Totul este atât de bine!

Doresc să mă alătur şi eu celor care, cu iubire şi dăruire, şi-au deschis inima şi au împărtăşit trăiri ale sufletului, prilejuite de momentele tainice de meditaţie din Noaptea de Anul Nou, la cumpăna dintre ani.

Simt nevoia să folosesc acum cuvinte simple, pentru că, pentru prima dată în atâţia ani, ceea ce am simţit în meditaţiile din noaptea Anului Nou mi-a adus în suflet mesaje foarte clare, care pot fi puse foarte uşor în propoziţii scurte, cu subiect şi predicat, fără multe atribute sau complemente. Până atunci, cu greu am reuşit să redau în cuvinte stările din meditaţii.
Căutam expresii poetice, comparaţii, figuri de stil. Dar acum, totul a devenit atât de clar şi concis,  încât starea pe care am avut-o ca fundal a fost UIMIREA, ULUIREA.

Când am plecat de acasă către sala unde urma să petrecem noaptea dintre ani, am fost cuprinsă de o stare profundă de seninătate, pace profundă, împăcare, stare de „TOTUL ESTE BINE”. De multe ori, în timpul care s-a scurs de atunci, am simţit nevoia să-mi readuc în mine amintirea acelei stări atît de bune, o PACE blând
ă
şi ocrotitoare. De câte ori o rechem, vine instantaneu şi mă învăluie dinăuntru spre înafară. Şi acum, când vă povestesc, o simt cum înfloreşte, ca un boboc de Lotus care-şi răsfrânge încet, încet petalele.

Aveam în mine o stare de întrebare fără răspuns provocată de tema unei meditaţii din acea noapte: să-mi reamintesc de ce am venit la cursul de yoga! Chiar, de ce? Era întrebarea care zăcuse în mine atâţia ani, tăcută, timidă, fără speranţa vreunui răspuns. Nu îndrăznisem pâna atunci, nici măcar să recunosc că întrebarea era în mine, cât despre răspuns, nici vorbă! Căci venirea mea la curs nu a fost vreo poveste frumoasă, cu dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu sau de a evolua spiritual. Nu, a fost o dorinţă Egotică, cu mulţi E-mare, într-o dorinţă de a fi şi eu practicantă yoga, elevă la Şivaism, şi pe unde se mai putea, să-i arăt unui „el” yoghin că sunt şi eu la nivelul lui.
Poate că aşa mă va iubi! Ce-a urmat, e lesne de înţeles.
Dar din tot acest zbucium al meu, apărea în mine mereu un dor care-mi sfâşia inima şi care se stingea doar cu lacrimi. Oricât mă străduiam să-mi dau seama ce-i cu mine, nu reuşeam, doar plângeam. Ştiu că asemuiam starea mea de dor cu ceea ce dorea Făt Frumos din Lacrimi: Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte.

A început meditaţia. Mă tot întrebam: de ce oare am venit la curs? Şi deodată, după primele minute, răspunsul a venit atât de clar în piept: să afli cine eşti şi să te întorci ACASĂ! Atât de simplu şi curat a fost răspunsul încât am rămas uimită, uluită de ADEVĂRUL pe care, de atâta timp, îl purtasem în mine şi nu l-am văzut, nu l-am auzit. Atât de simplu şi curat! Şi atunci, întreaga mea fiinţă a zâmbit, iar răspuns la zâmbetul fiinţei mele a fost zâmbetul lui Grieg, frumos, luminos, senin, plin de TOTUL ESTE ATÂT DE BINE!!!!

Apoi, în meditaţia care a urmat, am simţit, la fel de concret, cum, prin zona gâtului, prin Vishudha Chakra, pătrunde în mine energie, ca apa curată şi rece a unui izvor de munte. Era ca şi când sorbeam însetată o apă vie. Eram iarăşi uluită de simplitatea şi evidenţa unei stări foarte concrete.

A fost o noapte minunată, în care am simţit că miracolele sunt atât de aproape de mine, că le pot atinge, că sunt în mine, că sunt, că există, şi nu-s doar vise frumoase cu „A fost odată ca niciodată”. Avusesem atâta nevoie de această trezire din vise! Atunci am simţit că sunt aievea şi sunt în mine.
Şi-i atât de bine!

Mulţumesc, Grieg!

Nana

yogaesoteric