Tehnici secrete în yoga tibetană

de Adina Stoian

Tradiţiile spirituale orientale ne învaţă că toate căile autentice se pot împărţi în trei mari categorii, în funcţie de gradul mai mare sau mai mic în care aspiranţii acestor căi pot percepe Graţia Divină. Cea mai accesibilă dintre toate acestea este numită ANAVOPAYA – Calea Individuală, denumire sub care se pot grupa de fapt religiile (sufismul, hinduismul, budismul, creştinismul), precum şi toate formele de yoga tradiţionale (HATHA YOGA, RAJA YOGA, KARMA YOGA, JNANA YOGA).

Pentru aspiranţii la cunoaşterea spirituală care sunt integraţi pe ANAVOPAYA, necesitatea unui Ghid spiritual (Învăţător, Model Divin) este considerată în unanimitate de către toate tradiţiile absolut necesară. Acest Ghid spiritual este Canalul Divin prin care Graţia lui Dumnezeu este revărsată asupra aspirantului, el este cel care desluşeşte misterele căii şi alege pentru aspirant cele mai potrivite tehnici şi procedee adaptate nivelului de conştiinţă al acestuia.

Diferite etape ale evoluţiei aspirantului sunt astfel punctate de anumite momente deosebit de importante: INIŢIERILE pe care Ghidul spiritual i le acordă. Iniţierea constă în stabilirea unei rezonanţe continue, ca o poartă de acces deschisă permanent, între aspirant şi o anumită realitate spirituală superioară. Este considerată ca o investire, ca un transfer de putere între Ghidul spiritual şi discipol.

Ghidul spiritual evocă Graţia Divină care se coboară în el şi îl face părtaş şi pe discipol la această comuniune inefabilă, până când acesta va deveni capabil să realizeze el însuşi evocarea.

Iniţierile în budismul tibetan corespund părţii tantrice a acestuia, care el însuşi este moştenitorul tantrismului hindus. Se pare totuşi că în Tibet multe din aspectele iniţiatice originare au devenit doar simbolice. Fiecare aspect divin sau Buddha se separă în cele două principii care-l formează: cel masculin şi cel feminin. Reprezentările urmăresc tocmai redarea fuziunii dintre aceste două principii, înfăţişând un cuplu în unire sexuală extatică (tatăl şi mama, YAB-YUM).

Tantrismul este o cale spirituală care foloseşte mai mult corpul decât studiile filozofice, dar forma lui înaltă, iniţiatică este rezervată numai discipolilor cu adevărat pregătiţi, care, în general, au studiat cam 20 de ani scrierile tradiţionale, transformându-şi existenţa conform cu principiile cuprinse în ele.

Tantricii tibetani, la fel ca şi yoghinii indieni, cunosc alcătuirea corpului energetic al fiinţei umane, dar nu studiază decât cinci dintre cei şapte centrii de forţă ai acestuia, ignorându-i pe primii doi (MULADHARA şi SWADHISTHANA).

Călugărul LAMA îşi oferă trupul pentru a fi hrană demonilor

Practica tantrică tibetană implică, de asemenea, şi învingerea completă a fricii de moarte. Pentru aceasta se realizează uneori ritualuri extraordinare, cum este TCHÖD.

După o lungă şi foarte serioasă pregătire interioară şi exterioară, călugărul-LAMA care s-a hotărât să practice ritualul numit TCHÖD, fiind plin de iubire şi compasiune pentru toate creaturile acestei lumi, decide să-şi ofere chiar trupul pentru a fi hrană demonilor. El se retrage într-un loc singuratic, petrece mai multe ore evocând demonii locului respectiv, spectrele, fantomele, vampirii, sufletele rătăcitoare care nu-şi găsesc odihna în lumea cealaltă. Apoi el vizualizează cu forţă că taie bucăţi din trupul său, pe care le oferă acestor entităţi. Aşa cum presupune şi Alexandra David Neel, cea care a scris multe lucrări despre spiritualitatea tibetană, este nevoie de multă forţă spirituală să revii în deplinătatea facultăţilor mentale după o astfel de experienţă. Ea reprezintă totuşi o modalitate foarte puternică de purificare şi distrugere a ataşamentelor şi a fricii.

Programul de meditaţii i-ar ajunge pentru decenii de exersare

Practica acestor tehnici ale extazului, conform cu învăţătura tibetană, comportă o retragere în completă solitudine timp de minim trei ani, trei luni şi trei zile, dar adeseori timpul consacrat lor este cu mult mai lung – şapte, douăzeci de ani…

Călugărul-LAMA care a primit iniţierea de la Ghidul său spiritual în aceste tehnici ale extazului se va retrage în izolare completă, timp în care nu va vedea şi nu va vorbi cu niciun om. El va locui într-un fel de chilie în care nu poate sta nici culcat nici în picioare şi îşi va petrece tot timpul meditând în postura lotusului (PADMASANA). Astfel, treptat, chiar somnul va fi cucerit, transformându-se într-o formă de meditaţie. Programul de vizualizări şi meditaţii este atât de bogat, încât i-ar putea ajunge pentru decenii de aplicare şi exersare.

