Sub apăsarea pandemiei, disperarea neputinţei contra sfidării tăcute
Prin tradiţie, guvernanţii ne cred proşti. Proşti fiindcă „am pus botul” la minciunile cu care de lungi decenii ne îmbrobodesc. Proşti fiindcă, odată îmbrobodiţi, i-am votat în mod repetat, deşi de fiecare dată după alegeri ne-am plâns că am fost înşelaţi. Proşti întrucât ne este frică de ei, în loc ca lor să le fie frică de noi. Proşti deoarece ne lăsăm cumpăraţi cu o sticlă de ulei, un kilogram de făină sau o geacă de fâş colorată. Proşti pentru că îi plătim regeşte în timp ce noi răbdăm de foame. Proşti dintr-o mie alte motive pe care ei le speculează cu pricepere fiindcă şi-au făcut o meserie bănoasă din asta.
Adevărul? Adevărul este că şi clasa politică, „deştepţii” naţiunii, aparţine aceluiaşi popor. Iar azi, disperarea neputinţei „deştepţilor” se confruntă cu sfidarea tăcută a „proştilor”.
Disperarea neputinţei
Asistăm la o avalanşă nesfârşită de ameninţări. Medici, cei mai mulţi dintre ei ancoraţi de partidele politice prin sinecuri şi funcţii înalte, nu mai contenesc în a prezice catastrofe. După februarie 2020 nu a trecut o zi în care cineva să nu anunţe măcar o nenorocire epidemiologică. Relativ recent, un medic, Marinescu pe numele său, ale cărui spuse au fost preluate cu entuziasm de mass-media şi nu a fost contrazis de nimeni, afirma cu seninătate că în fiecare zi se îmbolnăvesc în România cel puţin zece mii de oameni: „Dacă avem 1.000 de cazuri zilnic, atunci ne gândim la un total de 10.000 de infectări pentru ziua respectivă.”
Dacă ar fi să-l credem, până acum ar cam fi fost cazul să adăugăm numelui ţării sufixul Covid. Acelaşi medic, infecţionistul Marinescu, ne mai prezintă în mod public încă una dintre surprinzătoarele sale descoperiri. Ţineţi-vă bine de ceva şi fiţi atenţi să nu vă tăiaţi în inteligenţa ascuţită brici a doctorului specialist în infecţii! „Ei bine, dacă ancheta epidemiologică nu este realizată eficient și rapid, se formează un bulgăre de zăpadă. Este descoperit un pacient infectat, iar lucrurile întârzie să apară.” Formidabilă descoperire, nu-i aşa?
Pe e altă parte, dl ministru Nelu (Tătaru!), chirurgo-politician de profesie, ne anunţă că vom trăi ani îndelungaţi terorizaţi de asasinul în masă botezat Noul Coronavirus. De ce? Fiindcă, neputincioşi cum suntem, în şase luni de zile numai 2% dintre noi am fost capabili să ne imunizăm…
Este limpede, a fost de nenumărate ori demonstrat că, la comandă politică, oficialităţile sanitare manipulează în mod grosolan atât numărul infectaţilor cât şi pe cel al deceselor. Cum ne-am putea explica altfel miracolul că toţi morţii anului 2020 (cu foarte mici excepţii) sunt victime ale acestui virus? De o jumătate de an nu se mai moare din alt motiv! Vedem cum din statistici au dispărut brusc studiile comparative cu decesele survenite din cauze independente de noul coronavirus.
Explicaţia? Simplă. S-au evaporat ca prin minune celelalte boli. De când ne-a invadat coronavirusul nu mai răcim, nu ne mai atacă perfidul cancer, ficatul a devenit imun la alcool, colonul s-a cuminţit şi nu mai îndrăzneşte să dea vreun semn că s-ar putea îmbolnăvi, toate inimile românilor au revenit la vigoarea din copilărie, gripele neînrudite direct cu SARS Cov-2 s-au mutat pe lună, accidentele vasculare cerebrale nu se mai manifestă, iar decesele care nu au drept cauză noul coronavirus s-au retras voluntar din statistici.
Niciun tratament medicamentos coerent după un semestru sub pandemie
Ce semn mai convingător al neputinţei celor care, năuci, ne tot supun la cazne decât faptul evident că după un lung semestru de „luptă” cu gripa nu s-a găsit o schemă serioasă de tratament? Nici măcar una! Pur şi simplu se bâjbâie. Fiecare doctor ceva mai răsărit în meseria sa aplică metoda proprie pentru însănătoşirea ghinionistului ajuns pe mâna lui. La un moment dat un domn, medic în Timişoara, a ajuns repede celebru întrucât vindeca toţi bolnavii de Covid-19. Descoperise o schemă personală, revoluţionară, de tratament. Era gata-gata să-i ridicăm o statuie în Parcul Rozelor… Numai că, din nefericire, i-a trecut!
Pe de altă parte, în mod voit, datele privitoare la tratamentul medicamentos apărute în presă sau pe internet sunt contradictorii. Compuse parcă special pentru a nu mai înţelege nimic şi pentru a nu avea îndrăzneala să iei cumva singur vreo pastilă care te-ar putea feri de boală sau însănătoşi fără să treci prin furcile caudine mutate din însorita Italie în spitalele româneşti.
Eminenţele medicale cenuşii, cocoţate pe funcţii de manageri de spitale, de consultanţi la Ministerul Sănătăţii, de băgători de seamă pe lângă nu ştiu care ONG-uri specializate deja în epidemii, ministrul Sănătăţii în persoană, reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în România, însuşi marele Arafat, dl Cercel, ei, cei care ne sufocă zilnic cu sfaturi destinate retardaţilor mintali, nu au reuşit să reducă niciuna dintre consecinţele acestui virus ciudat. Netulburat de vânzoleala inventată ca urmare a prezenţei sale, virusul îşi vede neabătut de treabă. A înlăturat deja concurenţa! Ne îmbolnăvim cu miile, suntem carantinaţi cu zecile de mii şi murim cu zecile în fiecare zi. Numai de coronavirus!
