Țara se prăbușește democratic

Historia magistra vitae est („Istoria este învățătorul vieții”) numai pentru cine o cunoaște. Și se pare că tot mai puțini o cunosc iar aceștia, evident, nu mai au nevoie de lecții suplimentare.

Tot de 33 de ani se pune semnul egalităţii între democraţie şi capitalism. Sigur lecţia asta este predată de şmecheri unui popor din ce în ce mai abrutizat şi idiot care se îndreaptă cu paşi repezi către autodistrugere. Şi nu-i bai că distruge tot ce a moştenit de la înaintaşi, dar nu le mai lasă nimic nici urmaşilor (în afară de imense datorii, evident) care cred că vor judeca foarte aspru actuala generaţie.

Mizeria asta cu cele patru puteri în stat a fost lansată în România acum 33 de ani de excroci şi înghiţită pe nemestecate de un popor dirijat de pseudointelectuali sfertodocți.

Sintagma a fost lansată de Montesquieu (dar la el erau numai trei puteri, cea cu presa e mai recentă) în epoca iluminismului şi folosită pentru a teoretiza idealurile Revoluţiei de la 1789. Aceasta a inaugurat capitalismul în Franţa (premiera mondială a fost totuşi jucată în Anglia lui O. Cromwell).

Nimeni nu a susţinut vreodată că, de fapt, capitalismul nou inaugurat era ceva democratic. Se înlocuia un mod de producţie depăşit cu unul mai eficient din punct de vedere al exploatării forţei de muncă.

Atât.

În democraţie toată puterea aparţine poporului dar acesta a fost convins să o împartă cu nişte organisme care logic nu ar fi cazul să fie decât nişte slugi ale lui: executivul, judecătoria şi, mai nou, presa. A rămas astfel, de jure, numai cu un sfert din putere şi aia exercitată reprezentativ.

Cele trei minorităţi (care s-ar cuveni să fie numai nişte simpli angajaţi fără putere) s-au coalizat şi au manevrat în aşa fel încât şi legislativul să fie numit de ei prin alegeri trucate şi mincinoase.

Astfel, prin manipulare şi din prostie, poporul a rămas fără niciun dram de putere.

Şi asta nu-i tot din păcate.

Capitalismul aşa cum îl cunoaştem din romanele lui Dickens şi Balzac, teoretizat fiind de Marx, a murit de mult fără funerarii oficiale. Probabil a fost înmormântat pe şest ca să i se încaseze fraudulos pensia.

A apărut un nou mod de producţie. Astfel, PIB-ul marilor puteri (foste capitaliste) nu se mai realizează din producţia de bunuri şi servicii utile, ci din plimbatul banilor dintr-un cont în altul (sau a unor numere dintr-o celulă de memorie a unui calculator în alta).

De exemplu, oficialii afirmă că 60% din PIB-ul României se realizează în Bucureşti. Dar în Bucureşti nu se mai produce aproape nimic. Şi atunci din ce provin banii?

Dacă întrebaţi orice corporatist ce produce, răspunsul este standard: produse financiare.

Ce sunt astea? Căutaţi pe web după cuvintele cheie: bancă, fond de investiţii, asigurări etc. Este o listă lungă de excrocherii mafiot-financiare.

S-a ajuns în situaţia paradoxală ca cei numiţi capitalişti cândva să fie la rândul lor parazitaţi şi exploataţi la sânge de Mafie şi să trăiască chiar mai rău decât angajaţii lor.

„Ei” numesc asta eufemistic economie de piaţă, dar în realitate corect este economie mafiotă de piaţă. Acesta este noul mod de producţie şi noua orânduire socială: orânduirea mafiotă de piaţă. (Avem oarecare reţineri în a folosi această sintagmă din cauza sonorităţii pleonastice dar alta mai bună nu s-a găsit deocamdată.)

În condiţiile unei orânduiri mafiote, a unei societăţi mafiote, despre ce democraţie vorbim? Este un nonsens.

Iar ideea că situaţia de fapt se poate transforma prin alegeri judicios organizate nu este numai utopică. Este criminală. Nu se va transforma nimic şi Poporul Român se va stinge.

În mod „democratic”.

Citiți și:
Sinucidere prin progres – sfârșitul civilizației occidentale (I)
Sistemul colonial modern (I)

yogaesoteric
27 octombrie 2022