Telechinezia și percepția de la distanță (I)

Abilitatea de a spiona psihic locaţii aflate la mari depărtări, cu un mare grad de acurateţe, poate uimi, însă faptul că marile puteri îşi antrenează telepaţii să interogheze psihic creierele inamicului este evident şi mai greu de înţeles.

Faptul că această informaţie a putut să fie ţinută departe de publicul larg, chiar dacă au fost publicate mai multe cărţi excelente cum ar fi Descoperiri psihice în spatele cortinei de fier, avându-i ca autori pe Sheila Ostrander şi Lynn Schroeder, care au revelat aceste fapte încă din 1971, completate cu sute de referinţe din ţările din Est, arată puterea de dezinformare a sistemului ce controlează ceea ce ni se permite să gândim.

Deoarece savanţii vestici au predicat că nu este posibil să existe capacităţi psihice extraordinare (Psi), cu toţii am luat aceasta drept literă de evanghelie. Puterea de a scana conştiinţa unei alte persoane are puternice implicaţii pentru viitor, în special pentru cercurile militare care dezvoltă această tehnologie.

Protecție pentru persoane de top împotriva scanării psihice

Percepţia de la distanţă (RS) reprezintă utilizarea vederii la distanţă (RV) pentru a te introduce în creierul unei alte persoane. Această tehnologie a fost dezvoltată de ruşi, care au făcut din RS o adevărată artă. În Vest, în cercurile militare se foloseşte pentru aceasta termenul de ESP.

Câmpul biofizic și realitatea duală

Cercetările avansate ruseşti în domeniul ESP şi al telechineziei par să-i fi condus către provocarea unor efecte fizice. Acest fapt a înspăimântat comandamentul american al rachetelor, deoarece exista posibilitatea scoaterii din luptă a rachetelor balistice americane când acestea se aflau în silozuri sau în zbor. Astfel se putea distruge capacitatea de intimidare a Americii.

În 1975, un inginer în domeniul nuclear, Thomas Bearden, a fost utilizat de armata americană pentru desfăşurarea unor cercetări privind zona de cercetări psihice ruseşti numită psihotronică. Astfel, a fost descoperită grupa de cercetări telepatice ruseşti, care prin sinergia conştiinţelor focalizate a telepaţilor ruşi obţinea telechinezia amplificată telepatic. Mai mulţi telepaţi ruşi puteau crea forme gând din inconştientul colectiv şi provoca materializarea.

Zona psihotronicii este deosebit de interesantă. Deoarece câmpurile biofizice mediază transferul gândurilor între telepaţi, ele pot transfera şi alte tipuri de informaţii. Câmpurile biofizice, deoarece îşi au originea într-o realitate duală, într-un univers contiguu cu lumea reală, cea fizică, pot experimenta un mecanism prin care fenomenele din categoria spiritismului (fantome, posesia demoniacă) se pot petrece. Dacă luăm în considerare existenţa mai multor niveluri de realitate, vizitatori străini din alte dimensiuni pot fi de asemenea explicaţi ca nişte transferuri de energie străină biofizică în universul nostru.”

Prin dezvoltarea acestei teorii a fenomenelor câmpului biofizic într-o realitate contiguă, fenomenele psihotronice pot fi explicate. Atunci când are loc sinergia mai multor telepaţi, deoarece câmpurile lor biofizice au atins autoconştienţa (conştient de ordin înalt), are loc o creare a unui nou tip de câmp biofizic. Astfel se poate obţine accesul la stări de alterare a realităţii.

RS poate fi gândit ca o ascuţire a RV pentru a extinde domeniul său, ajungând la înglobarea telepatiei, astfel ca scanarea conştiinţei unor altor persoane să poată fi realizată. Ruşii au descoperit cum să antreneze un al treilea telepat pentru a asculta o conversaţie telepatică privată între alţi doi telepaţi. Americanii au utilizat această tehnologie nu numai pentru a interoga ruşi cu funcţii înalte, dar au scanat şi conştiinţele celor suspecţi a fi spioni ruşi în timpul Războiului Rece.

Scanarea telepatică a unor persoane presupune ca într-o primă etapă să se realizeze RV pe această persoană. În RS se scanează obiectivul prin proiectarea câmpului biofizic folosit pentru RV. Psi-operatorul învaţă să plaseze câmpul biofizic lângă cel al obiectivului. Astfel, câmpul biofizic propriu poate interacţiona cu învelișul biofizic nedezvoltat al obiectivului. Prin acordarea învelișului biofizic al spionului psihic cu cel al obiectivului, emoţia este percepută prima. În timpul antrenării telepatului, conştientul telepatic empatic este cel mai uşor de învățat. Stările emoţionale răsună prin fabrica câmpurilor biofizice ale persoanelor. Chiar în timpul zilei, noi recepţionăm emanaţiile emoţionale ale persoanelor din jurul nostru. Dezvoltările telepatice ale acestui instinct natural sunt primii paşi în antrenamentul telepatic.

