Toţi cei care cer ceva de la Dumnezeu şi nu li se dă, să ştie că aceasta se petrece desigur dintr-una din următoarele pricini

Oricâte rugăciuni am înălţa Domnului, este posibil ca El să nu îngăduie slobozirea noastră de vreuna dintre patimi, pentru ca să gustăm nepătimirea doar în parte.

„Să nu ne mâhnim dacă, cerând ceva Domnului, rămânem multă vreme fără răspuns. Domnul a voit ca toţi oamenii să devină neîmpătimiţi. Toţi cei care cer ceva de la Dumnezeu şi nu li se dă, să ştie că aceasta se petrece desigur dintr-una din următoarele pricini: ori pentru că au cerut înainte de vreme, ori pentru că cer cu nevrednicie, ori pentru că, de li s-ar împlini, s-ar înălţa (mândri), ori pentru că, de-ar dobândi cererea lor, s-ar lenevi.” – Sfântul Ioan Scărarul

Pe lângă toate acestea, în istoria Bisericii există cazuri de nevoitori care, deşi dobândiseră nepătimirea, îi cereau Domnului să îndepărteze această binecuvântare de la ei, pentru a se lupta cu ispititorul.

„Sfântul Efrem, după ce a biruit cu harul lui Hristos toate patimile trupeşti şi sufleteşti, ca să nu se afle în afară de războaiele vrăjmaşului şi să fie osândit din pricina aceasta, cum socotea dintr-o smerenie negrăită, cerea să se ia harul nepătimirii de la el.” – Sfântul Petru Damaschinul

Slobozirea totală sau parţială de patimi reflectă vindecarea sufletului, însănătoşirea lui, iar conștiința chinuită de patimi e reînsufleţită şi înălţată la Dumnezeu.

„Fericita liberare de patimi (apatheia) ridică conștiința cea săracă de la pământ la cer, iar pe cerşetor îl scoală din noroiul patimilor. Iar prea lăudata dragoste îl pune alături de întâi-stătătorii poporului Domnului, de sfinţii îngeri.” – Sfântul Ioan Scărarul

Citiți și:

Dumnezeu este oricând gata să ne ofere cea mai frumoasă prietenie posibilă (I)

Adevărată rugăciune nu necesită nimic mai mult, decât o mare dragoste exprimată faţă de Dumnezeu

yogaesoteric
24 iunie 2019