Teoria trezirii din somn
Trezirile spontane în somn reprezintă germenii rari şi rudimentari ai dedublării. Poate vi s-a întâmplat spre dimineaţă, mai ales când somnul este uşor, să puteţi spune: ”În acest moment visez…” Această idee, chiar dacă nu o definim prin limbajul gândirii, o sesizăm printr-o intuiţie imediată pe care nu am putea să o contestăm.
Dacă aşa ceva ni s-a întâmplat deja, trebuie să ştim că acesta este germenul stării de trezire în vis sau dedublare conştientă. Insistăm asupra acestui fapt înţelegând corect că această stare este doar germenele a ceea ce noi urmărim de fapt.
Pe de o parte, intensitatea acestei cunoaşteri imediate ar trebui multiplicată de o mie, de un milion, de un miliard de ori, pentru ca ea să se apropie de sentimentul de realitate pe care îl dă dedublarea; pe de altă parte, în dedublare apar elemente destul de diferite de cele ale visului.
”Dedublarea, nu este de fapt un vis?”
La confruntarea cu fenomene precum dedublarea sau visul conştient, mulţi se întreabă: ”Dedublarea, nu este de fapt un vis?” Am putea chiar să adăugăm că există vise trăite, studiate de psihologia contemporană şi că, de fapt, dedublarea nu este nimic altceva decât o reverie în care eşti adormit. Este astfel necesar să punem în paralel caracteristicile diferite ale lor pentru a clarifica această situaţie abordând diferenţele şi similitudinile acestor procese (visul şi dedublarea).
Diferenţele ce există între vis şi dedublare
Similitudinile între vis şi dedublare
Metode de obţinere a dedublării
Diferenţele ce există între vis şi dedublare pot fi exprimate sintetic, într-un tablou comparativ.
| VISUL | DEDUBLAREA | 1. Intervine in mod spontan la aproape toţi oamenii. | 1. nu survine decât după o lungă practică a exerciţiilor respiratorii şi musculare iniţiatice. (Apreciem că putem considera nerelevante aproape toate relatările pretinselor dedublări survenite în perioada acestei pregătiri).| 2. în mod accidental visul poate fi provocat de o uşoară excitaţie a organelor de simţ în timpul somnului; |
visele agreabile pot fi produse prin excitaţii senzoriale adecvate. 2. este în mod accidental deranjată de cea mai mică excitare a simţurilor: un mic zgomot, o atingere uşoară sau o lumină, întrerup plimbarea prin lumile subtile cu o senzaţie de revenire bruscă în corp, şi astfel, un rezultat magnific şi dificil de dobândit este compromis de un detaliu, printr-o senzaţie penibilă şi dezagreabilă. |
3. subiectul resimte impresia unei activităţi mentale şi psihice obişnuite. |
3. subiectul ştie că se află într-o activitate mentală şi psihică excepţională. |
4. subiectul trece de la o imagine la alta fără a păstra amintirea celei precedente şi fără a o dori pe următoarea. |
4. subiectul poate să-şi reamintească în timpul călătoriei psihice tot ce s-a întâmplat în orice moment şi poate să-şi dirijeze actele prin exercitarea voinţei ca şi în starea de veghe. |
5. este practic inutil să decidem, atunci când ne aflăm în stare de veghe, să visăm despre un subiect anume, şi cu atât mai mult să îndeplinim un anume act sau gest în timpul visului. |
Unii urmăresc să relizeze o programare a visului înainte de culcare, dar în măsura în care nu se obţine conştienţa în timpul somnului, rezultatele sunt anemice. 5. este foarte uşor să facem o programare a proiecţiei astrale şi reuşita este asigurată dacă înainte de a adormi luăm decizia de a merge precis într-un anumit loc; în timpul trezirii în somn această stare intervine asemenea senzaţiei realizării unui act prestabilit. |
Observaţie: dacă în starea de veghe este necesar un efort prelungit pentru a provoca dedublarea, dimpotrivă, înainte de a adormi nu este necesar să ne concentrăm în mod special asupra unei decizii pentru a o îndeplini (dacă acest fenomen intervine). Efortul de voinţă pentru a ne deplasa într-o zonă anume chiar îndepărtată sau a face un gest nu este nevoie să fie mai mare decât cel de a decide să ne punem, de exemplu, pălăria pe cap. Dacă proiecţia în astral se produce, suntem aproape siguri că îndeplinim deciziile stării de veghe cu un sentiment subiectiv de libertate şi uşurinţă, doar dacă nu cumva în urma unei decizii luate în stare de dedublare, ne hotărâm în ultima clipă să ne schimbăm decizia. 6. procesele de gândire, raţionamentele se continuă rareori şi în mod dificil; deşi sunt semnalate şi câteva probleme rezolvate în timpul somnului (cazul descoperirii tabelului periodic al elementelor de către Mendeleev), se constată mai des că găsim exactă şi perfectă o soluţie care ne va părea absurdă în momentul trezirii. |
