Știri din țara ocupată de vechea-noua Securitate vândută corporatocrației euro-atlantiste (I)

 

Cornel Nistorescu, Cotidianul: Anul Nou cel Mincinos 

Departe de hămăiala politică, într-un sat transilvan, am încercat o altă privire asupra țării prin care ne alergăm oasele și ne încețoșăm mintea. Începe să se vadă „țara asta”, cum zic cei care nu-și dau seama de amploarea nepăsării lor. Semnele de dispreț din această exprimare banală încep să se vadă peste tot. Multe sate goale, cu case lăcătuite, multe mașini vechi, joarse din țările de Vest, aduse din dorința de a face o „țară ca afară”, rable părăsite pe lângă porți, buruieni uscate crescute din șanțurile colmatate și câini vagabonzi de toate mărimile. Și încă un aspect trist. Nici urmă de copii la joacă. Mă rog, or fi fiind la studii de engleză și la lecții de internet, ca babele din bancurile cu Bulă! Aș zice că unii, din cauza frigului, se înghesuiau la Mincinoșii TV ca să vadă vedetele de mâna a treia și a patra cum cântă imnul pușcăriașilor, celebrul „La Chilia-n port” cu Ciutacu pe post de prim-solist. Dar cel mai trist loc într-un oraș ardelenesc de tradiție este strada mare.

Nenumărate magazine de second-hand, cu pantofi scâlciați pe rafturi stradale, cu tricouri și cămăși pe umerașe de sârmă (le fură, nenicule, pe cele de lemn!?), cu „Orice articol la 3 lei”, cu haine la kilogram și cu băbuțe probând rochii și bluze ca sosite cu ajutoarele trimise popoarelor aflate în stare de necesitate. Tot al treilea magazin este de pantofi, de mezeluri sau „Second Hand – Avem noutăți din Olanda!”. Și, apoi, clasicele magazine Vodafone și Orange și clienții lor la coadă să-și plătească abonamentul sau cartela. Bietul român rămas pe trenul tranziției mai are un singur cârlig cu lumea: telefonul mobil. Și unii dintre ei, fotografiile cu mâncare și cu nepoți de pe Facebook. În rest, străzile sunt un fel de tristețe în mișcare. Multe-multe jachete de fâș bleumarin, gri, negru, verde închis sau albastru, culori posomorâte, la care nu se prea vede uzura, cu oameni care se feresc de roșu și de galben ca Necuratul de tămâie! În provincie, mai ales în orașele mici, nu defilează decât bunicii rămași să păzească acareturile. Pe străzile amărâte și în mersul nehotărât al localnicilor se vede cel mai bine cât de resemnată și de duplicitară este „țara asta”.

La București, străluce, iar în provincie „se duce”. La București, se țin discursuri năvalnice și pline de eroism, în provincie, lumea plânge fără cuvinte sărăcia din „țara asta”.

Sărbătoarea Crăciunului 2019 a fost dominată de accidentul petrecut la Spitalul Floreasca. O femeie bolnavă a luat foc pe masa de operație. Nu era de ajuns cancerul de care suferea, mai avea nevoie și de cancerul comportamental de pe micile ecrane. Ministrul Victor Costache, plecat în concediu de Sărbători, și trompetul său, Emanuel Ungureanu, dispărut după tărăboiul de la Cluj-Napoca, s-au grăbit să revină în scenă. Ministrul, cu comunicate bărbătoase, iar Emanuel Ungureanu cu supoziții nemernice. Dintr-o dată, țara nemulțumită de sistemul de sănătate a fost bombardată cu toate promisiunile și închipuirile unor oameni care nu mai fac parte din acesta, dar l-ar folosi din plin.

Colac peste pupăză, dar o pupăză furioasă, doamna ministru de la Muncă și protecție socială s-a grăbit să ne ofere pe post de plăcintă de Revelion o încercare a dumisale de a ne arăta cât de cretin funcționează casele județene de pensii. Mărturisesc că prestația Violetei Alexandru (Bau) la Pro Democrația a lăsat în urmă imaginea unei tinere oneste și sârguincioase. Apariția sa la Muncă a fost însă o surpriză prin seriozitate, dar și prin nepricepere. Din păcate, tentativa Violetei Alexandru de a se prezenta poporului ca un bau-bau al noului guvern, pornită să facă ordine în domeniul pensiilor prin două trei telefoane la Casele județene, ne-a arătat cât de disperată este foamea de imagine și cât de grosolană este pretenția de profesionalism. Un ministru care se lasă filmat dând telefoane ca un reporter începător face un gest mai penibil decât dacă n-ar merge la serviciu sau ar confunda ministerele între ele. Tentativa Violetei Alexandru de a demonstra că mecanismele din subordine nu funcționează este egală cu o operațiune candidă de a face de rușine instituția pe care o conduce fără niciun pic de pricepere.

