Serge Monaste: Protocolul de la Toronto, mit sau realitate? (II)

Citiți prima parte a articolului

Documentul „Aurora Roşie”

Documentul grupului 6.6.6. de la sfârşitul lunii iunie, 1985.

18 ani mai târziu, (6+6+6, în timp), a avut loc o a doua reuniune de mare importanţă în Canada. Grupul celor 6.6.6. s-a întrunit din nou la Toronto, la sfârşitul lunii iunie 1985, de data aceasta în scopul de a finaliza ultimele etape dinaintea ofensivei cu privire la căderea statelor-naţiune şi preluarea puterii internaţionale de către Naţiunile Unite.

Titlul documentului organizaţiei 6.6.6.:

Aurora Roşie

Scopul proiectului mondialist:
Influenţarea Ocultei Mondiale.

Mijloacele de finanţare a proiectului:
– controlul asupra F.M.I.
– controlul asupra G.A.T.
– controlul asupra Comisiei de la Bruxelles – controlul asupra O.T.A.N.
– controlul asupra O.N.U.
şi asupra altor organisme internaţionale.

Documentul:

Ultimii 18 ani au fost foarte profitabili pentru punerea în aplicare a proiectelor noastre mondiale.

Pot să vă spun, fraţilor, că în acest moment ne aflăm aproape de atingerea scopului.

Căderea statelor-naţiune nu mai este decât o chestiune de timp – un timp destul de scurt, după cum pot să mărturisesc, cu deplină încredere.

Graţie agenţilor noştri de infiltrare şi colosalelor noastre mijloace financiare, până acum s-au realizat progrese fără precedent în toate domeniile știinţei şi tehnologiei, ale căror corporații le controlăm din punct de vedere financiar.

Începând de pe vremea reuniunilor secrete cu domnul Rothschild din jurul anului 1956, şi care au avut scopul de a pune la punct dezvoltarea şi implantarea imediată a „calculatoarelor”, avem acum posibilitatea de a întrezări punerea în aplicare a unui gen de „autostradă internaţională”, prin care toate aceste aparate vor fi legate între ele. Căci, aşa cum ştiţi deja, controlul direct şi individual asupra populaţiilor planetei va fi imposibil fără întrebuinţarea calculatoarelor şi unificarea lor electronică, unele în raport cu altele, într-o vastă reţea mondială [n.tr.: Internet, World Wide Web].

De altfel, aceste aparate au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale. Mai mult, ele nu posedă nici conştiinţă, nici vreun fel de morală, ceea ce este crucial pentru reuşita unui proiect ca al nostru. Aceste maşini îndeplinesc fără să discute tot ceea ce li se dictează. Sunt sclavii perfecţi la care au visat atât de mult predecesorii noştrii, dar fără a-şi fi imaginat nici măcar o clipă că nouă ne va fi posibilă o asemenea izbândă. Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică, reprezintă suprema victorie şi instrumentul Noii Ordini Mondiale propovăduite de noi. Ele sunt cheia de boltă!

Organizarea acestor aparate într-o vastă „reţea mondială” căreia noi îi vom controla pârghiile superioare, ne va ajuta să imobilizăm populaţiile.

În ce mod? După cum ştiţi, structura de bază a Noii Ordini Mondiale este compusă, în esenţă, dintr-o multitudine de „reţele” diverse, acoperind fiecare toate sferele activităţilor omeneşti de pe întreaga întindere a planetei. Până în momentul de faţă, toate aceste „reţele” erau legate între ele printr-o bază ideologică comună, aceea a omului ca fiind „centrul” şi „realizarea supremă” a Universului. Astfel, graţie tuturor acestor „reţele” unite prin intermediul „noii religii a omului pentru om”, am putut infiltra cu uşurinţă toate sectoarele omeneşti din toate ţările occidentale, modificându-le baza iudeo-creştină.

Rezultatul este acela că, în zilele noastre, acest om, indiferent dacă face parte din sfera politică, economică, socială, educaţională, ştiinţifică sau religioasă, şi-a abandonat deja, de la ultima noastră reuniune desfăşurată la sfârşitul lunii iunie a anului 1967, moştenirea trecută, pentru a o înlocui cu idealul nostru referitor la o religie mondială, bazată exclusiv pe om.

