Covid-19 a încetat să fie numai o boală. Covid-19 a devenit ideologie

Brusc, o maladie asemănătoare până la identitate cu gripele sezoniere care bântuie anual blânda noastră planetă, a fost ridicată la nivel de apocalipsă. În ciuda numeroaselor acuzaţii de conspiraţionism, a pedepselor drastice aplicate contestatarilor versiunii oficiale prin care se afirma că nenorocirea ce a oprit din mersul său roata lumii s-a născut printr-o minune din cadavrul unui liliac năsos oferit spre vânzare într-o piaţă aglomerată din imensa Chină, apar tot mai multe dovezi că nimic nu a fost întâmplător.

Într-un termen scurt raportat la dimensiunea sa spaţială, întreaga omenire a fost terifiată. Teama a înlocuit orice reacţie raţională şi fiecare împotrivire. Oricare încercare de a evada din lagărul psihiatric îngrădit cu zidurile ridicate de frică a fost înăbuşită din faşă cu cruzime. Cifrele evidenţiază un adevăr dur: prin proporţii, prin efecte şi prin urmări, prin numărul de morţi şi prin fenomenele sociale distrugătoare generate, pandemia a depăşit dimensiunile unui război mondial. Acest război e încă fierbinte. El se află în plină desfăşurare. Iar sfârşitul său, incert, probabil aflat la îndemâna câtorva iniţiaţi, nu-l poate prevede nimeni.

Ca parte a acestei înfricoşătoare zvârcoliri sociale, politice şi economice, un imens aparat de represiune a funcţionat ireproşabil şi ca urmare propaganda fricii ridicată la rang de religie universală a bulversat fiecare locuitor al Terrei. La unison, din îndepărtatul occident la extremul orient şi de la polul boreal la cel austral, ca urmare a inventării unui mecanism administrativ ce a funcţionat eficace chiar şi contra naturii, timp de peste un an aproape toţi morţii de pe glob au fost catalogaţi ca fiind victime ale teribilului flagel. Milioanele de cadavre, contabilizate zilnic prin instituţii special create atât la nivel naţional cât şi internaţional, continuă să fie afişate public, clipă de clipă, prin toate trompetele mass-media, ca semnul cert al unei apocalipse. Catalogaţi apoi în statistici înfiorătoare, munţii de cadavre sigilate în saci de gunoi au fost prezentaţi drept imagine a viitorului ce ne este rezervat fiecăruia, dar mai ales oricărui neîncrezător rebel.

Inchizitorii

„Crezi în virus?”, a fost întrebarea cu care inchizitorii moderni ne sondau virtutea supunerii totale. Orice răspuns negativ şi oricare încercare de a evita exprimarea totală a adeziunii oarbe la versiunea oficială te transformau într-un proscris. „Cum să poţi avea încredere într-un ins care nu crede în coronavirus?” Este întrebarea pe care am auzit-o rostită, cu o silă nedisimulată faţă de „necredincios”, de către unul dintre conducătorii de vază ai naţiunii. Era direcţia de atitudine indicată de la cel mai înalt nivel cetăţeanului „responsabil” înspăimântat deja.

Mai apoi, întrebarea de coşmar s-a repetat la un alt nivel. De această dată „virus” a fost înlocuit cu „vaccin”. Nu crezi în vaccin, eşti duşmanul poporului! Exact la fel ca în timpurile de tristă amintire când dacă nu credeai în lozinca partidului, erai condamnat pentru sabotarea statului aflat în luptă pentru asigurarea bunăstării întregului popor prin edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate…

În timp ce obligativitatea vaccinării seamănă tot mai mult cu o navă care se apropie de port, actualul ministru al Sănătății a fost întrebată dacă vaccinarea va deveni obligatorie printre angajații din spitale. „Nu va fi obligatorie dacă utilizăm acele pârghii, dar, da, studiem diferite scenarii prin care să facem indezirabilă lipsa dorinței de vaccinare. […] Nu m-aș duce neapărat la pedepse, dar poate că o frecvență mai mare a testării și o obligativitate a testării și o periodicitate crescută a testării personalului care este nevaccinat este un scenariu de abordat, dar toate acestea le discutăm în aceste zile și vom vedea pe care dintre ele le vom adopta”. Adică, doamna ministru are în vedere aplicarea democratică a vechiului principiu românesc al muncii voluntare obligatorii.