Cam la fel se petrece și la MAI. Marcel Vela (socotit profesionist ca și Traian Băsescu, pe vremuri, la Transporturi) a fost dat în vileag ca informator, cam în același timp în care el se străduia să arate cât de formidabil este el la Ministerul de Interne. La o videoconferință cu subordonații, filmată profesionist (fă-te că muncești, domnule ministru!), l-a demis pe un inspector șef pentru comportamentul acestuia de milițian. Din păcate, Marcel Vela n-a înțeles că prin decizia sa de actor plin de importanță de sine și-a validat tocmai trăsăturile proprii de milițian și agent de provincie.

Un ministru fuge în concediu să scape de întrebările presei, altul se chinuie să telefoneze pe la centraliste pentru a convinge poporul că a preluat un mecanism stricat iar altul, la Interne, un fost colaborator al băieților, ține morțiș să ne convingă că este necesar să ne temem de norocul prăvălit peste noi (adică de el însuși) și să ne trezim. Uniunea Europeană e o glumă! În realitate, ne aflăm în plin carnaval al miliției și al noii securități!

Ce patetic a zis președintele Iohannis în Mesajul său de Anul Nou că suntem în „anul victoriei democrației”! Care democrație și victorie asupra cui!? Nu știu de ce, dar în ultima vreme, guvernul și democrația s-au împiedecat în fiecare zi, din ministru în ministru și din promisiune în promisiune. Uneori și de două-trei ori pe oră! Iar acum, cu coronavirusul, au pus căpăstrul peste noi.


Cotidianul: Alina Mungiu-Pippidi, despre Violeta Alexandru și legătura cu Orban 

Alina Mungiu-Pippidi a comentat numirea Violetei Alexandru la conducerea Ministerului Muncii și a făcut o observație legată de Ludovic Orban și legătura cu aceasta.

 
Violeta Alexandru și Ludovic Orban

Pippidi: „Să ne uităm puţin la prim-ministrul Orban, când apare în şedinţe de Guvern. Poate este o iluzie vizuală, dar mie mi se pare că se uită foarte des la Violeta Alexandru, căutând aprobare în ce spune. Şi cu această ocazie să punem întrebarea: «Ştie cineva cine este Violeta Alexandru, dintre oamenii care ne ascultă?». Te întrebi de ce cineva ca Violeta Alexandru este ministrul Muncii. A avut vreodată vreo pregătire în acest domeniu? Este un vechi membru al PNL?

Ce legătură are cu ministerul Muncii? Eu când am văzut-o prima data pe această persoană, nu de mult, ea era în societatea civilă, nu intrase în politică, deci trebuie să fie foarte recentă în PNL. Era în societatea civilă, se ocupa de integritate politică, deci trebuie să presupun că era o persoană neutră. Mă întreb ce legătură are cu Ministerul Muncii cineva cu studii la Universitatea particulară Cantemir şi apoi cu masterat de Securitate la SNSPA? De ce se uită prim-ministrul Orban atât de des la ea? De ce a ajuns preşedinte PNL pe Municipiul Bucureşti fără niciun fel de alegeri?”


Paul Ghiţiu, Active News: Spitalul FLOREASCA, un COLECTIV mai mic? 



