Tarotul, înțelepciunea ocultă a vieții

 

Regele artelor divinatorii

În cadrul artelor divinatorii, Tarotul ocupă un loc de frunte, deoarece știința lui îmbină în mod armonios și profund cunoașterea mai multor domenii ezoterice, cum ar fi Kabala, numerologia, astrologia, precum și elemente din tradiția secretă orientală.

Cei mai competenți și faimoși autori de ocultism au fost Eliphas Levi, Fabre d’Olivet, Theophrastus Bombastus von Hohenheim (cunoscut ca Paracelsus), dr. Gerard Encausse (care a publicat sub numele Papus) și alții. Ei sunt de părere că adevăratul simbolism al Tarotului provine din Egiptul Antic. În cartea sa Magia Transcendentală: Doctrina și Ritualul ei, Eliphas Levi face referiri la această origine, afirmând: „Tarotul este un alfabet hieroglific și numeral, care exprimă prin intermediul caracterelor și numerelor o serie largă de idei universale și divine”.

În continuare, autorul caută se precizeze în puține cuvinte esența simbolismului Tarotului: „Cvartetul simbolic, reprezentat de cele patru aspecte ale Sfinxului (om, vultur, leu, taur), își găsește corespondențe în cele patru elemente ale lumii antice, care sunt: pământul, apa, focul, aerul. Aceste patru simboluri, cu toate analogiile, explică singurul cuvânt ascuns în toate sanctuarele de taină ale ocultismului… Mai mult, cuvântul sacru nu a fost pronunțat, ci scris și exprimat prin intermediul a patru cuvinte, care reprezintă de fapt cele patru litere sacre din alfabetul ebraic: Iod, He, Vau, He. Astfel, Tarotul este precum o matematică aplicată Absolutului Dumnezeiesc, este liantul dintre tot ceea ce este benefic și ideal, este un fel de loterie a gândurilor la fel de exactă ca și numerele, este poate cea mai simplă și mai grandioasă concepție a geniului uman. 

O persoană elevată, trăind retrasă și focalizată asupra studiului misterelor Tarotului, dacă va știi să folosească în mod corect și inteligent aceste noțiuni, ar putea în numai câțiva ani să dobândească o cunoaștere grandioasă a lumilor fizice și subtile și ar fi capabilă, de asemenea, să discute asupra tuturor subiectelor cu o știință de neegalat și cu o elocvență grăitoare.”

Tarotul este o știință ocultă aplicată în viața de zi cu zi

Pentru a ajunge însă la acest nivel de înțelepciune, este necesar ca acea persoană să aplice cu perseverență toate învățăturile și aspectele oculte ale Tarotului în viața de zi cu zi, pentru a dobândi astfel intuiția și abilitatea de a pătrunde sensurile trainice ale indicațiilor acestei arte divinatorii, care îi vor conferi în final capacitatea de clarviziune și înțelepciune pretutindeni în manifestare. Preoții marilor tradiții spirituale ale Antichității dețineau această desăvârșire în arta Tarotului. De altfel, în una din cărțile sale Papus atrage și el atenția asupra faptului că toată înțelepciunea inițiatică a Egiptului Antic, de pildă, a fost întipărită în simbolurile Tarotului cu scopul de a fi păstrate astfel pentru generațiile viitoare. Cărțile de Tarot (inițial confecționate din metal sau din argilă arsă și dură) au fost însă folosite mai târziu la jocul de cărți, servind astfel în mod inconștient la transmiterea, peste secole, a celor mai sacre și ocultate mistere cunoscute de către marii înțelepți ai Egiptului Antic.

Din perspectiva numerologiei și a semnificațiilor ascunse ale numerelor, precum și a profundelor „ecuații filozofice” (întâlnite doar în foarte puține lucrări de specialitate), Tarotul poate fi privit efectiv ca o „algebră a ocultismului” care permite aspirantului perseverent și matur spiritual să progreseze independent și pe o cale sigură prin pătrunderea înțelesurilor arcanelor majore ce intră în alcătuirea Tarotului. 