6. procesele de gândire, raţionamentele continuă în aşa manieră încât revenită în starea normală, fiinţa nu-şi condamnă judecata pe care o avusese în starea de dedublare, pentru că gândeşte în aceeaşi manieră în ambele stări. |
7. imaginile sunt de intensitate medie în raport cu cele ale vieţii curente, uneori mai intense, alteori mai puţin, alteori chiar mai slabe ca în cazul viselor în care se percep doar imagini alb-negru. |
7. imaginea posedă aproape întotdeauna o intensitate extraordinară raportată la aceea a stărilor de veghe sau de vis. Din această cauză ea este foarte veridică şi în primele dăţi pare chiar miraculoasă. |
|
Similitudinile între vis şi dedublare pot fi şi ele evidenţiate prin câteva elemente comune ce apar în desfăşurarea celor două fenomene:
- A. În vis, ca şi în dedublare, natura imaginii este aceeaşi fără a fi uşor de definit exact această natură. Este precum în cazul în care ne gândim la o floare; chiar imaginea ei mentală vizualizată cu precizie, posedă ceva foarte diferit-din punct de vedere subiectiv-de visul acestei flori:cu excepţia celor cu o mare forţă de vizualizare visul pare mai clar şi mai real decât floarea voluntar imaginată. Ori, imaginile care survin în timpul dedublării sunt mai aproape de acelea ale visului şi decât de acelea ale imaginaţiei trezite. Am putea chiar spune că în gama impresiilor vii ale imaginilor formate apare mai întâi floarea imaginată, apoi floarea visată şi, în fine, floarea percepută în timpul trezirii în somn; aceasta din urmă reprezintă, un al treilea eşalon superior.
- B. În vis, ca şi în dedublare, succesiunea imaginilor este foarte rapidă; ele nu sunt legate între ele prin cauze, efecte, obiceiuri şi necesităţi ineluctabile ca şi majoritatea imaginilor din viaţa curentă. Astfel, cel care decide să urce scara treaz este obligat să calce pe fiecare treaptă; dar în vis acestea vor putea fi sărite imediat sau pot foarte bine în timpul urcării să se transforme în munţi sau în lacuri. Este într-un anumit fel identic şi în dedublare: şi într-unul şi în altul, din cazuri, imaginile apar mult mai neprevăzut decât în viaţa curentă, lumea astrală fiind caracterizată de o mult mai mare libertate de acţiune decât cea fizică.
Metode de obţinere a dedublării
În cele ce urmează vom reproduce două dintre cele mai cunoscute metode de dedublare conştientă ce aparţin lui Robert Monroe şi Raymond Reant. Primul dintre aceştia, Robert Monroe descrie o metodă de antrenament constituită din 7 etape:
- Etapa nr.1: pregătirea
Întindeţi-vă pe o canapea sau pe un pat, cu capul spre nord, dacă este posibil. Faceţi semiîntuneric şi luaţi măsuri pentru a nu fi deranjaţi. Verificaţi veşmintele, să fie largi şi să nu vă strângă. - Etapa nr.2: relaxarea
Relaxaţi-vă mental şi fizic. Închideţi ochii şi respiraţi cu regularitate, ţinând gura uşor întredeschisă. - Etapa nr.3: concentrarea
Veţi luneca în continuare către somn, concentrându-vă asupra unei singure imagini plăcute şi luminoase. Atunci când veţi ajunge la frontiera dintre veghe şi somn, aprofundaţi-vă relaxarea, concentrându-vă asupra luminii din spatele pleoapelor dumneavoastră. - Etapa nr.4: starea vibratorie
Sunteţi acum pe deplin relaxat şi interiorizat. Concentraţi-vă asupra unui alt punct, situat la treizeci de centimetri depărtare de fruntea dumneavoastră. Faceţi efortul de a îndepărta acest punct, progresiv, deasupra dumneavoastră, şi spre spate, spre creştetul capului, apoi imaginaţi planul, paralel cu corpul dumneavoastră, care conţine acest punct. Concentraţi-vă atunci asupra acestui plan, imaginându-vă vibraţiile pe care le-ar putea emite. Urmăriţi apoi să le faceţi să coboare în corp. - Etapa nr. 5: plecarea
De îndată ce veţi simţi vibraţiile, concentraţi-le, îndrumându-le conştient prin corp, de la cap la picioare şi invers. Când veţi izbuti să provocaţi aceste unde vibratorii din ce în ce mai intense şi mai ample, veţi fi gata să realizaţi despărţirea de corpul fizic. - Etapa nr. 6: despărţirea
Acum, vă veţi putea părăsi corpul fizic. Pentru aceasta, este suficient, după o perioadă de antrenament să faceţi doar un efort de voinţă. Concentraţi-vă asupra unei imagini în care vă vedeţi zburând, gândiţi-vă intens cât ar fi de plăcut să plutiţi în aer. Fixaţi-vă pe aceste gânduri şi corpul dumneavoastră astral ar trebui atunci să înceapă să se înalţe, făcându-vă să vă puteţi privi cu detaşare corpul fizic rămas la sol. - Etapa nr. 7: întoarcerea.