Despre „execuția” profesională la comandă a medicului Beuran

1. Medicul Beuran nu mi-a produs nicio impresie plăcută atunci când a fost ministru. Ba, chiar mi-a lăsat o impresie jalnică în povestea cu plagiatul. E adevărat, nici nu a fost mult timp ministru. În orice caz, nu am nicio simpatie pt el. Dar asta este problema mea. Sunt însă alte aspecte mai obiective.
2. Am consultat niște prieteni și cunoștințe din domeniu: la orice intervenție sunt niște proceduri medicale foarte clare, repetate de zeci de ori pe zi, care cu greu ar putea fi încălcate de personalul care este obișnuit cu ele. Doar dacă cineva…
3. Procedurile pregătitoare pentru a pune o sală în funcțiune nu aparțin echipei care urmează să efectueze operațiile propriu-zise.
4. Echipa de conducere vine din timpurile PSD-ului. Ar fi necesar să fie înlocuită, nu-i așa?
5. Iar mediul Beuran este și președinte al senatului UMF, unde se întâlnesc alte interesante interese, inclusiv financiare.

Și acum, o fabulă:
Avem un spital care ar putea trezi niște interese haitei flămânde venite la putere și păpușarilor lor din afară. Ce interese: păi unele de zeci și sute de milioane de euro constând în dotări, medicamente, dezinfectante, consumabile de tot soiul…
Interesele respective nu sunt chiar de amploarea schimbării unui guvern, așa că nici nu sunt puse la cale „accidente” de o amploare pe măsură.

Avem un bolnav, o femeie aflată într-o stare gravă de cancer, fără speranțe de salvare, în mod real pe ultimii metri, care ar putea fi sacrificată fără mari probleme de conștiință. Căci nu e aceeași poveste cu niște tineri executați în incendiul dintr-un club.

Avem un scenariu pregătit în grabă după o schemă deja cunoscută. Un ars este întotdeauna un simbol mult mai puternic pentru zguduirea opiniei publice, decât un mort în timpul operației.

Avem tot aparatul de ofensivă: media, „lideri de opinie”, public indignat, brusc alte incidente/altercații cu medici de la Floreasca (filmate de pacienți), presa internațională indignată, românul Iancu Moscu Peter condamnându-l deja pe Beuran în Deutsche Welle etc.

Scenariul unui incident era pregătit, așteptându-se doar un moment prielnic. Căruia să-i fie dat un bobârnac. Ca la profesorul Astărăstoaie, ca la profesorul Irinel Popescu, la fel a fost și la Colectiv; ca la asaltul coordonat din 10 august împotriva jandarmilor, ca la atâtea alte false dosare, false flag-uri (înscenări) din România și din lumea întreagă…

Cineva, un acoperit al serviciilor, un colaborator al serviciilor, un oportunist de serviciu, un membru de partid (USR, cel mai probabil, că tot au ridicat ei steagul primii) greșește intenționat: fie că umple sala cu dezinfectant, fie că pune la îndemână bisturiul electric, care nu avea ce căuta împreună cu soluția, fie… fie…
Contează doar rezultatul. Și faptul că orice anchetă se va axa pe cei cu funcție; mai ales o anchetă „bine pregătită”.

Palmaresul spitalului nu mai contează în fața unui incident care se repetă cam de 600 de ori pe an în lumea întreagă; ca și multe mii, zeci de mii de alte accidente spitalicești. Sau precum cazurile de execuție oficială a unor bolnavi – copii, de exemplu – considerați incurabili. În contra dorinței și deciziei părinților lor. Despre care presa românească „de servicii” și de serviciu în slujba mafiei nu spune nimic. Ca să nu mai vorbim de cazurile de malpraxis: să vă povestesc unul pe care îl știu personal, cu o româncă din Italia a cărei viață, recent, după o banală operație de hernie hiatală, ce se face în România pe bandă, a fost timp de săptămâni pe muchie de cuțit, caz de malpraxis evident. Nimic nu contează dacă doctorul Beuran, probabil conducerea spitalului, șefii de clinici și de secții se vrea să fie executați, căci avem și noi clienții noștri.

MORALA 1: Am citit prea multe documente despre înscenările internaționale – soldate cu zeci și sute de milioane de morți – și despre cele naționale; cunosc destul de bine mecanismul înscenării-diversiunii folosit de sute de ani; când aud de un ars care schimbă realitatea în România mă gândesc imediat la „guvernul meu”. Când văd cum instantaneu pornește campania de presă care e menită să agite gloata și să pună „presiune” pe sectorul politic, dinainte pregătit să fie presat, devin deja sigur că ceva nu e în regulă, că avem de-a face cu o înscenare criminală.

MORALA 2: Poate că cele de mai sus sunt doar o fabula(ție), dar în fața ticăloșiei afișate de atât timp, cu atâta dezinvoltură și chiar ostentație nu pot să nu iau în seamă MORALA 1.


