Rusofobia, o încercare inutilă de a ascunde declinul SUA şi cel vest-european

 

Este un meşteşug vechi al statului de a urmări să-şi întărească unitatea proprie vorbind adeseori despre un duşman sau o ameninţare externă. Rusia este iarăşi „bestia neagră” din poveste, aşa cum a fost în vremea Războiului Rece, pe timpul când făcea parte din Uniunea Sovietică.

Adevărul este că statele occidentale se confruntă cu probleme interne. În chip ironic, în loc să admită această stare de fapt, autorităţile nu fac altceva decât să-şi grăbească prăbuşirea instituţională.

Rusofobia – adică „dă toată vina pe Rusia” – este un complot cu viaţă scurtă, inutil, spre a amâna ziua când cetăţenii din Vest, furioşi şi informaţi, vor cere legitim rezolvarea democratică a neajunsurilor cu care se confruntă.

Naraţiunea dominantă din Statele Unite şi până în Europa este că Rusia cea „răutăcioasă” seamănă „zavistie şi erodează instituţiile democratice şi subminează încrederea publicului” în sistemele de guvernare, în credibilitatea partidelor politice cu un trecut bine stabilit şi onorabil, şi în media. Această poveste a prins viteză după alegerea lui Trump la Casa Albă, în 2016, cu acuzaţii că Moscova ar fi ticluit un fel de „operaţiuni de influenţare” ca să-l ajute să ajungă în Salonul Oval. Baliverna asta e lipsită de bun simţ şi se cam destramă.

Paradoxal, chiar dacă şi Trump personal a respins uneori, pe bună dreptate, asemenea pretenţii dubioase, cum ar fi existenţa unei Russiagate, şi a respins-o ca „ştiri false”, alteori tot el şi-a subminat propria-i poziţie, aderând la alte afirmaţii, cum că Moscova ar pune la punct o campanie de „subversiune împotriva Statelor Unite şi a aliaţilor lor europeni”, a se vedea, de pildă, Strategia de securitate naţională pe care a semnat-o în decembrie trecut.

Şi mai jalnice sunt anumite afirmaţii ca aceea că „ruşii cei vicleni au ieşit la atac, ca să doboare democraţiile occidentale folosind armele dezinformării şi răspândind «ştiri false» prin oficine de media cum ar fi RT şi Sputnik”.

Exact ca în regimurile totalitariste, se pare că dizidenţa cu adevărat inteligentă nu-şi mai află un loc în politică sau în media. Prim-ministrul britanic Theresa May a acuzat Moscova că ar „semăna vrajbă”; serviciile olandeze pretind că Rusia a destabilizat alegerile prezidenţiale din America; comisarul de la Bruxelles pentru securitate etichetează, ocazional, media rusă că ar răspândi „dezinformări orchestrate de Kremlin”, pentru a destabiliza Uniunea Europeană; şeful CIA Mike Pompeo a avertizat recent că Rusia îşi intensifică eforturile pentru a „murdări” alegerile pentru Congresul SUA din acest an. Poveştile despre statele occidentale – victime ale unui asalt malefic rusesc spre a le distruge nu se mai opresc.

Un eşantion semnificativ din această retorică a fost oferit recent de deputatul texan Will Hurd într-un text al său intitulat „Rusia este inamicul nostru”, în care a scris: „Rusia are un singur scop, să erodeze încrederea în instituţiile noastre democratice, profitând de disputele dintre noi. Ca să salveze aceste instituţii, americanii trebuie să se unească”.

Toate aceste păreri lamentabile de mai sus nu sunt susţinute de nicio dovadă, este vorba de aşa-zisa tehnică a Marii Minciuni – adică repetarea necontenită transformă ceva ce nu există într-un „fapt real”.

Ca soluţie, congresmanul Hurd adresează o chemare la o „strategie naţională de contracarare a dezinformării” împotriva manevrelor ruseşti, şi adaugă că „americanii trebuie să înceteze să contribuie la un mediu politic coroziv”. Ultimele sale cuvinte sunt o pledoarie îngrijorătoare pentru instituirea în America a unui stat poliţienesc, unde orice dizidenţă sau critică să fie socotită drept un „delict de gândire”.

O asemenea opinie antidemocratică şi paranoică a politicienilor din Vest, susţinută de media aservită, este exact ceea ce omoară democraţia din interior, şi nu un presupus duşman extern. Dar aceste sisteme de guvernare, de politici de toate culorile şi de instituţii precum media şi serviciile de informaţii produc tot mai multe nemulţumiri în actuala lipsă de încredere a publicului în sistem. Cui trebuie atribuită vina pentru pierderea autorităţii politice şi morale? Guvernele şi instituţiile din Vest ar trebui să se uite într-o oglindă.

Războaiele nesfârşite, criminale, purtate în ultimele două decenii de SUA şi aliaţii lor europeni din NATO de-a lungul şi de-a latul planetei constituie un motiv solid pentru care publicul şi-a pierdut încrederea în pretenţiile oficiale despre respectarea democraţiei şi a legii internaţionale. Este condamnabil faptul că media americană şi cea vest-europeană au renunţat la datoria de a informa corect publicul despre intrigile guvernelor lor, însetate de războaie. Luaţi exemplul Siriei. Când a citit vreodată cetăţeanul occidental în media corporatistă din Vest despre cum anume SUA şi aliaţii lor au devastat acea ţară, prin intermediul unor terorişti pe care i-au înarmat? Şi apoi, cum pot avea pretenţia ca cetăţenii bine informaţi să aibă respect pentru politicile unor asemenea guverne criminale şi pentru media complice lor, care le ascunde faptele?

Dezamăgirea publicului vizavi de guverne, politicieni şi media provine, cu siguranţă, şi din prăpastia grotescă a sărăciei, a inegalităţii sociale dintre cetăţeni, din pricina unor politici economice sclavagiste care-i îmbogăţesc pe cei bogaţi şi, în acelaşi timp, condamnă majoritatea vastă la o austeritate fără de sfârşit. Impactul destabilizator asupra societăţilor, produs de condiţiile economice opresive este de departe cauza reală a nemulţumirilor, şi nu ce anume spune clasa politică despre caii verzi pe pereţi cu „amestecul rusesc”.

Cu toate acestea, media din Vest o ţine ca gaia maţu’ cu ţapul ispăşitor numit Russiagate, în locul unei campanii despre problemele sociale reale cu care sunt confruntaţi cetăţenii de rând. Şi, pe urmă, nu mai este de mirare că o asemenea media este privită cu dezgust şi neîncredere. Şi, adăugând la rană şi insulta, această media vrea ca publicul să creadă că Rusia este duşmanul.

Declinul democraţiilor occidentale nu are nimic de-a face cu Rusia. Rusofobia, care împinge la a învinovăţi Rusia pentru declinul instituţiilor occidentale, este o sforţare de a scăpa basma curată din problemele foarte concrete cu care se confruntă guvernele şi media. Probleme inerente şi pricinuite în întregime de funcţionarea nedemocratică îndelungată a acelor guverne, precum şi de violarea sistematică a legii internaționale, de războaiele lor criminale.


Citiți și:

«Vestul promovează minciuna agresiunii ruse pentru a întări forțele NATO în Europa»

Guvernările americane, cele mai corupte din istorie. Cum l-au ucis americanii de două ori pe bin Laden. Mai este acum SUA o democraţie funcţională?

Raport al Camerei superioare a Parlamentului rus: Occidentul ameninţă suveranitatea Rusiei
 

yogaesoteric
4 aprilie 2018

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More