Pavel Naumov a prezentat la Radio Moscova o serie de metode pentru antrenarea abilităţilor telepatice. Numeroase articole elaborate în SUA demonstrează interesul CIA şi DIA pentru protecţia persoanelor de top americane în faţa ameninţărilor de scanare psihică. Un expert parapsiholog sovietic, profesorul Vasiliev, este citat afirmând: „Nu de puţine ori s-a petrecut în istoria descoperirilor ştiinţifice că stabilirea unor noi legi sau a unor noi fapte a fost inexplicabilă prin ceea ce deja se cunoştea în domeniu”.

Experimente științifice rusești

Două femei subiecţi psihici, Nina Kulaghina şi Alla Vinogradova, au fost studiate extensiv de Sergheiev şi Adamenko. Sergheiev a declarat că Kulaghina poate controla bătăile inimii unei broaşte, poate imprima imaginile pe care doreşte pe emulsii fotografice sigilate şi poate mişca obiecte de aproximativ un kilogram. În 1975, Sergheiev a condus o serie de experimente în care Kulaghina a fost rugată să influenţeze inima unei broaşte. În general, inima unei broaşte continuă să bată câteva ore după ce a fost scoasă din organism. Într-un experiment, inima broaştei a fost aşezată într-un vas la 80 cm de Kulaghina. Aceasta s-a concentrat pentru a controla bătăile inimii. Electrocardiogramele au arătat că rata contracţiilor creştea sau descreştea la comanda ei. Cinci minute după ce a început experimentul, acesta a oprit inima să bată. Când a fost aşezată în vas o nouă inimă, aceasta şi-a încetat bătăile după 23 minute.

Într-un alt experiment, Kulaghina a imprimat imagini pe un film neexpus, sigilat în învelitoarea sa. În timpul acestor experimente, Sergheiev a măsurat energia din jurul învelișului psihic şi a găsit-o a fi cam jumătate din cea a unui persoane fără capacităţi psihice extraordinare. Aceasta l-a condus pe Sergheiev la concluzia că ea absoarbe energie din mediu şi o descarcă asupra obiectului-ţintă.

Kulaghina este supusă la un stres deosebit atunci când este supusă la teste. Pulsul acesteia creşte. De asemenea, creşte ritmul respiraţiei. Apar dureri în partea superioară a măduvei spinării şi la ceafă. La sfârşitul şedinţei, ea se simte obosită, îi este sete şi are un gust de fier şi cupru în gură. Pe timpul experimentului, ocazional trece prin perioade când are ameţeală şi stări de greaţă. Nivelul zahărului în sânge creşte şi după o oră de la încetarea testelor are o pierdere în greutate de un kilogram. Când este singură, prezintă un stres mai redus şi afirmă că răspunde mai bine la sarcini atunci când este o atmosferă prietenoasă în jurul ei, de încredere mutuală şi credinţă. Abilitatea ei de a muta obiecte din loc (PK) este dependentă de starea în care se află atât ea, cât şi observatorii. Cheltuieşte mai multă energie într-un mediu ostil sau într-o atmosferă plină de scepticism.

Adamenko a observat că Alla Vinigradova produce efecte similare cu ale Ninei Kulaghina, dar suferă mai puţin de stres. În timpul experimentelor cu ea în Moscova, atunci când aceasta muta o varietate de obiecte pe o suprafaţă dielectrică, a putut fi măsurată o cantitate mare de energie electrostatică împrejurul acestor obiecte. Măsurătorile au demonstrat că pulsaţiile acestui câmp erau sincrone cu ritmul inimii, al respiraţiei şi al undelor alfa ale Vinogradovei. Regiunea dintre Vinigradova şi obiect nu conţinea câmpuri sau frecvenţe de energie, iar energia electrostatică creştea în intensitate când obiectul se apropia. O concluzie logică pe care a putut să o tragă Adamenko a fost că pot exista persoane care posedă abilitatea de a construi un câmp de energie electrostatică pe suprafaţa unui obiect conform voinţei acestora.

Telepatul poate citi gândurile altei persoane

În 1966, F. Zigel, un astronom sovietic de renume, trăgea concluzia că telepatia este ştiinţa viitorului. De asemenea, propunea ca cercetările în domeniu să fie bazate pe o cercetare organizată de instituţiile statului. În 1968, sovieticii organizaseră deja mai multe centre de cercetare specializate în experimente telepatice de nivel academic, precum şi mai multe echipe interdisciplinare, formate din fiziologi, fizicieni, psihologi, matematicieni, ciberneticieni, neurologi şi ingineri electronici, pentru investigarea telepatiei.