De ce ideologie?

De ce covid-19 este deja o ideologie? Pentru că răspunde pe deplin tuturor termenilor care caracterizează ideologiile. Câteva argumente ne vor lămuri.

Să începem cu felul în care Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte ideologia: „Totalitate a ideilor și concepțiilor care reflectă interesele unei clase sau pături sociale și care servesc la consolidarea sau la schimbarea relațiilor sociale existente”. Ar fi extrem de greu de negat că pandemia pe care o traversăm azi, declarată ca atare în mod discutabil după o lungă perioadă de incertitudine, nu reflectă interesele unei structuri sociale aparte. Fiecare dintre noi poate identifica uşor şi arăta cu degetul acea categorie socială care a profitat din plin şi care beneficiază în continuare de pe urma existenţei acestei maladii. A bolii care, în mod inexplicabil pentru naivi, şi-a primit denumirea covid-19 cu mulţi ani înainte de manifestarea sa concretă.

De asemenea, azi numai naivii incurabili se mai îndoiesc că afecţiunea covid-19 are ca scop schimbarea relaţiilor sociale existente. Chiar şi cei mai fanatici apărători ai ideii că virusul a apărut ca urmare a unei deviaţii naturale accidentale s-au văzut obligaţi să recunoască rolul pe care boala aceasta îl are în restructurarea societăţii viitoare. Ne-a declarat-o deschis, prin lansarea iniţiativei Marea Resetare la chiar debutul pandemiei, inclusiv conducerea Forumului Economic Mondial organizat anul trecut la Davos. În cadrul Forumului, tehnocratul Klaus Schwab, fondator și președinte al Forumului Economic Mondial, a ţinut să precizeze: „Răspândirea alarmantă a coronavirusului ne-a arătat că sistemele noastre vechi nu mai sunt potrivite pentru secolul XXI, a arătat o lipsă fundamentală de coeziune socială, corectitudine, incluziune și egalitate. Acum este un moment propice, atât pentru a lupta cu virusul, cât și pentru a modela sistemul, pregătindu-l astfel pentru era post-coronavirus”.

În cartea sa din 2020 (neîntâmplător apărută tot în plină pandemie) privind Marea Resetare, Schwab susține că biotehnologia și alimentele modificate genetic ar trebui să devină un pilon central al problemelor de penurie alimentară mondială, probleme pe care covid-19 le-a exacerbat. Faptul că este uneltirea celor mai influente corporații și miliardari din lume care se află în consiliul de administrație al FEM împreună cu studentul lui Kissinger, Klaus Schwab, împreună cu șeful Națiunilor Unite și FMI, cu directorii executivi ai celor mai mari giganți financiari din lume, inclusiv Blackrock, Blackstone, Christine Lagarde de la Banca Centrală Europeană, David Rubinstein din grupul Carlyle, Jack Ma, cel mai bogat miliardar din China, constituie o dovadă suficientă că Marea Resetare nu este pusă în practică în favoarea adevăratelor noastre interese, în ciuda cuvintelor lor mieroase. Această agendă distopică reprezintă versiunea „1984” (romanul O mie nouă sute optzeci şi patru, de George Orwell, tipărit în 1949). Covid-19 nu a fost decât preludiul.

De-ar fi să mergem mai departe pentru lămurirea celor încă neconvinşi că, printr-un mecanism atent elaborat, s-a reuşit preschimbarea unei maladii într-o ideologie ce ne este impusă zi de zi, ar mai fi util să-l cităm pe Marx care spunea că ideologie este „Orice idee care contribuie la camuflarea contradicțiilor sociale”. (Să nu ne mire recurgerea la filozofia marxistă. Studenții de la Oxford au votat că Regina Elisabeta e retrogradă, iar portretul ei din tinerețe trebuie scos de pe pereții principalelor săli de curs. Pare incredibil, nu? Asta după ce noua generație de politicieni i-au ridicat lui Marx statuie).

