SHIVA-VIRABHADRA

 
de profesor yoga Gregorian Bivolaru

SHIVA în ipostaza sa teribilă de manifestator al forţei divine tainice fulgerător transformatoare

SHIVA VIRABHADRA este una dintre ipostazele teribile (VIRA MURTI) ale lui SHIVA. El mai este numit aici şi SHIVA KARALAR sau altfel spus SHIVA cel Înspăimântător. Această ipostaza a sa divină este strâns legată de procesul impulsionării şi regenerării spirituale ale fiinţelor care angrenate fiind pe o cale spirituală tind să alunece, în anumite momente de cumpănă ale existenţei lor, de pe calea cea bună. SHIVA VIRABHADRA este ipostaza cea teribilă în care SHIVA intervine adeseori instantaneu de fiecare dată când un aspirant valoros tinde să se îndepărteze de calea spirituală pe care îl conduce şi îl inspiră chiar SHIVA. Corecţia divină adeseori nebănuită pe care el o oferă discipolului care se află pe o cale spirituală poate să fie considerată de multe ori ca teribilă de către conştiinţa încă limitată a acestuia. Cu toate acestea pe intervenţia sa divină salvatoare, SHIVA VIRABHADRA, îi ajută în mod tainic pe toţi aspiranţii valoroşi care traversează la un anumit moment dat unele perioade dificile în cadrul existenţei lor şi având tendinţa să se oprească pe calea evoluţiei lor spirituale.

Scopul fundamental al acestei intervenţii tainice teribile şi instantanee a lui SHIVA VIRABHADRA, este acela de a readuce pe fiinţa umană care este valoroasă pe calea cea bună mai ales atunci când ea tinde să stagneze sau să se afunde în greşeli. Şi această ipostază teribilă a lui SHIVA are ca punct de plecare o povestire cu tâlc care există în tradiţia vedică. Se spune că într-una dintre erele cosmice trecute, SHIVA lua adeseori înfăţişarea blândă care era cel mai mult iubită de adoratorii săi şi apărea astfel într-un mod surprinzător în faţa celor care îl iubeau şi îl adorau în mod constant şi cu frenezie. Pe atunci marele zeu, DAKSHA, primul fiu al lui BRAHMA, creatorul universului, realiza cu o admirabilă consecvenţă ritualurile de adorare care îi erau consacrate lui SHIVA, aşa cum el învăţase de la tatăl său, creatorul universului, BRAHMA. Pornind de la exemplul mobilizator al tatălui său, fiica lui DAKSHA, pe nume DAKSHAYANI, se ruga şi ea lui SHIVA de multe ori cu o mare fervoare şi cu o neţărmurită dragoste având un suflet foarte pur şi o inimă plină de iubire pentru SHIVA. Ea chiar îşi dorea extraordinar de mult să devină iubita divină a lui SHIVA fiind nedespărţită astfel în eternitate de fiinţa gigantică şi misterioasă a lui SHIVA. Fiind foarte încântat de puritatea şi intensitatea dragostei copilei lui DAKSHA, SHIVA a acceptat ca ea să-i fie iubită. El a apărut atunci brusc în faţa fetei ce se afla împreună cu tatăl ei lumesc, DAKSHA, spunându-i acestuia din urmă că în curând o va lua pe fata lui cu el în sfântul lăcaş ce se afla pe muntele KAILASA. Fiind cuprinsă de o mare fericire, DAKSHAYANI a fost deîndată gata să meargă împreună cu SHIVA. Însă tatăl ei, DAKSHA, nu şi-a dat imediat seama că inima fetei lui plină de iubire era deja cufundată în inima divină a lui SHIVA  şi a considerat că mai întâi este necesar să realizeze un anumit ritual după cum erau rânduielile în acele timpuri.

Atunci SHIVA nu a spus nimic dar a dispărut subit. Înterpretând în mod eronat dispariţia subită a lui SHIVA, ca pe o confirmare a necesităţii de a începe pregătirile, pentru ceremonia rituală, DAKSHA a început imediat pregătirile pentru realizarea acesteia. Însă DAKSHAYANI, care era deja pătrunsă în întreaga fiinţă de spiritul divin al lui SHIVA, datorită iubirii neţărmurite pe care o nutrea fără încetare faţă de el, a înţeles imediat mesajul tainic al lui SHIVA. Ea şi-a dat astfel seama că în realitate SHIVA nu doreşte ca oamenii să-i ofere sacrificii formale, ci înainte de toate el vrea dragostea sinceră pentru el pe care ei trebuie să şi-o trezească în inima lor. Fiind deja perfect la unison cu SHIVA, datorită stării profunde de fuziune spirituală care se stabilise anterior, DAKSHAYANI a fost inspirată de către SHIVA să-i ofere prilejul unei lecţii spirituale pe măsură. Ea a ignorat atunci în mod voit toate pregătirile lui DAKSHA, căruia în mod evident îi slăbise destul de mult starea de vigilenţă spirituală şi care tocmai de aceea ajunsese să fie preocupat mai mult de aspectul exterior al practicilor sacrificiale, decât de trăirea spirituală autentică, sublimă care ar fi trebuit să fie pe primul loc. Fără să-şi dea deloc seama de starea jalnică în care deja ajunsese datorită alunecării în această greşeală, DAKSHA s-a revoltat în sinea lui pentru faptul că SHIVA a decis să se căsătorească cu fiica lui fără a mai participa la toate ceremoniile exterioare despre care el considera că sunt indispensabile. El a continuat mai departe să facă pregătirile pentru realizarea ceremonialului ritual invitând astfel la aceasta toate fiinţele celeste fără să ţină deloc cont de faptul că SHIVA nu era prezent.

