Trăim într-un Univers aflat în plină expansiune. Este acesta cu adevărat infinit?
Teoria acceptată este cea conform căreia trăim într-un Univers infinit. Dar, într-un univers infinit și static, expansiunea accelerată a cosmosului este lipsită de sens. Cum poate fi ceva static și neschimbător într-o continuă expansiune în același timp?
Când Sir Issac Newton a început să studieze stelele, predicția lui era că materia este atrasă de altă materie, de o forță invizibilă. Mergând un pic mai departe cu acest raționament, geniul a crezut că forţa de atracţie dintre obiectele cosmice depinde de masa acestora şi de distanţa la care se află una de cealaltă. În teoria sa, stelele ar trebui să se atragă reciproc într-un mod similar atracţiei dintre doi magneți. Cu toate acestea, așa cum le observăm noi, stelele îndepărtate rămân într-o poziție statică și aparent nemișcate. În plus, dacă stelele și materia sunt într-adevăr atrase una de cealaltă, nu s-ar putea ca să se prăbușească împreună…? Acest aspect l-a contrariat pe Newton care, în loc să-şi modifice teoria, a presupus că Universul este infinit, având un număr infinit de stele care sunt distribuite în mod uniform. Stelele nu se vor prăbuşi împreună dacă nu există un punct central spre care să cadă, astfel încât această ipoteză părea să rezolve enigma privind aspectul neschimbat al bolţii cereşti.
Într-un Univers infinit, fiecare punct poate fi considerat centrul Universului, iar această teorie înseamnă că fiecărui punct de pe bolta cerească îi corespunde un număr infinit de stele. Conform legii atracţiei universale a lui Newton, stelele se vor prăbuşi la fel de repede într-un Univers infinit ca şi într-un Univers finit, deoarece forţa care ar acţiona asupra unui obiect ar fi, de asemenea, infinită.
Edwin Hubble a fost primul care a observat că galaxiile se îndepărtează de noi cu viteze uimitoare. Observațiile lui Hubble au sugerat că a existat un moment în care Universul a fost infinit de mic și de dens. Înainte de evenimentul Big Bang, timpul nu exista. Într-un Univers neschimbat, nu există necesitatea fizică a unui început. Dar, într-un Univers în schimbare un început în timp reprezintă o cerinţă impusă de unele cauze externe, poate una din afara Universului în sine…
Este Universul finit sau nu? Este încă un subiect care necesită multă dezbatere. Poate că vom revizui teoriile noastre asupra subiectului dacă sau când vom determina mecanismul exact al expansiunii Universului.
Citiți și:
25 de lucruri uimitoare despre Univers
Un «big bang» al fizicii cuantice: universul este un imens gând dumnezeiesc, o conştiinţă colosală
Vedere din centrul Universului (I)
yogaesoteric
7 septembrie 2018