Pentru a reveni în corpul fizic, concentraţi-vă asupra alinierii celor două aspecte ale fiinţei ce vă aparţin: corpul fizic, pe care doriţi să-l regăsiţi şi corprile subtile cu care aţi realizat călătoria astrală.
Iată în continuare, metoda expusă de un alt celebru cercetător în parapsihologie, pe care acesta o şi predă la cursurile sale din Franţa. Vom constata că, în mare parte, ea coincide cu cea precedentă, fapt care ne va permite să extragem constantele acestui gen de experienţă şi chiar principiile ei. Pe de altă parte vom găsi câteva detalii tehnice noi care sunt cu siguranţă folositoare.
Pentru a realiza experienţa de dedublare, Raymond Réant ne recomandă să alegem un moment şi un loc favorabile (spre a nu risca să fim deranjaţi de zgomote) şi să nu încercăm asemenea experienţe în timpul ceasurilor de digestie (minim două ore după masă). El recomandă, de asemenea, să nu efectuăm experienţa într-o încăpere prea luminată.
Mai recomandă, pe deasupra, să ne oprim în orice moment dacă nu ne simţim bine, dacă avem o senzaţie acută de oboseală, tulburări cardiace sau jenă respiratorie.
Metoda lui Raymond Réant cuprinde două etape: pregătirea şi despărţirea.
- Etapa nr.1: pregătirea
Întindeţi-vă pe pat şi relaxaţi-vă timp de 2 până la 3 minute. Apoi, când am realizat starea de relaxare dorită, ne concentrăm într-un efort de voinţă, închinzând ochii, vizualizăm locul unde dorim să ajungem.
Ne vom concentra într-o primă fază, asupra unui punct situat la 10 centrimetri de zona în care se găseşte cel de-al treilea ochi al orientalilor (Ajna Chakra – zona frunţii, central).
După ce am vizualizat bine acest punct, ne imaginăm plutind, ridicându-ne până la 10 centrimetri sub tavanul încăperii în care realizăm această experienţă. Vizualizăm acest tavan de aproape ca şi cum am fi realmente în aer.
Facem apoi cale întoarsă, imaginându-ne cum coborâm până ajungem la 10 centrimetri de corpul nostru fizic. Trăim cu atenţie aceste senzaţii, apoi ne reintegrăm în corpul fizic. Deschidem pe urmă ochii. Repetăm acest exerciţiu mai multe zile la rând înainte de a trece la cel de-al doilea exerciţiu. - Etapa nr.2: despărţirea
Aceasta constă în a ne duce realmente într-un loc pe care l-am ales deja, după ce am ieşit din corpul fizic, plutind deasupra acestuia, până în momentul în care vom avea senzaţia unei căderi în gol. Senzaţia aceasta este semnul că dedublarea este pe cale de a se înfăptui. Oprim exerciţiul, dacă exact în acel moment vom resimţi cum ne cuprinde o senzaţie extrem de dezagreabilă, aproape de nedefinit, o frică acută o accelerare a bătăilor inimii, sub efectul spaimei morţii.
Reîncepem în zilele următoare, până când vom realiza senzaţia de cădere, dar fără încleştarea spaimei. Atunci, ne abandonăm ei. Ne vom simţi ca şi cum am evada din această lume printr-un tub foarte lung, la capătul căruia vom vedea ţâşnind din tenebre o lumină copleşitoare în al cărei miez ne vom afla.
Vom avea pe urmă, un fel de stare de decomprimare, urmată de o fascinantă senzaţie de uşurare. Ne vom găsi în afara corpului fizic pe care ”dublul” nostru va putea să-l observe. Ne vom simţi tot atunci atras de un cordon luminos (numit ”cordonul de argint” sau “cordonul Sfântului Pavel”) care ne va urma în timpul întregii călătorii şi va lega în permanenţă corpul fizic cu cel astral.
Când vom dori să revenim în corpul fizic, va fi de ajuns să ne afirmăm dorinţa ca “dublul” nostru să se întoarcă la punctul de pornire. Vom fi absorbiţi de către corpul fizic şi vom resimţi o senzaţie specială, ca şi cum am intra într-o substanţă vâscoasă.
Fireşte, va fi necesar să reluăm cu consecvenţă, zilnic, acest exerciţiu până când vom reuşi.