Toate fiinţele care au fost chemate au primit darurile care au fost oferite de către DAKSHA. Nefiind însă susţinută prin prezenţa tainică a lui SHIVA, atmosfera generală a ceremoniei era din ce în ce mai apăsătoare şi ternă. Atunci un mare înţelept, Dadiki, care era înzestrat cu un anumit bun simţ spiritual, a remarcat grava greşeală a lui DAKSHA şi l-a sfătuit pe acesta să nu mai acţioneze astfel, pentru că dacă va continua să procedeze în acest mod prostesc, îşi va face în primul rând lui însuşi mult rău. DAKSHA a ignorat însă sfatul cel înţelept al bătrânului şi a continuat mai departe să realizeze ritualul sacrificial, fiind convins că numai prin respectarea riguroasă a ceremoniei spirituale, îl va putea îndupleca pe SHIVA să se manifeste din nou. DAKSHA era astfel convins în sinea lui de superioritatea acţiunilor rituale, fiind totodată foarte intrigat de faptul că SHIVA nu-l respectă şi nu participă la acestea. În plus, el a observat că nici fiica lui, DAKSHAYANI, nu respectă ceea ce era dinainte stabilit. Fiind înzestrată cu mult mai mult bun simţ decât tatăl ei lumesc, fiica sa, DAKSHAYANI, l-a rugat în inima ei pe SHIVA să-l ajute pe DAKSHA să se corecteze deoarece acesta în mod vădit greşea, cantonându-se în formalismul procedeelor rituale.

Fiind brusc inspirată de către SHIVA ea s-a aruncat atunci în focul ritual care fusese aprins de către DAKSHA şi instantaneu trupul ei s-a transformat prin puterea tainică a lui SHIVA, într-o misterioasă prezenţă luminoasă atotcuprinzătoare, ea devenind atunci pe dată mireasa cea cosmică a lui SHIVA. Prin această acţiune sacrificială ea a eliminat totodată definitiv legătura ei lumească cu DAKSHA, care îl motiva pe acesta să se încăpăţâneze în a realiza o acţiune care nu era deloc în acord  cu voinţa lui SHIVA. Fiind întunecat în inima sa de ignoranţă, DAKSHA nu a văzut decât dispariţia trupului fetei sale, şi atunci el nu a înţeles mare lucru. Mai mult decât atât, în el s-a născut atunci o mare revoltă faţă de SHIVA. Atunci SHIVA, fiind plin de iubire faţă de DAKSHA, a considerat că este neapărat necesar să-i ofere acestuia o lecţie mult mai severă, ca să-l scoată din starea încă de întunecare în care intrase.

Prin puterea misterioasă ce rezidă în cel de-al treilea ochi al său, ajna chakra, SHIVA s-a manifestat atunci sub forma unei limbi de foc mistuitoare, care în scurt timp a luat forma unei fiinţe înspăimântătoare, SHIVA VIRABHADRA. Împreună cu energia sa tainică teribilă ce a fost manifestată sub înfăţişarea lui BHADRA KALI, SHIVA VIRABHADRA a stopat instantaneu ceremonia rituală ce fusese începută de către DAKSHA. El s-a năpustit apoi întocmai ca o furtună asupra trupurilor tuturor participanţilor, făcându-i să simtă fulgerător în întreaga lor fiinţă un foc mistuitor care le genera imediat o intensă suferinţă. Nimeni nu a putut atunci să-l oprească pe SHIVA din manifestarea sa teribilă. Febra cea mistuitoare care a apărut subit i-a determinat pe cei mai mulţi dintre ei să înţeleagă faptul că au greşit acceptând nişte ofrande într-un mod formal realizate uitând astfel de SHIVA cel veşnic viu şi real. Dintre toţi cei prezenţi doar DAKSHA nu a fost deloc mişcat în vreun fel de suferinţa intensă pe care SHIVA VIRABHADRA le-a generat-o în trupuri prin flăcările sale mistuitoare. Atât de mult se amăgea încât el nici măcar nu l-a recunoscut pe SHIVA sub această înfăţişare teribilă. Remarcând cât de mare era alunecarea şi întunecarea minţii iubitului său admirator DAKSHA, SHIVA VIRABHADRA i-a tăiat atunci pe loc acestuia capul pentru a-i permite în felul acesta lui DAKSHA reînnoirea credinţei lui care se rezuma doar la formalism.