El mai are voie să iasă, foarte rar, într-un fel de curte mică, interioară în care se află izolată chilia sa, împrejmuită cu garduri foarte înalte, pentru a lua aer şi a-şi dezmorţi picioarele.

Hrana îi este adusă şi strecurată în această curte printr-un fel de şanţ care trece pe sub ziduri.

În Himalaya, adeseori LAMA era practic zidit într-o grotă pentru mai mulţi ani, lăsându-i-se numai o mică deschizătură pentru aerisire şi hrănire. Practica spirituală a acestor lama retraşi este bazată pe vizualizarea creatoare şi pe forţa minţii de a materializa forme gând perfect reprezentative la nivel mintal. Prin această forţă imensă este posibilă chiar materializarea unor fiinţe – numite în tradiţia tibetană TULPA – care trăiesc şi-l slujesc pe cel care le creează. Alexandra David Neel vorbeşte despre o astfel de experienţă în care ea a materializat un LAMA ce a fost văzut şi de ceilalţi şi despre dificultăţile pe care le-a întâmpinat în momentul în care a dorit să-l dematerializeze. Tot această imensă forţă a vizualizării creatoare este cea care va duce gradat la transformările spirituale ale călugărului tibetan.

Mare parte a învăţăturilor budismului tantric sunt cuprinse în lucrarea „CHÖS DRUG” sau „YOGA celor şase tehnici”, pe care vi le prezentăm pe scurt:

Raze de lumină în culorile curcubeului radiază prin fiecare por al pielii

GTÙM-MÔ este obţinerea căldurii interioare. În fapt este dobândirea controlului asupra sistemului de termoreglare al corpului astfel încât acesta să reziste atât la frig cât şi la cald.

Însăşi existenţa LAMA-şilor tibetani dovedeşte această capacitate latentă a fiinţei umane care se poate dezvolta prin antrenament, deoarece ei trăiesc în peşterile munţilor îmbrăcaţi numai cu nişte robe de stofă sau chiar goi, vara şi iarna, fără niciun fel de încălzire, iar uneori temperatura poate coborî sub – 30°C!

Titlul de „REPA” oferit unui LAMA se obţine după trecerea anumitor teste. Unul dintre acestea este proba uscării cearceafurilor cu căldura corpului. Astfel, LAMA trebuie să petreacă o noapte friguroasă de iarnă pe malul unui lac îngheţat, uscând pe corpul său trei sau mai multe cearceafuri ude.

Puterea căldurii interioare se obţine vizualizându-ţi corpul complet golit în interior şi apoi treptat umplut de VAJRA YOGHINI, zeiţa supremă de culoare roşie ca focul; raze de lumină în toate cele şapte culori ale curcubeului radiază din fiecare por al pielii călugărului LAMA la fiecare expiraţie, ca nişte valuri. Se folosesc respiraţia ritmată şi polară, pe o singură nară, retenţia pe vid şi vizualizarea literelor alfabetului tibetan care creează rezonanţe cu anumite energii, în timp ce focul subtil ascensionează pe coloana vertebrală din centru în centru.

Pe coloană ascensionează un vârtej de fum

SGYU-LÜS este tehnica corpului iluzoriu (MAYA-KAYA). Este vorba de a nu-ţi considera corpul ca făcut din materie, carne şi sânge, ci ca fiind doar o imagine, un vis. Tehnica propriu-zisă de vizualizare seamănă cu precedenta, în sensul că pe şira spinării se vizualizează ascensionând o coloană de fum sau ceaţă care umple gradat întregul volum al corpului vid.

Starea de veghe nu mai diferă de starea de somn

RMI-LAM este tehnica stării de vis. Ea începe prin a conştientiza starea de vis presând cu degetele arterele care trec prin zona gâtului. Se poate vizualiza un punct negru în zona sexului, roşu în dreptul plexului solar şi alb în mijlocul frunţii. Apoi survine transformarea conţinutului visului la voinţă, iar după aceea se experimentează visarea lucidă şi conştientă, cu posibilitatea intervenirii în desfăşurarea visului. Faza finală a acestei stări este aceea în care starea de veghe nu mai diferă de starea de somn, în sensul că se păstrează aceeaşi continuitate superioară a conştiinţei.

Discipolul pătrunde lucid în lotusul inimii

HÖD-GSAL este tehnica luminii clare. Învingând iluzia convingerii că lumea este inertă şi densă, obţinând continuitatea conştiinţei între starea de veghe şi cea de vis, aspirantul este pregătit să descopere veritabila sa natură esenţială, care este Pura Energie sau Lumina Clară. Ea este fără culoare, fără calităţi, fără limite. Toate luminile provin din ea. Recunoaşterea sau intuiţia prezenţei acestei Lumini Clare are loc exact la trecerea dintre starea de veghe şi cea de somn, când discipolul nu mai suferă pierderea conştiinţei ca în cazul oamenilor obişnuiţi, ci pătrunde lucid şi constant în lotusul inimii, (centrul inimii – ANAHATA CHAKRA), în care se găseşte reflectată această Lumină Divină Esenţială. Este şi momentul în care survine dedublarea, adică separarea corpului de vis faţă de corpul fizic.