Desprins de rădăcinile sale istorice, aşa cum este de-acum încolo, acest om nu mai aşteaptă, în definitiv, decât să i se propună o nouă ideologie. Bineînţeles, aceasta va fi ideologia noastră, cea a „satului comunitar global”, în care el, omul, va fi centrul. Iar ceea ce-i vom da noi, încurajându-l să facă parte din ea, cu trup şi suflet, este tocmai această ,,reţea electronică mondială”, în care frontierele fostelor state-naţiune vor fi abolite pentru totdeauna, anihilate până în cele mai adânci rădăcini ale lor.

În timp ce acest om rătăcit va fi absorbit de către entuziasmul său orb de a face parte din noua „comunitate mondială” aparţinând acestei vaste „reţele de calculatoare”, noi vom veghea, cu ajutorul pârghiilor superioare ascunse cunoaşterii lui, să-l fişăm, să-l identificăm, să-l contabilizăm şi să-l rentabilizăm, conform propriilor noastre obiective. Căci, în interiorul acestei „noi societăţi globale”, niciun om deţinător al unui potenţial de rentabilitate pentru noi nu ne va putea scăpa.

Aportul constant al tehnologiei electronice ne va asiguratoate mijloacele pentru a-i fişa, identifica şi controla pe toţi indivizii populaţiilor din occident. În privinţa celor care nu vor reprezenta nicio rentabilitate exploatabilă de către noi, vom avea grijă să se elimine de la sine, prin intermediul războaielorintestinelocale pe care vom lua măsuri să le declanşăm ici şi colo, folosindu-ne de „colapsul economic” al statelor-naţiune şi de ,,opoziţiile şi revendicările” diverselor grupări din componenţa aceloraşi state.

Iată, prin urmare, planul detaliat după care vom proceda de acum şi până în 1988, pentru a netezi drumul spre naşterea „Guvernului mondial” pe care-l vom instaura:

Vom amplifica „societatea plăcerilor”, care ne-a fost atât de profitabilă până în prezent. Folosindu-ne de inventarea tehnicii „video” pe care am finanţat-o şi de jocurile care-i sunt anexate, vom finaliza pervertirea morală a tineretului. Îi vom da posibilitatea de a-şi satisface, de acum încolo, toate instinctele. O fiinţă posedată de simţuri, ajunsă sclavă a acestora, după cum ştim, nu are nici idealuri, nici forţa interioară pentru a apăra pe oricine sau orice.

Omul respectiv este un „individualist” prin definiţie, reprezentând candidatul perfect pe care-l vom putea modela cu uşurinţă, conform dorinţelor şi priorităţilor noastre. De altfel, amintiţi-vă cu câtă uşurinţă au putut predecesorii noştri să orienteze întregul tineret german, la începutul secolului, folosindu-se de dezabuzarea acestuia!

Vom încuraja „contestaţiile studenţeşti” asociate cu toate cauzele privitoare la „ecologie”. Protecţia obligatorie a mediului ambiant va deveni un atu major, în ziua când vom fi determinat statele-naţiune să-şi anuleze„datoria internă”, contra pierderii a 33% din totalul teritoriilor lor rămase în stare virgină.

Vom umple vidul interior al acestui tineret, iniţiindu-l, încă de la cele mai fragede vârste, în universul calculatoarelor. Vom folosi în acest scop sistemul de învăţământ. Un sclav în slujba altui sclav, care va fi controlat de noi.

Pe un alt plan, vom stabili „liberul schimb internaţional” ca o prioritate absolută pentru supravieţuirea statelor-naţiune. Acest nou concept economic ne va ajuta să accelerăm declinul naţionaliştilor din toate naţiunile; să-i izolăm în facţiuni diverse şi, la momentul dorit, să-i instigăm cu sălbăticie unii împotriva altora, în războaiele ce vor finaliza ruinarea acestor naţiuni.

Pentru a ne asigura cu orice preţ de reuşita unei asemenea întreprinderi, o să facem astfel încât agenţii noştri infiltraţi deja în ministerele de afaceri interguvernamentale şi de emigrări ale statelor-naţiune să procedeze la modificarea în profunzime a legilor acestor ministere. Modificările respective se vor orienta în esenţă spre deschiderea porţilor ţărilor occidentale către o emigraţie din ce în ce mai masivă în interiorul graniţelor lor, o emigraţie pe care noi am provocat-o în prealabil, având grijă să declanşăm, pe ici pe colo, noi conflicte locale.