În final, toate fiinţele care erau atunci prezente la ceremonie, s-au supus lui SHIVA şi au înţeles toate greşeala lor. Ei i-au cerut cu multă umilinţă iertare lui SHIVA. Atunci SHIVA, plin de compasiune, i-a iertat pe toţi. Lui DAKSHA i-a redat apoi viaţa, oferindu-i în locul capului său care fusese tăiat, un cap de berbec, un simbol tainic al energiei pure a începutului şi al naşterii în fiinţa lui a unei credinţe noi, mult mai pure. Cu noul cap care a fost primit în dar de la SHIVA, DAKSHA şi-a regretat aşa cum se cuvenea greşeala şi de atunci el a devenit cel mai fervent adorator al lui SHIVA.

În iconografia hindusă, SHIVA VIRABHADRA, este reprezentat într-o atitudine dinamică, în cursul acţiunii sale de distrugere cu caracter corector, care are un rol de impulsionare spirituală. În unele tratate tradiţionale, fiinţa profund înspăimântătoare, a lui VIRABHADRA, este descrisă ca fiind însoţitorul lui SHIVA, sau alteori este prezentată ca fiind un fiu al lui SHIVA care a fost născut din şuviţele de păr împletite ale lui SHIVA, sau din cel de-al treilea ochi al său , ajna chakra. În realitate însă, manifestarea lui VIRABHADRA este de fapt o ipostază teribilă şi totodată plină de graţie a lui SHIVA însuşi. Există mai multe forme în care SHIVA VIRABHADRA este reprezentat. De regulă, el este descris ca fiind negru la culoare, având trei ochi, purtând o cunună din capete tăiate şi ţinând în mâinile din faţă un mare scut galben, în timp ce în celelate două braţe de sus el are arcul şi săgeata. Ca podoabe el are aici o mulţime de şerpi.

În conformitate cu tratatul secret, Karanagama, teribila BHADRA KALI este reprezentată alături de el în partea sa stângă, în timp ce DAKSHA cu capul de berbec şi cu coarnele specifice, este reprezentat la dreapta lui SHIVA în postura supunerii şi a rugăciunii. Culoarea lui SHIVA VIRABHADRA este culoarea galbenă, haridraba. Uneori, el este reprezentat având doar două braţe, unul dintre ele ţine buzduganul, sceptrul, şi cel de-al doilea, are pumnul strâns, dar cu toate acestea manifestă o stare de fericire extatică.

În tradiţia vedică, SHIVA VIRABHADRA, este de regulă invocat în prezenţa focului şi atunci el este adorat cu scopul de a neutraliza imediat toate influenţele rele, ostile sau acţiunile fiinţelor rele şi duşmănoase.

O altă reprezentare ni-l înfăţişează pe SHIVA VIRABHADRA complet nud, Digambhara. Însă atunci el este împodobit cu o mulţime de şerpi. Cel de-al treilea ochi al său, cel din frunte, este atunci încruntat şi inspiră supunere. Trupul său este uns cu sângele fiinţelor ostile sau duşmănoase pe care el le-a învins prin forţa sa divină cu tridentul. Sprâncenele sale sunt unite datorită expresiei teribile ce apare ca fiind extrem de mânioasă şi atunci părul său cu şuviţe împletite capătă înfăţişarea flăcărilor. În basoreliefurile sapta matrica, această ipostază a lui SHIVA, SHIVA VIRABHADRA, este reprezentată în prezenţa puterilor feminine creatoare a lui SHIVA, SHIVA VIRABHADRA se află în dreapta lor şi Ganesha în stânga acestora, cei doi îndeplinind rolul de protectori divini ai energiilor feminine primordiale ale creaţiei mai ales pentru menţinerea armoniei divine în creaţie.

Iată acum o scurtă descriere tradiţională  a acestei ipostaze teribile a lui SHIVA: „Fiind deosebit de puternic,  având patru umeri, trei ochi scânteietori, cu părul împletit în şuviţe, care sunt strânse către în sus sub forma unei coroane, având sabia şi săgeata în mâinile din partea dreaptă, arcul şi buzduganul în mâinile din partea stângă, cu dinţii mari şi înfricoşători, cu un chip înspăimântător, fiind însoţit de teribila BHADRA KALI, el, înfricoşătorul SHIVA VIRABHADRA, îşi îndreaptă prompt şi fulgerător asupra acelor valoroşi, care sunt rătăciţi, forţa sa misterioasă şi instantaneu transformatoare, scoţând totodată un strigăt paralizant şi asurzitor de avertizare.”

Citiţi şi:

Shiva – maestrul spiritual suprem, transmiţătorul învăţăturilor Yoga pe Pământ  

SHIVA-KALYANASUNDARA

 

yogaesoteric

ianuarie 2009

Also available in: Français