Tot în ceea ce priveşte esenţa ideologiei, filozoful Louise Pierre Althusser susţinea că „ideologia nu este doar o reprezentare iluzorie a realității, ci și mijlocul prin care omul își trăiește relația cu realitatea; orice ideologie are funcția (care o definește) de a «constitui» indivizi concreți ca subiecți (ai autorităților etc.)”. Ceea ce, în văzul întregii lumi, se şi petrece. Aceşti „indivizi concreţi”au ocupat deja funcţiile importante în societate şi ne conduc prin pocniri din bice spre ţarcul societăţii gândite de ei pentru ei.

Transformarea acestui virus într-o ideologie distructivă pentru unii şi extrem de benefică pentru alţii, planificată riguros cu ani înainte, verificată pe parcurs prin repetiţii din ce în ce mai complexe, angrenată la o ofensivă media rar întâlnită în istorie, s-a dovedit a fi un deplin succes. Prin covid-19 s-a realizat ceea ce nici cele mai elaborate planuri de uniformizare a lumii nu au reuşit: s-au adus la unison elitele politice şi sanitare ale lumii.

Unde este adevărul?

O ideologie, odată impusă, naşte exact pruncul dorit. Pandemia se va stinge, la fel de brusc cum a apărut, atunci când scopurile sale vor fi atinse. După, o altă societate va răsări. O societate cu bogaţii mai bogaţi şi săracii mai săraci. O societate în care legile absurde destinate asupririi necondiţionate a cetăţeanului timorat vor părea normale şi unde drepturile omului vor deveni o amintire de poveste condamnată drastic de noua propagandă. O amintire ce va trece treptat în folclor precum basmele cu Zmei forţoşi, Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene.

Unde este adevărul? Adevărul va fi aflat atunci când, în mod responsabil, se va răspunde sutelor de întrebări pe care acest proces pandemic le-a răscolit. Personal, nu cred că generaţia de azi va apuca acea zi. Ca un bandaj inutil pe rana purulentă covid-19, recent senatul american a hotărât instituirea unor comisii speciale care să caute răspunsuri la întrebări de genul:
• Cum a fost posibil ca BigPharma să capete o asemenea putere încât să poată stabili, la nivel mondial: conţinutul ştirilor lansate de mass-media; ce este bine şi ce este rău în relaţie cu noul coronavirus; cum să ne tratăm de această boală şi cum nu; eliminarea tuturor tratamentelor preventive şi impunerea inoculării întregii lumi cu vaccinuri insuficient testate; discreditarea celor care au reuşit să aplice scheme de tratament eficiente prin care s-au vindecat sute de mii de pacienţi; cum să ne numărăm morţii, care dintre ei să fie încadraţi în categoria „covid” şi care nu;
• Cine a ascuns originea virusului şi de ce
• Cine şi cu ce scop a dat dreptul reţelelor de comunicare virtuală: să cenzureze informaţiile după bunul lor plac; să prezinte populaţiei lumii numai ştirile pe care le dorea un anumit grup restrâns de persoane şi prin care s-a creat teroare şi haos; să închidă gura tuturor celor care erau împotriva disipării fricii prin fenomenul covid;
• Cine a finanţat şi în folosul cui au avut loc finanţările pe tot parcursul pandemiei.

Adevărul? Vor fi găsiţi câţiva ţapi ispăşitori, probabil se vor aplica vreo câteva sancţiuni simbolice şi se va declara răspicat că gata, democraţia a învins. A rezolvat şi enigma aceasta.

Adevărul? Cei care vor mai trăi, îl vor afla. Deocamdată noi, muritorii carpato-dunăreni trăitori în mirifica Grădină a Maicii Domnului, aşteptăm. Cu trupul tot mai vaccinat, cu speranţa izbăvirii cuibărită în suflet şi cu întreaga atenţie îndreptată spre comandantul Arafat, aşteptăm cel de al patrulea val.

Autor: Teo Palade

Citiţi şi:
Cultul Covid
Sinistra Agendă din spatele panicii COVID-19

yogaesoteric
21 iulie 2021