Prin campanii de presă bine orchestrate asupra opiniei publice din statele-naţiune vizate, vom provoca în acestea un aflux important de refugiaţi, care le va destabiliza economia internă şi le va amplifica tensiunile rasiale interne. Vom avea grijă să facem astfel încât organizaţiile extremiste străine să facă parte din aceste torente de emigranţi, ceea ce ne va facilita destabilizarea politică, economică şi socială a naţiunilor luate în colimator.

Vom organiza acest „liber schimb” care, în realitate, numai liber nu este, întrucât e controlat deja de noi, până în vârful ierarhiei economice, în „trei comisii laterale”: (a Asiei, a Americii și a Europei). Liberul schimb ne va ajuta să semănăm discordia în interiorul statelor-naţiune, prin escaladarea şomajului asociat cu restructurările multinaţionalelor noastre.

Vom transfera încet, dar sigur, multinaţionalele noastre în ţările noi, cucerite de ideea „economiei de piaţă”, ca cele din Estul Europei, Rusia şi China, de exemplu. Pentru moment, nu ne va interesa dacă populaţia lor reprezintă sau nu un vast rezervor de noi consumatori.

Ceea ce ne interesează în primul rând este să avem acces la o mână de lucru sclavagistă – ieftină şi nesindicalizată – pe care ne-o oferă aceste ţări şi cele din Lumea a treia. De altfel, guvernele lor nu au fost instalate chiar de noi înşine? Nu fac apel la ajutorul extern, la împrumuturile de la Fondul Monetar Internaţional şi de la Banca Mondială, care ne aparţin nouă?

Aceste transferuri ne oferă mai multe avantaje. Contribuie la menţinerea acestor noi populaţii în iluzia unei „eliberări economice” şi a unei „libertăţi politice”, în timp ce, în realitate, le vom domina noi înşine, alimentându-le pofta de câştig şi adâncindu-i în datorii pe care nu le vor putea achita niciodată. În ceea ce priveşte populaţiile occidentale, ele vor fi menţinute în visul „bunăstării economice”, căci produsele importate din aceste ţări nu vor suferi nicio mărire a preţurilor.

Dimpotrivă, fără să-şi dea seama de la început, din ce în ce mai multe industrii vor fi obligate să-şi închidă porţile, din cauza transferurilor pe care noi le vom fi efectuat în afara ţărilor occidentale. Aceste închideri vor duce la escaladarea şomajului şi vor provoca pierderi importante de venituri pentru statelor-naţiune.

În acest fel, vom pune pe picioare o „economie globală” la scară mondială, ce va scăpa total de sub controlul statelor-naţiune. Această nouă economie va fi mai presus de toate; nicio presiune politică sau sindicală nu va avea vreo putere asupra ei. Îşi va dicta propriile „politici mondiale” şi va obliga iniţierea unei reorganizări politice, dar în conformitate cu priorităţile noastre la scară mondială.

Prin această „economie independent㔂 neavând alte legi decât pe ale noastre, vom stabili o „cultură a masei mondiale”. Prin controlul internaţional asupra televiziunii şi mass-mediei în general, vom institui o nouă cultură, însă nivelată, uniformizată pentru toţi, fără a ne scăpa vreuna dintre „creaţiile” viitoare. Artiştii viitorului vor fi plămădiţi după chipul şi asemănarea noastră, altminteri nu vor putea supravieţui. Prin urmare, se va termina cu vremurile în care creaţiile culturale puneau permanent în pericol proiectele noastre mondialiste, aşa cum s-a petrecut de atâtea ori în trecut.

Prin intermediul aceleiaşi economii, ne va fi astfel posibil să ne folosim de forţele militare ale statelor-naţiune, cum ar fi acelea ale Statelor Unite, în scopuri umanitare. În realitate, aceste forţe ne vor servi spre a supune voinţei noastre ţările recalcitrante. Astfel, ţările din Lumea a treia şi altele asemenea lor nu vor putea fi în măsură să scape voinţei noastre de a ne servi de populaţia lor ca de o mână de lucru în sclavie.