Petre Buciu, Facebook:

Ați uitat cum a mistificat Sanador cazul cu copilul operat de hernie și mort după-aia…. cum s-a rățoit conducerea spitalului la jurnaliști că de ce le-au dat numele… Ați uitat că nu au pățit nimic, că nimeni nu le-a luat acreditarea… nici nu v-ați revoltat cine știe ce, cum vă revoltați acum. Se vede de la o poștă selectivitatea indignării.


Anghel Buturugă, Facebook: Indignarea selectivă

După o idee de Buciu Petre, care și-a adus aminte că în urma unui scandal grav, unei clinici private nu i s-a retras acreditarea și nici nu a stârnit valuri de indignare în presă pentru comportamentul arogant al conducerii. Deh, dacă nu e pe bază de pesedism și de #Rezist, nu ne revoltăm!

Manufacturarea consimțământului în democrație nu are legătură doar cu cogniția, ci și cu emoția. Suntem condiționați să ne indignam selectiv, așa cum suntem condiționați să „vedem” anumite victime și pe altele să le trecem cu vederea. Sau să identificăm/imaginăm anumiți agresori/opresori, iar pe alții nu.


Ingrid Mocanu, Facebook: Fraților! Situația e groasă! Dictatorul a învins!

Cică SIIJ (Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție) se desființează, după o perioadă în care toți magistrații au fost înfierați cu mânie proletară, în mod constant, că au salarii și pensii „nesimțite” și că e necesar să fie desființați toți.

Aici nu este vorba despre ei, ci despre libertatea noastră, a tuturor! Nu se poate vorbi despre vreun proces echitabil, când o parte din dosar este anchetatorul judecătorului care ne judecă, pentru modul în care ne judecă. „Micuții” și-au dat seama că nu mai pot controla justiția, căci cei ce îi anchetează pe cei numiți de ei (PSD nu a fost capabil să numească șefii procurorilor timp de trei ani, ei o fac în două luni) nu sunt numiți politic, ci în principal de Secția de Judecători din CSM (aleasă de judecători).

În aceste condiții, au realizat că nu își mai pot salva pielea și că vor fi trași la răspundere pentru faptele comise și că nici nu vor putea impune dosare „fabricate” pentru „ținte” stabilite de ei, căci procurorii „paraditori” și „spălători” vor putea fi trași la răspundere de procurorii SIIJ aleși de CSM, nu de ei, politic.

Pretextul că organismele internaționale au cerut desființarea SIIJ este o minciună, iar datele comunicate acelor organisme au fost dezinformări ale Ministerului Justiției, condus de Tu-Dorel (numit de Trădiceanu). Desființarea SIIJ a operat „noaptea ca hoții” și de sărbători sfinte, pentru ca populația să nu reacționeze.
Crimele se comit noaptea și de sărbători religioase: Revoluția și execuția soților Ceaușescu nu au fost întâmplător de Crăciun, acum 30 de ani.

Rețineți trei haștaguri:
#nuneputețiîmpușcapetoți
#PSDestecapturatdesecuriști
#toatăclasapoliticăesteomafie

Lumea Justiţiei: 
Regimul Iohannis omoară SIIJ – Premierul Ludovic Orban a convocat şedința de Guvern „noaptea, ca hoții”, având pe ordinea de zi memorandumul prin care ministrul Justiției Cătălin Predoiu cere desființarea secției speciale: „Propunem ca poziția MJ în raporturile cu autoritățile și instituţiile publice, respectiv cu instituțiile internaționale să fie aceea de a susține desființarea SIIJ”. Guvernul vrea să dea și OUG pentru trecerea la secret a studenților Academiei SRI. (Documente)
 



MEMORANDUMUL BATJOCURII NAŢIONALE – AMR, AJADO, UNJR şi APR şterg pe jos cu Guvernul Orban, care vrea să măcelărească SIIJ:

 „Memorandumul are caracter partizan, omiţând exact elementele esenţiale ce caracterizează SIIJ… Este inadmisibil că Memorandumul adoptat de Guvern omite deliberat exact motivele ce au stat la baza înfiinţării SIIJ… Solicităm Guvernului Orban să lase deoparte jocurile politice şi să nu uite că reprezintă România, nu un partid politic”
 



ANII DE TEROARE SE ÎNTORC

 – Președinta Tribunalului Timiș, Adriana Stoicescu, și șefa UNJR, Dana Gârbovan, devoalează mizele desființării SIIJ: „Cât de corect poți să judeci când știi că procurorul tău de ședință poate începe mâine urmărirea penală împotriva ta, în baza unui denunț formulat de un condamnat pe care tu, judecător corect, l-ai trimis după gratii?… Se dorește revenirea la vechile practici de presiune asupra judecătorilor și, implicit, de control asupra justiției”.