Moartea se dovedeşte a fi o trăire asemănătoare cu visul

BARDO – tehnicile care eliberează de obligativitatea reîncarnărilor repetate. Pentru acest moment deosebit de important al părăsirii acestei lumi, toţi tibetanii se pregătesc întreaga viaţă, iar călugării cu atât mai mult, pentru că aceştia învaţă tot felul de tehnici de păstrare a continuităţii conştiinţei în momentul morţii. Tibetanii spun că starea intermediară survenită imediat după ce am murit seamănă cu un fel de vis, doar că este puţin mai consistentă. Ea corespunde cu ceea ce numim noi Purgatoriu.

În tradiţia tibetană există şase lumi (LOKA) în care sufletele pot trăi corespunzător legilor acestora: Lumea zeilor (DEVAS), cea a demonilor (ASURAS), cea a oamenilor (NARA), cea a animalelor (TRISAN), cea a spiritelor inferioare (PRETA) şi cea a spiritelor infernale (HUNG).

Starea intermediară între două încarnări cuprinde patru din cele şase etape ale lui BARDO: prima corespunde agoniei, CHIKHAI; CHÖNYD – viziuni din lumile de dincolo; SIDPA, starea tranzitorie din timpul renaşterii şi KYENAY, cea a întrupării într-una din lumi. BARDO mai cuprinde încă două stări: MILAN, cea viselor conştiente şi TINGEZIN SAMTAN, cea a stării de extaz atins în meditaţii.

Tradiţia tibetană spune că pentru cei care nu au reuşit atingerea stării de Eliberare (Realizare) în timpul vieţii, momentul morţii este ultima lor şansă. Pe durata a 49 de zile un călugăr LAMA vorbeşte şi îndrumă sistematic spiritul celui răposat pentru a trece toate probele acestui moment, care se dovedeşte în final numai o trăire în propria sa conştiinţă, asemănătoare cu visul.

Succesiv, defunctului îi apar şase lumini clare, însoţite de câte o alternativă – şase lumini difuze şi terne. În faţa ochilor săi apar cei cinci Buddha ai compasiunii, care îl invită să-i urmeze.

Dacă totuşi decedatul preferă lumina cea ternă şi difuză în locul celei clare, ceea ce arată orientările sale egoiste, aceiaşi Buddha-şi îi apar, dar de data aceasta arătându-i forma lor terifiantă care îl va pedepsi, aruncându-l într-o lume inferioară. Atunci persoana respectivă, folosindu-şi corpul său de vis, iluzoriu, corpul existenţei în BARDO, va rătăci influenţat de vânturile teribile ale KARMA-ei în lumea obscură a umbrelor, resimţind regretul şi tristeţea infinită a ratării unei şanse spirituale excepţionale.

Dacă el intră însă într-una din cele şase lumini clare, care este de fapt propria Lumină a Conştiinţei sale, el intră în corpul de beatitudine al divinităţii respective (SAMBHOGA-KAYA) trăind în continuare starea de eliberare, NIRVANA.

Conştiinţa poate fi transferată în orice alt corp viu, mort, uman, neuman

PHO-WA, tehnica transferului conştiinţei, permite evitarea stadiului intermediar de BARDO. Practica acestei metode este păstrată foarte secretă şi implică a stăpâni perfect celelalte cinci metode expuse anterior. Într-un rezumat scurt, PHO-WA se bazează pe acelaşi fenomen de vizualizare creatoare. Se vizualizează corpul golit în care coboară VAJRA YOGHINI. Se vizualizează canalul subtil median roşu, se înmagazinează energie la baza coloanei, la nivelul primului centru de forţă (MULADHARA CHAKRA), apoi, această forţă teribilă este făcută să urce şi să coboare pe coloană, conştientizându-se toţi centrii de forţă ai fiinţei. Apoi, conştiinţa este proiectată afară din corp prin deschizătura din creştetul capului, emiţându-se cu forţă două strigăte (MANTRA). Conştiinţa poate fi astfel transferată în nu contează ce alt corp, viu sau mort, uman sau neuman. În momentul când LAMA doreşte să părăsească această lume, el nu are altceva de făcut decât să-şi transfere conştiinţa în corpul vacuităţii nirvana-ice, DHARMA-KAYA.

Articol preluat din revista YOGA MAGAZIN nr. 7

 

Citiţi şi:

Marele yoghin tibetan Naropa a fost un aspirant spiritual model

Marele Ghid spiritual tibetan Padma-Sambhava (I)

 

yogaesoteric

octombrie 2008

 
 

Also available in: Français