Pentru a controla piaţa mondială, vom deturnaproductivitatea de la principalul său scop: eliberarea omului de duritatea muncii. O vom orienta spre o întoarcere împotriva omului, aservindu-l sistemului nostru economic. Astfel, acesta nu va mai avea altă soluție, decât să devină sclavul nostru, sau chiar un viitor delincvent.

Toate aceste transferuri ale multinaţionalelor noastre în străinătate şi reorganizarea mondială a economiei vor avea, printre altele, scopul de a escalada şomajul în ţările occidentale. Această situaţie va fi cu atât mai realizabilă, cu cât, din start, vom privilegia importurile masive de produse de bază în interiorul statelor-naţiune şi, din aceeaşi lovitură, vom supraîncărca aceste state prin folosirea exagerată a populaţiei lor în producerea de servicii pe care nu le vor putea plăti. Aceste condiţii extreme vor crește la nivel de milioane masa de persoane asistate social, a analfabeţilor şi a celor fără adăpost.

Prin pierderea a milioane de locuri de muncă în sectorul primar şi prin evaziuni fiscale deghizate în capitaluri externe în afara statelor-naţiune, ne va fi posibil să punem în pericol de moarte armonia socială și să facem să apară la orizont spectrul războiului civil.

Aceste manipulări internaţionale de guverne şi populaţii ale statelor-naţiune ne vor furniza pretextul de a utiliza F.M.I.-ul nostru pentru a determina guvernele occidentale să pună în aplicare „bugete de austeritate”‚ sub camuflajul reducerii iluzorii a „datoriei naţionale”, al conservării ipotetice a „datoriei externe” şi al imposibilei conservări a „liniştii sociale”.

Prin aceste „măsuri bugetare de urgenţă”, vom fractura astfel finanţarea statelor-naţiune pentru toate „mega-proiectele” lor, care reprezintă o ameninţare directă la adresa controlului nostru mondial asupra economiei.

De altfel, toate aceste măsuri de austeritate ne vor permite să frângem voinţa naţională a structurilor moderne în domeniul energiei, agriculturii, transporturilor şi tehnologiilor noi.

Aceleaşi măsuri ne vor da ocazia mult visată de a instaura „ideologia competiţiei economice”. Aceasta se va traduce, în interiorul statelor-naţiune, prin reducerea voluntară a salariilor şi demisiile voluntare cu remiterea de medalii pentru serviciile prestate, ceea ce ne va deschide peste tot porţile pentru instaurarea „tehnologiei de control”. În această perspectivă, toţi demisionarii respectivi vor fi înlocuiţi cu „calculatoare” aflate în slujba noastră.

Aceste schimbări sociale ne vor ajuta să modificăm în profunzime mâna de lucru „poliţistă şi militară” a statelor-naţiune. Sub pretextul necesităţilor de moment şi fără a trezi bănuieli, ne vom debarasa, odată pentru totdeauna, de toate persoanele care au o „conştiinţă iudeo-creştină”.

Această „restructurare a corpului poliţienesc şi militar” ne va permite să eliminăm, fără contestaţii, personalul îmbătrânit, precum şi toate elementele care nu vor vehicula principiile noastre mondialiste. Acestea vor fi înlocuite cu recruţi tineri, lipsiţi de „conştiinţă şi morală” şi deja complet antrenaţi, cu vederi favorabile faţă de folosirea fără scrupule a „tehnologiei reţelelor electronice” pe care am instaurat-o.

În acelaşi timp şi tot sub pretextul „reducerilor bugetare”, vom veghea asupra transferului bazelor militare ale statelor-naţiune spre Organizaţia Naţiunilor Unite.

În această perspectivă, vom acţiona pentru reorganizarea mandatului internaţional al Naţiunilor Unite. De la statutul de „forţă de pace”, fără nicio putere de decizie, o vom determina să devină o „forţă de intervenţie”, în care se vor contopi, într-o omogenitate deplină, forţele militare ale Naţiunilor Unite. Aceasta ne va permite să efectuăm, fără luptă, demilitarizarea tuturor acestor state, astfel încât, în viitor, niciunul să nu mai fie suficient de puternic şi independent pentru a ne pune în discuţie „puterea mondială”.