«Armele» perfecte împotriva virusului, doar nişte improvizaţii
În neputinţa lor, eroii încoronaţi cu străduinţa sterilă de a ne fi pavăză în faţa dihoniei, laureaţii luptătorilor din prima linie a „războiului”, cei care teoretic răspund de sănătatea poporului român, după cercetări dificile au descoperit ca arme de distrugere în masă a virusului trei mijloace de luptă nemaipomenite: masca, distanţa de 1,5 metri şi spălatul pe mâini. Conform strategiei lor, dacă ai mască ai scăpat de griji. Şi nu numai tu. Nu se vor mai îmbolnăvi în veci nici apropiaţii tăi, rudele, copiii, părinţii. Chiar şi necunoscutul întâlnit întâmplător pe stradă nu mai are nicio grijă dacă tu porţi masca. Mai mult, urmare a celor descoperite de specialiştii guvernului şi propovăduite zilnic pe toate canalele de televiziune, dacă ai nasul în mască, înseamnă că ÎŢI PASĂ! Altfel, eşti un nesimţit!
Anders Tegnell este epidemiolog şef la Agenţia de Sănătate Publică din Suedia şi este, totodată, considerat cel mai important expert suedez în boli infecţioase. Iată ce spune el despre eficienţa portului măştii: „Este foarte periculos să crezi că măştile de faţă ar putea modifica jocul atunci când vine vorba de Covid-19 (…) Măștile de față vin în completarea altor măsuri atunci când sunt purtate în locuri sigure. Dar să începeți să aveți măști pentru față și apoi să credeți că vă puteți aglomera în autobuze sau centre comerciale – aceasta este cu siguranță o greșeală (…) Este surprinzător că până acum nu există un studiu serios privitor la rezultatele reale ale purtatului măştii.”
Concluziile domnului Tegnell au la bază situaţia din din ţări precum Belgia şi Spania unde portul măştii este obligatoriu şi unde rata îmbolnăvirilor continuă să crească într-un ritm îngrijorător. De celelalte două „arme”, ce să mai vorbim? Una ne distruge încet dar sigur calitatea de fiinţă socială, iar cealaltă ne împinge din punct de vedere al igienei personale în plin ev mediu întunecat.
Indisciplina, iată cel mai important aliat al virusului!
Suntem un popor de indisciplinaţi, dintr-un continent de indisciplinaţi aflat şi el într-o lume a indisciplinaţilor. Cu câteva excepţii (Noua Zeelandă, Suedia, Irlanda şi vreo câteva insuliţe stinghere) omenirea se dovedeşte a fi rebelă, nesupusă. Unii, mai neascultători, au ieşit cu zecile de mii în stradă şi au strigat „Libertate”. Câtă inconştienţă!
Educatorii noştri epidemiologi ne-o spun răspicat: indisciplina, nesupunerea, crâcnirea, reprezintă cei mai fideli aliaţi ai pandemiei. „Suntem bolnavi fiindcă suntem indisciplinaţi” a devenit deja un truism. În mod normal, de-ar fi să-i ascultăm pe adepţii dictaturii medicale aflaţi astăzi la putere, niciun cetăţean supus şi disciplinat nu ar avea de ce să fie atins de virus. Iar dacă virusul greşeşte, disciplinatul ar urma să facă o formă mai uşoară a bolii. Ba chiar să se afle în rândurile preafericiţilor asimptomatici.
Cu o grabă suspectă, au fost exilate în nemărginitul tărâm al timpului trecut libertăţile fundamentale ale omului. Dacă aminteşti de ele, imediat eşti catalogat drept coronasceptic. Şi, dacă eşti coronasceptic este mai grav decât ai fi, la un loc, criminal în serie, pedofil, terorist şi pesedist. Eşti, adică, o scursură a societăţii. Unul care încurajezi rata îmbolnăvirilor, nu-ţi iubeşti rudele, nu îţi pasă de suferinţa pe care o produci semenilor tăi şi sfidezi, cinic, societatea care se jertfeşte pentru tine.
În lupta asta crâncenă, cine mai are timp să observe că impunerea necondiţionată a unor reguli arbitrare înseamnă de fapt sufocarea programată a libertăţii?
Sfidarea tăcută
Părerile despre societate, în sensul în care aceasta reprezintă totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, sunt împărţite. Unii spun că ea are întotdeauna dreptate, iar alţii că este doar o adunătură cu instincte de turmă care nu-şi cunoaşte interesele şi care ar fi necesar să fie strunită cu biciul.
Deloc surprinzător pentru cei care îi cunosc pe români, societatea noastră a ales sfidarea tăcută ca formă de luptă împotriva abuzurilor guvernamentale privitoare la libertatea de decizie a cetăţeanului în relaţie cu propria viaţă. Conştienţi că atât sub povara privaţiunilor impuse de guvern, dar şi în afara lor, oricine se poate îmbolnăvi, noi ne-au reluat pe tăcute vechile obiceiuri. Petrecem, ne distrăm, dansăm, ne iubim, ne îmbrăţişăm. Spre disperarea guvernanţilor, am ales să trăim ca oamenii normali. Să fie acesta un semn de inconştienţă sau de înţelepciune?
Citiţi şi:
Decalogul membrilor sectei ‘Martorii lui Covid’
Experţi împotriva isteriei COVID
Cultul Covid
yogaesoteric
13 decembrie 2020