Sfinţii luminau cu aura lor chilia în care se aflau

Există şi unele cazuri moderne de luminozitate corporală, care sunt autentificate de mărturii filmate şi studiate de biologi competenţi, dar cu toate acestea ele nu au suscitat nici cea mai mică dorinţă de cercetare din partea celor care consideră că miracolele nu există.

În această direcţie, Dr. Proti a realizat un film despre o femeie care în anul 1934 a devenit luminoasă sub efectul unei intense exaltări religioase. Astfel, acest film împreună cu observaţiile doctorului au devenit nişte mărturii incontestabile despre toate simptomele care au fost descrise până acum: excitarea tiroidei, palpitaţii etc. Totuşi nu ştim nimic despre ce fel de stare mistică (ce gen de exaltare religioasă, cum a fost ea numită) trăia femeia în acele momente!

Printre cazurile celebre de luminozitate corporală merită să menţionăm şi pe acelea ale părintelui Francisco Suarez, ale sfântului Francois de Paule, ale sfântului Alphonse de Vigori, ale sfintei Catherina de Ricci. Despre toţi aceştia se povesteşte că adeseori deveneau atât de luminoşi, încât luminau chilia în care se aflau! Dar efectele luminoase tainice nu sunt singurele care sfidează orice interpretare materialist-ştiinţifică a fenomenelor încă necunoscute. Şi ele nici măcar nu sunt cele mai remarcabile. Postul total, prelungit ani de zile şi verificat cu stricteţe chiar în secolul nostru, merită în această direcţie un studiu separat. Evident că în aceste cazuri nu ne mai aflăm în domeniul fiziologiei. Aşa cum am precizat în legătură cu levitaţia sfinţilor, examenul atent al realităţii manifestate în experienţele mistice extraordinare, dovedeşte adeseori apariţia unor proprietăţi cu totul inedite ale universului nostru material. Printr-un proces tainic, pe care ştiinţa modernă nu a început încă să îl studieze la modul serios, fervoarea iubirii divine reuşeşte să transforme în scurt timp biologia celor care trăiesc această graţie: hipertermie reflexă, metabolism accelerat, post prelungit fără urmări asupra greutăţii şi sănătăţii corpului fizic.

Apoi, această biologie excepţională a determinat, la rândul său, apariţia unei fizici insolite: fenomene de levitaţie, manifestări luminoase fără nici o explicaţie rezonabilă. Este oare imposibil? Este absurd? Dar, de fapt, ce înseamnă aceste cuvinte? Cu siguranţă pare imposibil ca un corp solid, având o masă considerabilă, să se poată ridica „în aer” fără nici o intervenţie vizibilă din exterior şi apoi să se menţină astfel, sau ca o fiinţă vie să emită radiaţii electromagnetice în spectrul vizibil în momentul în care creierul său se află într-o stare sublimă de concentrare, care prezintă o intensitate cu totul excepţională. Oare toate acestea nu evidenţiază clar declanşarea unor procese de rezonanţă cu focare nesfârşite de energie care se află în Macrocosmos?

Un anumit fapt care este sigur observat în mod obiectiv nu poate fi nici imposibil, nici absurd, iar mai devreme sau mai târziu el va fi cercetat şi explicat ştiinţific. Dar pentru aceasta este stringent necesar ca savanţii să înceapă măcar să îl admită şi apoi să îl supună observaţiei.

Dacă examinăm atent experienţa mistică a luminozităţii, urmărind să o integrăm în înseşi spirele evoluţiei vieţii, observăm că materia a evoluat pornind de la particule chimice elementare, de la chimie la viaţă, de la viaţă la gândire: gândurile noastre se dezvoltă şi au în aparenţă ca bază fizică creierul nostru, în care se desfăşoară o întreagă chimie organică şi minerală, care se fundamentează pe fizica particulelor elementare. Chiar în această evoluţie schiţată aici observăm că o treaptă inferioară nu lasă să se bănuiască spectaculozitatea fenomenelor care aparţin unei trepte superioare. Viaţa realizează, spre exemplu, fenomene pe care simpla chimie minerală nu le realizează. Vom spune atunci că este imposibil sau absurd?

yogaesoteric
februarie 2000

Also available in: Français