Pentru a accelera acest proces de transfer, vom implica forţa actuală a Naţiunilor Unite în conflicte imposibil de rezolvat. În această manieră şi folosindu-ne de mass-media controlată de noi, le vom demonstra populaţiilor neputinţa şi inutilitatea acestei forțe în forma ei actuală. Cu ajutorul frustrării împinse până la paroxism, la momentul potrivit, populaţiile statelor-naţiune vor fi împinse să ceară instanţelor internaţionale formarea cât mai rapidă a unei asemenea „forţe multinaţionale”, care să apere cu orice preţ „pacea”.

Apariţia viitoare a acestei voinţe mondiale a unei „forţe militare multinaţionale” va merge mână în mână cu instaurarea, în interiorul statelor-naţiune, a unei „forţe de intervenţie multijurisdicţională”.

Prin această combinaţie de „efecte poliţieneşti şi militare”, creată sub pretextul amplificării instabilităţii politice şi sociale din interiorul acestor state, care se năruie sub apăsarea problemelor economice, vom dobândi posibilitatea de a controla mai bine populaţiile occidentale. Aici, utilizarea fără limite a identificării şi a filtrării electronice a cetățenilor ne va asigura o supraveghere totală a populaţiilor vizate.

În cursul creşterii acceptate de către toţi a acestor noi necesităţi va fi imperios necesar să definitivăm cât mai curând controlul mondial asupra armelor de foc în interiorul teritoriilor statelor-naţiune. În acest scop, vom accelera „Planul Alfa”, pus în aplicare pe parcursul anilor 1960 de către anumiţi predecesori ai noştri.

Acest plan viza la origine două obiective care au rămas valabile până în zilele noastre:
„Inventarea trăgătorilor nebuni”, prin care să se inducăun climat de nesiguranţă în sânul populaţilor, pentru a determina un control mai strict asupra armelor de foc. Actele de violență se vor orienta astfel încât responsabilitatea lor să cadă în sarcina extremiştilor religioşi sau a persoanelor afiliate la organizaţii religioase de tendinţă tradiţională, sau mai mult, a celor care vor pretinde că întreţin comunicaţii privilegiate cu Dumnezeu. Astăzi, pentru a accelera acest „control al armelor de foc”, vom putea folosi declinul condiţiilor economice din statelor-naţiune, ceea ce va antrena după sine o destabilizare completă a societății – deci escaladarea violenţei.

Fraților, nu mai e nevoie să vă amintesc, nici să vă demonstrez, care este logica acestui „control” asupra armelor de foc. Fără el, ne-ar fi aproape imposibil să îngenunchem populaţiile din statele vizate. Amintiţi-vă cu cât succes au putut controla predecesorii noştri Germania anilor 1930, cu ajutorul noilor „legi” puse în aplicare în acea epocă – legi pe care, de altfel, se bazează legile actuale ale statelor-naţiune pentru acelaşi tip de control.

Ultimele etape se raportează la „faza Omega”, începută cu experienţele făcute la începutul anilor ’70. Ele constau în punerea în aplicare la scară mondială a „armelor electromagnetice”.

„Schimbările climaterice” vor antrena distrugerea recoltelor şi, în aceste condiţii, compromiterea terenurilor agricole, denaturarea, prin mijloace artificiale, a produselor alimentare de consum curent, intoxicarea naturii printr-o exploatare exagerată şi lipsită de discernământ şi utilizarea masivă a produselor chimice în agricultură. Toate acestea, fraţilor, vor duce la ruinarea sigură a industriilor alimentare din statele-naţiune.

Viitorul control asupra populaţiilor din aceste state trece obligatoriu prin controlul nostru absolut asupra producţiei alimentare la scară mondială şi prin acapararea controlului asupra principalelor „rute alimentare” ale planetei. Pentru realizarea acestor deziderate este necesar să se întrebuinţeze, printre altele, „electromagnetismul”, spre a destabiliza clima celor mai productive state din punct de vedere agricol. În privinţa intoxicării naturii, ea va fi cu atât mai accelerată, cu cât escaladarea ratei demografice o va forţa de la sine.

Utilizarea electromagnetismului pentru provocarea „cutremurelor de pământ” în cele mai importante regiuni industriale va contribui la accelerarea „prăbuşirii economice” a celor mai ameninţătoare state la adresa noastră, amplificând în același timp nevoia de a institui Noua Ordine Mondială promovată de noi.

