Stanley Johnson, tatăl premierului britanic Boris Johnson, a scris în anul 1982 o carte numită „Virusul”
Publicată inițial în 1982 sub numele de Virusul Marburg, cartea Virusul a lui Stanley Johnson dezvăluie paralele neobișnuite cu actualul virus corona: izbucnirea unei boli misterioase și mortale, ale cărei origini sunt urmărite de un student la medicină infectat de o maimuță verde. De asemenea, cartea prezintă un epidemiolog ca unul dintre eroii principali, care urmărește cu disperare să creeze un vaccin.
În postfața reeditată a cărții The Virus, Johnson (79 de ani) spune: „Va fi lupta cu covid-19 la fel de reușită ca cea a eroului meu fictiv împotriva virusului Marburg? … Gândindu-mă la propria mea carte și la un eventual final fericit, nu pot să nu simt că guvernele din întreaga lume este necesar să se concentreze fără milă pe căutarea unui antidot sau a unui vaccin. Fără a diminua în vreun fel importanța măsurilor de precauție de izolare sau de restricție a mișcării cetățenilor, imunizarea în masă s-ar dovedi cu siguranță un factor crucial în oprirea răspândirii covid-19 sau în prevenirea unor noi focare”.
Stanley Johnson, ecologist și fost europarlamentar, este autorul a 25 de cărți, între care 12 lucrări pe teme de mediu, două volume de memorii și 10 romane de ficțiune.
Tatăl premierul britanic Boris Johnson, Stanley Johnson scrie de peste cincizeci de ani cărți care promovează depopularea planetei, începând cu „Viața fără naștere: o călătorie prin lumea a treia, în căutarea exploziei populației”, publicată înainte de 1970.
De asemenea, Stanley Johnson este fost angajat al Băncii Mondiale și al Comisiei Europene; doi dintre cei mai proeminenți promotori ai impozitării „carbonului”; care ar crește exponențial atât costul alimentelor, cât și al combustibilului. S-ar soluționa astfel, crede el, „problema populației”.
Stanley a fost șef al diviziei de Prevenire a poluării la Comisia Europeană (1973-1979) și europarlamentar conservator pentru Wight și Hampshire East (1979-1984).
Lucrările lui Stanley Johnson includ Revoluția verde (1972), Problema populației (1973), Politica mediului (1973), Politica CEE de control a poluării (1978), Populația mondială și Națiunile Unite (1987), Summitul Pământului: Conferința Națiunilor Unite privind Mediul și Dezvoltarea UNCED [pronunțat: ‘un-said’, nespus – n.n.] (1993), Populația mondială – următorul val (1994), Politica populației: Cairo (1994), Politica de Mediu a Comunităților Europene (1995), UNEP (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu) – Primii 40 de ani; O narațiune de Stanley Johnson (2012).
Citiți și:
Operațiunea covid a scos la iveală cine controlează lumea
Oligarhia contra democraţie: molimă, dezordine şi ‘resetare’
Planificarea dictaturii cu pretext pandemic – Documente din 2010
yogaesoteric
25 noiembrie 2021