Toma Albert: Mai există „oameni buni”?

Motto: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)

Probabil că citatul acesta a fost repetat de milioane de ori, mai ales în această cruntă perioadă plandemică. Pare profund și răscolitor, parcă îți trezește remușcări. După umila mea părere, această afirmație conține o mică fractură de logică, sau cel puțin o contradicție în termeni.

Din punct de vedere moral, dacă asiști impasibil la înfăptuirea răului și nu faci nimic, sau chiar și numai dacă ai cunoștință că răul se înfăptuiește și nu faci nimic, rămânând în zona ta de confort, nu poți să te mai consideri un „om bun”. Chiar putem merge și mai departe, ești chiar un „complice” al celor ce înfăptuiesc răul, deci, într-o oarecare măsură, devii și tu un „om rău”.

Din punct de vedere juridic, citatul ar putea avea mai mult sens. Dacă luăm în discuție doar cazul acestui uriaș genocid mascat sub pretextul plandemiei, oamenii ar putea fi împărțiți în două categorii: călăii și victimele, adică cei care pun în aplicare măsurile aberante și criminale ce se iau în numele „sănătății publice”, și marea masă, cei care suntem nevoiți să le suportăm și adeseori să cădem răpuși și striviți de aceste măsuri de „protecție”.

Pe cei care au conceput acest genocid și acum dictează executarea lui nu-i putem încadra în rândul oamenilor, aceia probabil că sunt diavoli.

Dar oare chiar așa de simplă să fie împărțirea? Să fie doar alb și negru, doar călăi și victime? Bineînțeles că nu poate fi așa de simplu, tocmai pentru că planul moral nu poate fi separat complet de cel legal. Legile sunt făcute și în spiritul moralei cvasiunanim acceptate.

În momentul în care ne supunem abuzurilor, fie că sunt înfăptuite de o bandă privată de tâlhari sau de o bandă publică (grup infracțional organizat sub denumirea de „autorități”), fie că o facem cu bucurie sau cu tristețe, noi devenim automat complicii criminalilor. Și nu mai suntem doar complici pasivi, devenim chiar complici activi, pentru că prin supunerea noastră încurajăm criminalii și creăm o presiune psihică enormă asupra celor ce nu vor să se supună.

Prin participarea la farsa criminală plandemică, chiar și prin „nevinovatele” respectări de recomandări, îmbotnițări, distanțări, testări, injectări, folosirea semnului fiarei etc., noi le dăm criminalilor tot mai multă putere și ne sufocăm semenii și frații noștri cu tot mai multe lanțuri pe care le aruncăm pe grumazurile lor.

Pentru păpușarii psihopați noi nu suntem decât o turmă de miliarde de sclavi înlănțuiți. Ei ne biciuiesc cu sete, ca să îngenunchem în fața lor, deși știu că mulți dintre noi nu vor să îngenuncheze. Și mare le este satisfacția când văd că cei mai slabi și mai săraci cu duhul dintre noi îngenunchează, trăgând și pe frații lor în jos.

Oricât de puternici ar fi nesupușii, după ce trei sferturi dintre semenii lor au căzut, le este tot mai greu să rămână în picioare și simt că se vor prăbuși și ei în curând.

Nu are rost să-L mâniem pe Dumnezeu și să ne prefacem că nu înțelegem. Decizia de a accepta genocidul și de a te supune celor care-l înfăptuiesc este echivalentă cu vinderea sufletului, făcându-te părtaș cu acei criminali și probabil că este insuflată de către diavol. Decizia de a rezista abuzurilor și crimei este singura corectă din punct de vedere spiritual.

De aceea avem liber arbitru, ca să putem decide singuri calea pe care mergem și de poruncile cui ascultăm, ale lui Dumnezeu sau ale necuratului. Sunt mulți rătăciți ce pun la îndoială atotputernicia lui Dumnezeu, tocmai pentru faptul că permite necuratului să ne ispitească și să ne determine să ne vindem sufletele pe câteva mărgele colorate și strălucitoare.

Dar tocmai în asta constă frumusețea și măreția libertății pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu și pe care vor să ne-o confiște călăii, doar rezistând cu demnitate ne validăm în fața Lui ca Oameni făcuți după chipul și asemănarea Sa. Necuratul nu vrea să ne ia sufletele cu forța, nu-i sunt necesare „suflete furate”, el vrea ca noi să îngenunchem în fața lui și să-i oferim sufletul nostru pe tavă. Numai așa se poate făli apoi în fața lui Dumnezeu cu miliardele de suflete ce-i sunt oferite de bunăvoie, sperând că așa îl va învinge pe Dumnezeu.