Cine va putea să ne bănuiască? Cine va putea să aibă vreo suspiciune cu privire la mijloacele folosite? Aceia care vor îndrăzni să se ridice împotriva noastră, difuzând informaţii privitoare la existența şi conţinutul „conspiraţiei” noastre, vor deveni suspecţi în ochii autorităţilor şi ai populaţiilor din naţiunile lor.

Graţie dezinformării, minciunii, ipocriziei şi individualismului pe care le vom fi creat în sânul populaţiilor statelor-naţiune, omul va fi devenit un duşman al omului. Astfel, aceşti „indivizi independenţi”, care sunt cu atât mai periculoşi pentru noi, cu cât sunt mai liberi, vor fi consideraţi de ceilalţi ca inamici, nu eliberatori.

Sclavia copiilor, jefuirea bogăţiilor din Lumea a Treia, şomajul, propaganda pentru libertatea drogurilor, abrutizarea tineretului naţiunilor, ideologia „respectului faţă de libertăţile individuale” difuzată în sânul bisericilor iudeo-creştine şi în interiorul statelor-naţiune, obscurantismul considerat ca bază de mândrie, conflictele interetnice şi ultima noastră realizare: restricţiile bugetare, toate aceste ne permit în sfârşit să asistăm la împlinirea ancestrală a „visului” nostru, instaurarea „Noii Ordini Mondiale”.

Sfârșitul Documentului organizaţiei 6.6.6., datat în ultima parte a lunii iunie, 1985.

Concluzie

Este, aşadar, Protocolul de la Toronto un mit sau o realitate?

Ar fi ca şi cum ne-am întreba dacă Cea mai bună dintre lumile posibileeste un mit sau o realitate, deşi este vorba de un roman. Totuşi, autorul romanului a avut şi el acces la „documente” ale epocii pentru a-l crea. El ştia prea bine că dezvăluirea şi difuzarea informaţiilor pe care le deţinea sub o altă formă decât aceea a literaturii de ficţiune, ar fi trezit din partea populaţiei mai mult suspiciune decât acceptare. Şi cât de mulţi alţi autori au fost nevoiţi să folosească aceeaşi stratagemă pentru a-şi avertiza contemporanii şi generaţiile viitoare?

În consecinţă, Protocolul de la Toronto (6.6.6.) este un mit sau o realitate?

Caracterul de urgenţă al situaţiei actuale, generată de începutul „restricţiilor bugetare” care marchează începutul sfârşitului, apropiata realizare a „Noii Ordini Mondiale Oculte” nu permite redactarea unui roman care ar fi consumat prea mult timp în contextul actual. Dar impactul provocat de dezvăluirea acestor „documente” este totuşi important, căci publicarea lor va avea efectul de a-i pune în defensivă pe cei care se află la originea lor.

Ceea ce dorim în paginile de faţă este ca, dincolo de dezinformările vehiculate şi întreţinute de politicienii lipsiţi de scrupule şi de oamenii înfricoşaţi la gândul posibilităţii de a-şi prejudicia interesele personale, fiecare cititor să poată reflecta, să se regrupeze împreună cu alţii asemenea lui şi să ia neîntârziat măsuri pentru a supravieţui în faţa celor care urmează. Chiar dacă viaţa mea este în pericol ca urmare a difuzării unor informaţii ca acestea, viaţa dumneavoastră se află într-un pericol şi mai mare, dacă nu le cunoaşteţi.

Prin urmare, Protocolul de la Toronto (6.6.6.) este un mit sau o realitate?

Vă revine dumneavoastră sarcina să răspundeţi…

Vă revine rolul de a înţelege, din evenimentele petrecute recent sau viitoare, dacă aceste „documente” ţin de domeniul ficţiunii sau al realităţii.

Vă revine datoria de a afla că frica nu are niciun alt scop decât acela de a vă paraliza şi de a vă pune la discreţia celor ce nu doresc altceva decât să vă controleze, pentru a vă aservi mai bine propriilor lor interese care, în ultimă instanță, nu sunt aceleaşi cu ale dumneavoastră.

Deci, încă o dată: Protocolul de la Toronto (6.6.6.): mit sau realitate?

Serge Monaste, martie 1995

Citiți și:
Este șocant dar adevărat: Naziștii și masonii, «părinții» Uniunii Europene (I)
Scopul declarat al francmasoneriei este distrugerea suveranităţii naţiunilor şi instalarea dictaturii unui guvern mondial

 

yogaesoteric
4 martie 2022