Sfânta Caterina de Genes trãia stãri de elan divin

Sfânta Caterina de Genes a fost fiica lui Jacques Fiesci, vice-regele provinciei  Naples. Toţi cei 63 de ani ai vieţii sale ea i-a petrecut sub privirile unei elite intelectuale -sceptice şi predominant orientate catre critica. A fost contemporana cu Machiaveli şi a trait în acelaşi mediu social ca şi acesta. Viaţa ei ne este cunoscuta în cele mai mici amanunte cu multa certitudine şi, mai presus de aceasta, chiar moartea ei ne este relatata cu precizie. Sfânta era adeseori mistuita de o sete nepotolita în momentele în care  traia starile de elan şi de dragoste divina şi mai ales atunci ea consuma cantitaţi enorme dintr-un amestec de apa sarata şi oţet.

În biografia ei este scris: „Într-o zi, ea s-a simţit arzând cu atât de mare intensitate ca era aproape imposibil  sa-i atingem pielea din cauza durerii ascuţite pe care o simţea atunci la orice contact. Limba sa şi buzele îi erau atât de arse de acea caldura interna extraordinar de intensa ce emana din ea, încât sfânta nu le putea mişca. Daca cineva atingea atunci şi o şuviţa din parul ei sau chiar capatul patului, ea izbucnea în strigate de durere ca şi cum ar fi fost înjunghiata.”

Aceasta hiperestezie (hipersensibilitate), care este o dovada certa a unei stari nervoase excesive, este interesanta în cazul acestei marturii din doua motive. Mai întâi deoarece ea  se conformeaza diagnosticului de hipertiroidie şi apoi mai ales pentru ca ea ne dezvaluie o cheie a mecanismului psihosomatic care, pornind de la o stare eminamente spirituala – iubirea divina – conduce în astfel de situaţii la accelerarea fantastica a proceselor fiziologice (adica la hipertermie).

Inima calugariţei Maria Villani frigea şi la noua ore dupa moartea sa

În practica yoga,  se ştie ca stari foarte intense de caldura sunt resimţite mai ales  atunci când se trezeşte şi ascensioneaza energia secreta fundamentala Kundalini Shakti.
 
Calugariţa Maria Villani a murit în timpul unei stari de extaz divin, arzând literalmente în întregul sau corp slabit, la vârsta de 86 de ani. La aproape noua ore dupa moartea sa, un chirurg a început sa-i faca autopsia. Dupa o prima incizie care a determinat ieşirea din corpul ei a unui valatuc de vapori, chirurgul a fost nevoit sa-şi retraga mâinile, estimând ca acel corp pe care îl avea în faţa sa era mult prea fierbinte pentru a putea continua. A revenit dupa câteva ore, dar a constatat ca inima sfintei era prea fierbinte pentru a o putea scoate cu mâinile înmanuşate! La incredibila operaţie a extragerii inimii arzatoare au mai asistat doi chirurgi care au consemnat aceasta în  procesul-verbal al autopsiei, care s-a pastrat pâna astazi. Un detaliu foarte semnificativ îi va frapa, mult mai târziu, pe biologii moderni, în paginile acestui document. Acolo se spune ca: pielea ei avea o culoare neagra întunecata, amanunt straniu şi lipsit de semnificaţie în 1670, care nu a fost pus în legatura cu alte detalii ale marturiilor. Totuşi, culoarea pielii sfintei se pare ca era foarte speciala, daca  a reţinut atenţia unor persoane care mai vazusera cadavre. În lucrarea profesorului Okkles, amintita anterior, se specifica: „unul dintre simptomele  caracteristice hipertiroidiei este pigmentarea anormala a pielii”.

Also available in: Français