E demn de remarcat și de cugetat în acest context la simbolistica semnăturii pe care o dai la injectare. Semnătura nu are doar valoare juridică, exonerând criminalii de orice răspundere, este și o puternică lovitură psihică, dar are și o puternică încărcătură ritualică și simbolistică, echivalentă cu cedarea sufletului.

Dacă vom reuși să stopăm acest genocid înfiorător, probabil că va urma o nouă epocă istorică. Pentru ca omenirea să se poată reîntoarce la adevărata normalitate, va fi nevoie de un proces uriaș, în care milioanele de călăi ce au pus umărul la înfăptuirea genocidului plandemic fi judecați. […]

Mulți cred că sataniștii psihopați ce au ordonat extincția noastră sunt atât de bine ascunși și protejați încât nimeni și niciodată n-ar putea ajunge la ei. Oare așa să fie? Eu cred că e mult mai simplu decât pare. Odată cu condamnarea milioanelor de călăi executanți, să fie demarată simultan pe întreaga planetă acțiunea de confiscare și naționalizare a tuturor proprietăților și activelor corporațiilor multinaționale, urmată de arestarea tuturor acționarilor acestora sub acuzația de complicitate la genocid.

După aceste manevre, sataniștii oculți vor ajunge exact ca niște păsări de pradă cărora le-ai tăiat ghearele și ciocurile. Sau ca niște hiene cărora le-ai scos colții și le-ai tăiat ghearele. Și întreaga omenire va putea să-i vadă în toată „splendoarea” lor: o mână de mizerabili demenți și criminali, majoritatea trecuți binișor de 80 sau chiar de 90 de ani, ceva în genul senilului bideu cu robinet american. […]

Probabil că mulți din cei judecați și condamnați vor invoca faptul că ei au fost induși în eroare de către superiorii lor, că au fost mințiți și păcăliți de către propagandă, că ei n-au făcut decât să execute ordine, bla, bla, bla și etc… Toate aceste scuze mincinoase și ticăloase pot fi demontate foarte ușor. Așa cum necunoașterea legilor nu te absolvă de răspundere și de obligația suportării consecințelor încălcării lor, tot așa, „necunoașterea” adevărului despre genocidul a cărui unealtă ești, nu te poate absolvi de răspundere.

Să nu mai vorbim de un principiu fundamental pe care orice angajat este obligat să-l cunoască și să-l respecte, NICIODATĂ să nu execuți niciun fel de ordin și să nu respecți niciun protocol criminal ce duce la UCIDEREA OAMENILOR, oricât de mare ar fi presiunea asupra ta. Dumnezeu ne-a înzestrat cu inteligență și discernământ și ne-a lăsat liberul arbitru tocmai pentru ca să putem alege în deplină cunoștință de cauză pe cine slujim, pe El sau pe satan? Pentru că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni.

Evident, condamnările judiciare să se limiteze doar la călăi, participanții activi la genocid, participanții complici (oamenii „buni”) urmând să se judece singuri și să-și trăiască restul vieții lor mizerabile cu povara complicități la cel mai atroce și gigantic genocid din istoria umanității, în așteptarea judecății dumnezeiești.

PS: Precizez că eu nu mă exclud din rândul complicilor. Chiar dacă m-am opus dictaturii poate mai mult decât alții, tot nu mă pot numi „om bun” în sensul prezentului articol. Prin lașitatea mea, am contribuit și eu cu o părticică la instaurarea plandemiei. Dacă om mai trăi, fiecare este necesar să ne ducem crucea, să ne judecăm și să ne purtăm povara rușinii de a fi fost părtași la asemenea genocid.

Autor: Toma Albert

Citiți și:
Numai o revoltă de proporții planetare ne mai poate salva. Oare ne vom trezi la timp?
Gheorghe Piperea: „Într-un viitor foarte apropiat, va deveni necesar un institut pentru studiul crimelor pandemiei”
Oamenii eminamente buni, ce sunt caracterizați de o moralitate înaltă, au deloc întâmplător un creier diferit

yogaesoteric
28 mai 2022