Ne putem întreba: care ar fi folosul studiului noțiunilor de Tarot și care este aplicabilitatea lor practică reală? Credem că inspirata și totodată simbolica definire a Tarotului exprimată de Eliphas Levi și prezentată la începutul acestui articol redă într-un mod minunat scopul esențial, profund spiritual al Tarotului. Putem înțelege astfel că acest joc divinatoriu exprimă, la modul sintetic, însuși mirificul joc dumnezeiesc LILA al Creației și că înțelegerea lui poate conferi intuirea naturii esențiale dumnezeiești și nemuritoare (Sinele) din noi înșine, ajutându-ne astfel să parcurgem mult mai rapid treptele evoluției spirituale spre desăvârșire. Pentru aceasta însă, este nevoie ca noțiunile prezentate prin intermediul arcanelor să fie citite cu multă atenție, explicitate, corelate cu alte aspecte fundamentale din creație și în special aplicate, în înțelesul lor practic, în viața cotidiană.

Patru subdiviziuni ale ocultismului într-o singură artă divinatorie

În prezent se poate afirma că nu există nicio lucrare ce prezintă într-un tot sintetic multiplele aspecte implicate în studiul Tarotului. Doar câteva cărţi în majoritatea lor mai vechi de 80-90 de ani, satisfac într-o măsură oarecare ceea ce se înţelege printr-o expunere practică a subiectului. Printre acestea se remarcă lucrarea importantă a profesorului Gregory Ossipowich Mebes, se pare o adevărată autoritate în materie de ocultism în Rusia anilor 1910-1920, lucrare constituită de fapt dintr-o serie de lecturi duplicate pe foi foarte mari de hârtie subţire, având toate diagramele şi desenele specifice Tarotului executate de mâna experimentată a autorului. Această carte nu a văzut niciodată lumina tiparului şi, în momentul actual, probabil că există doar câteva exemplare în lumea întreagă; meritul esențial al lucrării este acela de explicare a aspectelor practice implicate în noţiunile Tarotului. 

La modul general, se poate afirma că Tarotul clasic îmbrăca în ştiinţa sa patru subdiviziuni ale ocultismului, exprimate prin alchimie, astrologie, Kabala şi magie. Astfel, atunci când este prezentată una din arcanele majore (Tarotul conţine 22 de arcane majore şi 56 de arcane minore) este necesar, în mod firesc, să se dedice câte o porţiune separată pentru fiecare din cele 4 subdiviziuni; apoi este necesar să se insiste în mod deosebit asupra simbolisticii figurii ce desemnează arcana respectivă. Este, de asemenea, nevoie să se precizeze locul particular al arcanei în schema generală a tetragramei (IOD-HE-VAU-HE), să fie explicată litera din alfabetul evreiesc care aparţine arcanei respective şi, în plus, să fie prezentată corespondenta dintre învăţăturile oculte ale Occidentului şi cele ale Orientului, legate de simbolistica generală a acelei arcane. În sfârşit, este necesar să fie expuse exerciţiile şi metodele pentru folosul practic al ecuațiilor mentale corelate cu semnificaţia arcanei, fără de care toţi cei care doresc să înveţe Tarotul sau chiar pretind că-l cunosc deja se aseamănă cu o persoană care învaţă să conducă o maşină după manual, fără niciun fel de experienţă practică. 

Această veritabilă „algebră a ocultismului”, care este Tarotul, ne oferă posibilitatea de a aplica în mod eficient ideile conţinute în arcanele sale majore şi de a le direcţiona către stimularea gândirii noastre creatoare, către dezvoltarea puterii de concentrare şi a gândirii libere şi nonconformiste şi, de asemenea, ne oferă o cale elevată de apropiere şi intuire a misterului ultim al Unităţii Primordiale. 

Articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 24.

Citiți și:

Trei concepte cunoscute de ştiinţa Chinei antice pe care fizica modernă abia le descoperă

Lao Tse şi profunzimea divină a înţelepciunii sale

yogaesoteric

15 iunie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More