Au fost făcute o serie de experimente implicând transferarea gândurilor la mari distanţe (Leningrad – Moscova 600 km; Moscova – Tomsk 4.000 km). Dezvoltarea câmpului RV biofizic permite psi-operatorului să înceapă să scaneze ideile conţinute în câmpul biofizic al obiectivului. Câmpul biofizic „se luminează” cu gândurile care trec prin conştiinţa obiectivului. Telepaţii pot recepţiona aceste gânduri prin contopirea învelișului biofizic propriu cu cel al obiectivului şi transmiterea informaţiei care există în câmpul biofizic al obiectivului.

Procesele ca acestea sunt de natură cuantică, astfel că nu pot fi de mare acurateţe. O idee clară asupra a ceea ce gândeşte obiectivul se poate obţine prin utilizarea metodelor ruseşti de scanare. RS hipnotic pare să ofere o mai mare acurateţe a scanării. Odată ce informaţia a fost recepţionată, câmpul biofizic al telepatului poate apoi să o downloadeze şi să înceapă citirea informaţiei ce a fost obţinută din creierul obiectivului. Astfel pot fi citite gândurile unei persoane. Dezvoltarea graduală a acestui proces permite telepatului să devină mai precis în citirea conţinutului mental al obiectivului. Deoarece câmpurile biofizice RV pot călători instantaneu între obiectiv şi telepat, acest proces poate continua într-un flux continuu.

Recepția gândurilor și a fluxurilor de informații

Învelișul biofizic al spionului psihic telepat se deplasează la câmpul biofizic al obiectivului, încarcă gândurile pe care le găseşte acolo, apoi se reîntoarce în trupul telepatului. Se downloadează informaţia în creierul telepatului, apoi se reîntoarce la obiectiv pentru a continua procesul. Acest proces „du-te vino” se poate desfăşura cu o viteză aşa de mare încât apare o continuitate a inputului telepatic la operatorul ESP bine antrenat. Telepatia devine ceva mai dificilă când se execută cu obiective din străinătate care vorbesc o altă limbă. Acest obstacol se poate depăşi de către telepaţii experimentaţi făcându-se apel la limbajul seminal arhetipal, pe care telepatul poate învăţa să-l înţeleagă din mintea străinului. Se reduce însă acurateţea, dar repetând de mai multe ori acest exerciţiu, se pot obţine fluxuri de informaţii care se pot înţelege.

Sistemul militar rus a dezvoltat această tehnologie pe care a perfecţionat-o neîncetat. Discuţiile pe care psihologii vestici le au despre veridicitatea semnalelor telepatice şi dacă există sau nu telepatie îi fac pe ruşi să râdă. „Ruşii sunt singura naţiune care a urmărit să denatureze semnalele telepatice”, au declarat Ostrander şi Schroeder în cartea lor. Prin introducerea unui al treilea telepat, care putea determina când există un flux al gândurilor între doi telepaţi (curent de informaţie biofizică), ruşii şi-au dat seama că ei pot nu numai să întrerupă acest flux, dar că îl pot modifica prin voinţa acestui al treilea telepat, care ar putea să substituie gândurile (câmpuri biofizice cu întipărire de limbaj).

Prin această metodă ruşii erau capabili să pătrundă în conversaţiile telepatice şi să substituie mesajele şi imaginile pe care le doreau. Dezvoltarea acestei linii de cercetare le-a permis sovieticilor să fuzioneze psi-operatorii pentru a forma conştiinţe de grup. Interesul american în această direcţie a fost stimulat de informaţiile primite în 1973 despre o bază de cercetări ultrasecretă aflată lângă Leningrad, unde se desfăşurau cercetări psihice.

Psihochinezia (PK) sau telechinezia reprezintă abilitatea de a influenţa obiecte animate sau inanimate de la distanţă, fără contact fizic, prin mijloacele câmpurilor de energie biologică controlată sau necontrolată. Prezentăm în continuare câteva din efectele PK: iniţializarea sau încetarea mişcării unor obiecte neanimate; neutralizarea aparentă a efectului gravitaţiei asupra obiectelor neanimate; levitaţia; inducerea unor modificări în procesele fiziologice ale materiei vii; crearea unor câmpuri electrice, electromagnetice, electrostatice, magnetice sau gravitaţionale care pot fi măsurate în jurul obiectelor ţintă; introducerea unor imagini pe emulsiile fotografice.

(va urma)

Dr. Emil Străinu

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More