 



SLUGILE UE VOR ÎN LANȚURI MAGISTRAȚII CINSTIȚI

 – Judecătoarele CSM Gabriela Baltag și Evelina Oprina dejoacă atentatul la suveranitatea națională pentru desființarea SIIJ: „Cum oare să te fundamentezi într-o decizie de țară atât de importantă tu, Guvern, pe documente în care adevărul este pe jumătate spus, când dezinformarea este maximă, când necunoașterea și lipsa de informare corectă a cetățenilor sunt folosite deliberat și manipulatoriu în scopuri electorale și antinaționale?”.



PROCURORUL LIVIU TUDOSE ÎL ACUZĂ PE PREDOIU

 – Arestat în urma unui dosar fabricat de DNA și achitat definitiv, adjunctul PCA Ploiești i-a scris ministrului Justiției, după ce acesta a inițiat Memorandumul pentru desființarea SIIJ: „V-ați identificat cu autorii abuzurilor, cu Onea și Portocală… Nu ați spus nimic despre sutele de achitări… Mă tem că se dorește prin desființarea SIIJ îngroparea dosarelor magistraților care au făcut abuzuri…Probabil că ați avut de îndeplinit un ordin”.



REVOLTA VIORICĂI COSTINIU

 – Președinta de onoare a AMR, scrisoare deschisă către ministrul Justiției, Cătălin Predoiu: „Două puteri ale statului se ridică împotriva puterii judecătorești!… În ce țară se mai pune la mezat justiția?… Toate măsurile converg spre decizia de a da poporului sentimentul că justiția ‘nu-i de capul ei’, că politicul veghează să o aducă la ordine… Atacarea justiției este politica de stat”.

 
Cătălin Predoiu


Sorina Matei, Presa curată:


Documente în premieră care probează că Predoiu a plănuit, de la bun început, prin intervenţii directe, detonarea SIIJ printr-o decizie a CJUE, în baza unui memorandum plin de neadevăruri şi fără consultarea sistemului judiciar!

 


MAE a secretizat poziţia României transmisă la CJUE în privinţa SIIJ.

 


Codruţa Cerva, Facebook:

Protestează cineva?? Se revoltă cineva pentru abuz de putere? Se agită cineva pentru această ilegalitate făcută de MAE și pentru tăcerea guvernului? Predoiu face ce i se ordonă! Ok, toată lumea tace, în loc să protesteze în stradă? Bine! Dormiți mai departe, hăhăiților și analfabeților funcționali! De ce? Pentru că meritați 100%!


Iulian Capsali, Facebook:

Cozile de topor ale corporatocrației, peneliștii, care se luptă pentru introducerea banilor publici în buzunarele private ale stăpânilor, vor „restructura” postul lui Arafat. Totul, ca și desființarea SIIJ, este făcut în zilele de sărbători Sfinte ale românilor, în stil bolșevic: tot de sărbători a fost impusă de „progresiștii” kaghebiști republica, atunci când instituția milenară a monarhiei a fost aneantizată într-o clipă.

Este exact același modus operandi, nicio modificare de stil. Progenitura de securist stalinist L. Orban, are apucăturile intrate în sânge.
2019 a fost anul sufocării democrației în România. Ca stat, nu mai existăm de un deceniu și jumătate. Dar acum s-au dat loviturile decisive: TOATE PARTIDELE, SERVICIILE, PRESA sunt în slujba corporatocrației.
Economic, politic, cultural, suntem un apendice mediocru; cel mai captiv stat al Europei.


Citiți a doua parte a acestui articol

Citiţi şi:

Ce dovezi mai vreţi despre distrugerea intenţionată a României după 1989?

SUA și UE urmăresc distrugerea totală a României!

 

yogaesoteric
30 martie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More