămâne definitivă și irevocabilă.
Pentru a fi mai expliciţi, redăm în continuare un fragment din motivarea judecătorilor din această hotărâre: „Datorită corespondenţei cu Mircea Eliade, Gregorian Bivolaru a intrat în vizorul Securităţii încă din anul 1972. În cadrul anchetelor realizate de Securitate, reclamantului (Gregorian Bivolaru n.n.) i s-a pus în vedere să înceteze corespondenţa cu Mircea Eliade, care era considerat «duşman al poporului» şi a fost avertizat că dacă nu se va potoli, va ajunge la închisoare pentru «atitudine duşmănoasă la adresa orânduirii socialiste». În anul 1977 Gregorian Bivolaru a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru deţinere şi răspândire de material obscen. La nivelul anului 1982 Gregorian Bivolaru era deja şeful grupării Meditaţia Transcedentală din România, fiind considerat de către organele de securitate cel mai periculos om din România. Deoarece refuza să semneze declaraţii deja bătute la maşină, care consemnau lucruri neadevărate, era bătut cu sadism şi sălbăticie, până leşina. A fost ţinut într-o celulă specială, cu lanţuri la picioare, ce cântăreau 6-7 kg. În anul 1984 a fost condamnat pentru evadare din arestul Securităţii la pedeapsa de 1 an şi şase luni. Ulterior, în anul 1989, a fost din nou arestat şi dus în arestul Securităţii, unde a fost bătut şi torturat pentru săvârşirea unor aşa-zise infracţiuni de drept comun. În final, s-a apreciat că are discernământul pierdut şi s-a dispus internarea sa într-un institut de specialitate.
Curtea reţine că atât condamnările cât şi internarea medicală a lui Gregorian Bivolaru, chiar dacă au fost dispuse pentru infracţiuni de drept comun, au avut la bază împotrivirea şi lupta faţă de ideologia şi practicile sistemului totalitar comunist, în care libertatea de gândire, de exprimare, de circulaţie şi de asociere au fost limitate sau chiar suprimate. Alegerea reclamantului (Gregorian Bivolaru n.n.) de a avea un anumit set de valori, concepţii, idei, practicarea yoga, au fost percepute ca sfidând politica oficială de stat din perioada comunistă tocmai prin aceea că reclamantul, prin comportamentul său înţelegea să îşi exercite o serie de drepturi fundamentale, aparent recunoscute şi prin legislaţia comunistă, dar în fapt îngrădite în mod sistematic mai ales prin controlul exercitat de organele de securitate.”
Pentru o mai amplă documentare în acest sens poate fi consultată lucrarea intitulată „Reprimarea mişcării yoga în anii 80”, scrisă de profesorul Gabriel Andreescu (fondatorul APADOR-CH), în urma unui studiu foarte sistematic şi competent al acestor dosare.
Aşa cum aţi menţionat în articolul dvs., Gregorian Bivolaru a solicitat acordarea unor daune morale de 30.000 euro ca despăgubiri morale pentru aceste abuzuri. Mai exact, este vorba de câte 10.000 de euro pentru fiecare din aceste trei condamnări, aşa cum prevedea Legea nr. 221/2009 înainte de a fi modificată. În mod evident, decizia mai sus amintită arată că această solicitare a fost pe deplin justificată. Este adevărat, Curtea de Apel Bucureşti a respins această cerere, însă nu pentru că Gregorian Bivolaru ar fi fost „condamnat pentru sex cu minore”, aşa cum insinuează articolul dvs., ci pentru că după modificarea Legii nr. 221/2009, Curtea Constituțională a hotărât că sunt neconstituționale prevederile în baza cărora se puteau acorda până atunci aceste despăgubiri. Nu doar cererea lui Gregorian Bivolaru a fost respinsă, ci toate cererile similare formulate în aceeași perioadă de către toți ceilalți condamnați politic din perioada regimului comunist. Este o diferenţă importantă, pe care trebuie să o subliniem şi să arătăm că redacţia dvs. a speculat-o într-un mod vădit fals şi manipulator.
De asemenea, articolul dvs. afirmă foarte tendenţios că Gregorian Bivolaru ar fi solicitat din nou, în ianuarie 2014, daune morale pentru abuzurile săvârşite de autorităţile statului în perioada comunistă. Acest lucru nu este adevărat, fiind în realitate vorba despre un cu totul alt proces. Gregorian Bivolaru a reclamat în anul 2012 faptul că Statul Român a folosit (în procesul care între timp s-a finalizat la ÎCCJ în iunie 2013) probe obţinute în baza unei legi (Legea nr. 51/1991) despre care Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat că încalcă drepturile omului. Mai exact, această reclamaţie a lui Gregorian Bivolaru se referă la faptul că Serviciile de Informaţii (SRI) i-au interceptat convorbirile telefonice între anii 2002 şi 2003 cu un mandat emis de un procuror, ceea ce încalcă în mod nejustificat articolul 8 din Convenţia Drepturilor omului privitor la dreptul fiecărui cetăţean de a i se respecta viaţa privată. Acest proces parcurge în prezent etapele inerente desfăşurării sale în România, dar ţinem să precizăm că în cauze absolut similare statul român a fost deja condamnat de către CEDO de mai multe ori (de exemplu în cazurile reclamate de Dumitru Popescu, Viorel Buzu sau Pop Blaga). În toate aceste cazuri CEDO a dispus obligarea statului român la acordarea de despăgubiri (chiar şi către inculpaţii care au fost condamnaţi în România) pentru că au fost folosite în procesul penal probe constând în interceptări ale convorbirilor telefonice obţinute în baza Legii nr. 51/1991, lege care – aşa cum am precizat – încalcă art.8 din Convenţia Europeană a drepturilor omului.
Dorim să remarcăm de asemenea că elementul ce dă în articolul dvs. o aparentă justificare ridiculizării demersurilor legale realizate de Gregorian Bivolaru, este că acesta a fost condamnat pentru o aşa-zisă relaţie sexuală cu o minoră. Faptul că fosta minoră, Mădălina Dumitru, a afirmat însă, pe toată durata procesului de la ÎCCJ că ea nu este o victimă a lui Gregorian Bivolaru, ci a Parchetului, indică foarte clar că acest dosar a fost fabricat la comandă. Mădălina Dumitru a denunţat în repetate rânduri ilegalităţile la care procurorii au supus-o încă de la început, scopul evident al acestora fiind acela de a-l condamna cu orice preţ pe Gregorian Bivolaru. Pentru a vă convinge de poziţia reală a Mădălinei Dumitru puteţi urmări aici un interviu acordat recent de către ea.
Nu o spunem doar noi, ci foarte mulţi observatori din Comunitatea Europeană (inclusiv Curtea Supremă de Justiţie din Suedia, care i-a acordat azil politic fondatorului MISA): dosarul lui Gregorian Bivolaru este un exemplu elocvent că în România structurile comuniste nu au dispărut, ci s-au metamorfozat în structurile politice şi securiste „democratice”. Aceste structuri aproape că au sugrumat România, iar pentru avantajele lor personale au distrus întreaga economie a ţării şi au minţit încontinuu populaţia prin mass-media cumpărată de ei. Nu este aşadar de mirare că o ramură importantă de manipulare securistă, cum este trustul de presă al fostului informator Dan Voiculescu, doreşte să ridiculizeze acţiunile legale ale lui Gregorian Bivolaru ce urmăresc recunoaşterea publică a abuzurilor săvârşite în cazul său de fosta/prezenta Securitate.
Este semnificativ să remarcăm în acest context că în ultima perioadă tot mai mulţi jurnalişti au ajuns să declare public că trustul Intact Media – din care face parte şi tabloidul „SpyNews” – recurge la comanda lui Dan Voiculescu la acţiuni de linşaj mediatic care efectiv descalifică profesia de jurnalist. Mai multe luări de poziţie în acest sens puteţi citi, de exemplu, într-un articol recent publicat de Evenimentul zilei.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/campania-de-linsaj-a-antenelor-a-reinceput-tinta-presa-libera-1077221.html
Chiar şi Preşedintele României, Traian Băsescu, a spus răspicat referindu-se la acest trust media că: „reprezintă postul de propagandă şi înşelare a românilor, patronat de Dan Voiculescu, condamnat la 5 ani în instanţă. Trustul Antena e cumpărat de un securist, un turnător”.
www.evz.ro/detalii/stiri/traian-basescu-antena-3-este-postul-de-dezinformare-a-romanilor-1077411.html
Este binecunoscut, conform arhivelor CNSAS desecretizate, faptul că Dan Voiculescu a fost un informator al Securităţii, cu numele de cod „Felix”. În aceste condiţii, ironiile slujbaşilor săi de a lua în derâdere demersurile lui Gregorian Bivolaru împotriva Securităţii sunt perfect explicabile. Înţelegem, desigur, că recunoaşterea acestor fapte ar scoate la iveală prea multe adevăruri incomode pentru Felix şi tovarăşii săi.
Pentru aspectele tendenţioase şi lipsite de documentare pe care vi le-am semnalat vă solicităm aşadar publicarea acestui drept la replică în condiţii editoriale similare cu cele ale articolului la care facem referire şi vă solicităm scoaterea de îndată a articolului în cauză de pe site-ul dvs.
Biroul de Presă MISA
22 ianuarie 2014